E drept că am fost puțin în dubii ce să facem atunci când organizatorii Andalucia Bike Race ne-au spus că au pentru noi o înscriere „din partea casei” la La Rioja Bike Race, o întrecere individuală de mountain bike pe etape, desfășurată pe parcursul a 3 zile. Din fericire, pentru camaradul nostru de nădejde Marc Sandu, Spania nu înseamnă doar sangria și flamenco, așa că s-a oferit să onoreze el invitația.
De data aceasta, acțiunea se petrece în Țara Bascilor, nu departe de Pamplona, în sătucul numit La Rioja. Acolo, de pe 16 și până pe 18 mai, vreo 700 și ceva de mountain bikeri se vor întrece pe dealurile și munții din regiune, de-a lungul celor 3 etape. Și cum Marc va fi actorul principal, îi dăm lui „microfonul”.
Salut, e un început de sezon cu noi provocări. Am descoperit de fapt cât de dificil este să faci sport la modul cât de cât serios, m-am documentat temeinic cu partea de teorie și am observat că se ajunge tot la acel lucru care, ca om care a trăit din scris toată viața, mi-a dat fiori. Iar acest lucru se numeste tabelul XLS: durată, intensitate, tip de antrenament, zone cardio, multe cifre, dar, dacă e musai, cu plăcere! La Rioja nu este chiar prima experiență ciclistă din afara granițelor, am mai concurat în Grecia acum doi ani, la Thassos MTB Ultra Marathon, după ce am ajuns pe fosta mea motocicletă în frumoasa insulă elenă.
Sunt 200 de kilometri de cursă, într-o țară străină, în niște munți străini, orice se poate întâmpla. Prudența este cuvântul de ordine, îți dai seama că dacă îndoi o jantă sau un schimbător, nu cred că va fi nimeni care să ma ajute. Am să trag cât mai tare pe urcări, iar pe coborâri vreau să rămân în anvelopa de siguranță. E prima mea cursă pe etape, m-a atras mereu conceptul, cred că stau bine la capitolul anduranță, așa că voi aduna date importante pentru sezoanele următoare. Vreau să mă întorc în patrie întreg, cu bicicleta întreagă și cu un rezultat de care să nu îmi fie rușine.
Am încercat să creez o „pâlnie” înainte de Prima Evadare, punând accentul pe intensitate și vreau să mă folosesc de această cursă ca antrenament, după care luni e zi de recuperare, marți și miercuri două antrenamente scurte și intense și apoi… to the airport! La capitolul anduranță consider că stau bine, din păcate, din cauza programului de antrenamente – de câteva săptămâni m-am ocupat de pregătirea a trei rideri, am ratat puncte la capitolul „intensitate”, dar asta avem, cu asta defilăm.
Sper să intru în zona punctelor UCI. Glumesc. Îmi doresc în primul rând să fiu mulțumit de mine, să știu că am dat tot ce pot în condiții de siguranță pentru mine și bicicletă. Știu că va fi greu, că afară nivelul este mult mai ridicat, m-am pregatit psihologic pentru un șoc. Rideri-rachetă, biciclete Star Trek, mai știu eu ce acareturi de echipă, eu o să rămân însă un ardelean chill. Nu am găsit pe site-ul cursei câți concurenți s-au înregistrat, dar sper să mă clasez în prima treime.
Organizatorii au pregătit se pare un crescendo, prima etapă are 53 de kilometri și 1.100 de metri diferență de nivel, a doua 62 de km și 1.600 m diferență, iar ultima 79 de kilometri și 1.700 de metri. Ultima etapă va fi cea mai dificilă estimez, ca să folosesc o expresie din orășelul natal, va fi „killereală”. Dar estimez că pe masură ce cursa înaintează, mă voi simți din ce în ce mai bine.
Nu am foarte mulți ani de concurat în România, acesta ar fi al patrulea sezon și sunt departe, sper, de a fi ajuns la o fază de platou. Sunt absolut de acord cu ce îmi spui, doar așa ne putem crește nivelul și cu cât masa de amatori va fi mai mare și mai ambițioasă, cu atât sportivii de performanță vor putea la rândul lor să fie mai aprigi. Cred că noi, amatori, ajutăm industria să crească, în așa fel încât punerea la punct a echipelor de ciclism profesioniste să fie fezabilă economic. Cu cât industria e mai vivace, cu atât vor exista resurse ca riderii de top să fie sponsorizați și să se bucure de condiții cu adevărat profi.
Păi, chiar e o aventura, e un soi de Don Quijote versus morile de vânt, dacă tot plec pe tărâm iberic. Gândește-te că iau avionul până la Madrid, de acolo plec 400 de kilometri cu autocarul până în acest orășel, La Rioja, unde am găsit cazare într-un sătuc, la 10 kilometri într-o pensiune în care nimeni nu vorbește engleza. A fost o aventură să găsesc o geantă de bicicletă, pentru care îi mulțumesc lui Dragoș, să găsesc soluția de a pune în aceasta geanta 29er-ul KTM Myroon Elite mărimea XL, imaginează-ți că am învățat să îmi demontez bicicleta, apoi să găsesc legăturile de transport – „CFR-ul spaniol” nu are vagoane de bicicletă, sa imi reconstruiesc bicicleta după „Ziua B”, – a se citi a propos de discutiile de pe aici despre nebuni care își cheltuie toți banii pe această pasiune – revizie furcă, set pinioane, lanț, camere Joe No Flats care de fapt sunt varză, înainte de Ziua B, apoi revizie mare, încă un lanț, aerisit frâne, o nouă șa, de la SQ Lab de data asta, și înca nici nu am ajuns să iau startul în Prima Evadare. În Spania, cred că o sa fiu mai mult pe modul „explore”, decât pe cel „race”, adica o să fiu un tip care coboară din autocar cu o geantă cu bicicleta în spate. Am să fiu cred că nenea ăla din „Cel mai rapid Indian”, care pleacă să concureze în America, sper să nu mă rătăcesc prin Madrid. A propos de susținere, aș vrea să le mulțumesc în primul rând părinților, care iată, chiar dacă am depășit de mult vârsta adolescenței îmi sunt alături în aceasta nouă aventură pe două roți și sponsorului principal, 1KTM, importatorul bicicletelor KTM în România, Isostar România și Moș Ion Roată, care m-au susținut cu reduceri importante la nutriție sportivă și mult iubitele de mine cauciucuri Geax Aka. Să ne vedem sănătoși!
După succesul incredibil pe care l-a avut organizarea Campionatului European de MTB anul acesta, în luna mai, la Cheile Grădiștei,…
Șaua bicicletei este un subiect sensibil, și la propriu si la figurat. Așa că este greu și pentru noi să…
Sezonul hibernal nu este deloc unul “mort”, pentru că este vremea concursurilor de ciclocros. Astfel, pe data de 12 ianuarie…