Cum Turul Franţei a început Eurosport ne ajută să facem mai uşor diferenţa dintre un profesionist şi un amator, dintre cei care practică ciclismul de plăcere şi pasiune şi cei care fac din acest sport o meserie.
În primul rând este vorba de musculatură. Dacă partea superioară a corpului unui ciclist arată destul de normal, picioarele sunt în general mult mai dezvoltate la profesionişti decât în cazul amatorilor. Şi asta datorită faptului că picioarele sunt practic uzina care poate aduce victoria.
Dacă amatorii se simt bine când urcă un deal, în sensul că au cu ce se lăuda pe Strava sau faţă de prieteni şi nu neapărat în sensul că se simt confortabil, profesioniştii prestează aceste urcări cu o înclinaţie de două ori mai mare fără să mai facă atâta caz pe tema asta. Însă întrucât este un job normal că nici nu mai înseamnă mare lucru pentru ei.
Bronzul de „tractorist” este cât se poate de definitoriu pentru un ciclist în special de şosea. Mulţi tânjesc după un asemenea „tatuaj” pentru a dovedi prietenilor cât de multe ore au petrecut pe bicicletă în arşiţa soarelui. La fel de mulţi însă beneficiază de norocul naturii bronzându-se în două ore cât alţii în două săptămâni.
Bicicleta cam face diferenţa. Dacă majoritatea amatorilor încep de jos de la un mtb sau o cursieră decentă odată ce avansezi ca experienţă, dar şi condiţie fizică observi că poţi mai mult sau mai bine spus că poţi indura mai multe. După care investeşti într-o cursieră din carbon care chiar dacă este mai performantă este totuşi mai puţin confortabilă.
Epilatul este o poveste sensibilă deşi de ceva vreme a devenit un subiect amuzant de discuţie între cicliştii bărbaţi. Profesioniştii îşi epilează picioarele obligatoriu în timp ce amatorii nu prea se gândesc la lucrul ăsta, ba chiar îl consideră ruşinos. Avantajele unor picioare line sunt însă multiple: în afară de factorul sexy, principalul avantaj îl reprezintă uşurinţa cu care i se face masaj respectivului sportiv. Celălalt avantaj este că în cazul unui accident rana se curăţă mai uşor.
O diferenţă mare pe care o vedem cam la fiecare tură pe care o facem este atunci când o finalizăm. Pe noi nu ne aşteaptă prea multă lume la finiş. Ba mai rău, sunt momente suficient de dese când soţiile sau prietenele ne ceartă că „de ce am stat atât de mult”?! În contrast când un profesionist cunoscut termină o cursă este întâmpinat de o mulţime entuziastă care îl aplaudă, fotografiază şi încurajează.
Şi, în cele din urmă diferenţa preferată a amatorilor este că de cele mai multe ori la final de tură noi beneficiem de o superbă bere rece şi revigorantă în timp ce profesioniştii trebuie să se mulţumească cu un trofeu din care de cele mai multe ori este greu să bei. 😉
Preluare după eurosport.com. Grafică de Adrien Sele
Dan MaziluÎi place să spună că s-a născut pe bicicletă, însă în realitate s-a născut în București. Practic, se dă pe două roți din copilărie. Mai serios s-a apucat de ciclism din 1998 când, după ce și-a cumpărat primul MTB, s-a și dus la vârful Omu. Se mândrește că a fost primul care a făcut asta și până în ziua de azi așteaptă să-i confirme cineva... Lăsând gluma la o parte, Dan este unul din cei mai pasionați cicliști din România, la nivel de amatori. Rămânând tot timpul la un nivel constant al pasiunii, niciodată prea exagerat sau prea monoton, și-a angrenat întreaga familie care-i susține entuziasmul și pedalează alături de el. Tot timpul pe bicicletă, la concursuri, la teste, la evenimente de profil din țară și străinătate, explorând un nou traseu de cicloturism sau pur și simplu scriind despre acest subiect, Dan este în constantă legătură cu ultimele noutăți din domeniu, ultimele trenduri și ultimele tehnologii folosite la biciclete.