Bicicleta de Triatlon

Te întrebi cum arată o bicicletă profesională pentru triatlon? Îți prezentăm Merida Time Warp, o bicicletă ce reprezintă atât vârful de gamă cât și vârful tehnologic în domeniu.

Urmează a fi lansată în 2012, însă noi am avut deja ocazia să pedalăm pe ea. În acest articol ne vom concentra mai mult pe funcțiile pe care o astfel de bicicletă trebuie să le ofere decât pe brand-ul componentelor utilizate în construcția sa.

Conceptul bicicletei de triatlon își are rădăcinile la începutul anilor 90. Pionierii în domeniu sunt Ralph Ray și Dan Empfield care au prezentat prima bicicletă de triatlon, denumită Quintana Roo Superform, în anul 1989. Și-a făcut debutul în competiția Ironman din Noua Zeelandă. Ray Browning a fost primul care a pedalat pe o bicicletă specifică și a reușit să-și devanseze principalul concurent cu peste 30 de minute. A fost momentul în care toți au înțeles necesitatea utilizării unei biciclete specifice pentru triatlon.

Un termen general care ar trebui să descrie starea de spirit a acestei biciclete este aerodinamicitate. Atât cadrul cât și componentele sunt gândite astfel încât bicicleta să taie cât mai bine aerul. Deoarece o treime din cursă este pe bicicletă, acesta trebuie să-ți facă viața cât mai ușoară și să-ți consume cât mai puțină energie.

Cadrul, spre exemplu, are o formă  aerodinamică de la headtube-ul cu o formă ascuțită și până în dreptul basculei. Geometria acestuia este de asemenea foarte agresivă, unghiurile fiind foarte drepte. Poziția este de asemenea foarte aplecată pe ghidon.

Ghidonul are o formă diferită față de cea a ghidoanelor pentru cursiere. Poartă denumriea de Aerobar și permite biciclistului să-și poziționeze coatele pe ghidon, astfel încât să fie plasat cât mai jos.

Din acea poziție poate controla perfect manetele schimbătoarelor montate în partea frontală a Aerobar-ului, însă trebuie să mute poziția mâinii pentru a acționa maneta de frână.

Jantele sunt foarte înalte pentru aerodinamicitate sporită, fiind completate de spițele mai degrabă aplatizate decât rotunde. Deși beneficiază de multe componente realizate din carbon, bicicleta nu este foarte ușoară. Cel puțin nu la fel de ușoară precum o cursieră de top (8.8 kg față de aproximativ 6-7 kg).

Cu un preț pe măsura dotărilor, de aproximativ 7.000 de euro, este greu de crezut că va fi achiziționată de foarte mulți pasionați ai acestui gen de competiție, însă ne aduce în prim plan diverse inovații, care în anii următori vor fi disponibile și pe bicicletele pentru triatlon mai ieftine.