Licența românească de ciclist amator – ce este şi de ce ne trebuie?

În urmă nu cu multă vreme au avut loc schimbări semnificative în ciclismul românesc de performanţă. Noua Federaţie Română de Ciclism a trecut printr-un puternic proces de purificare în urma căruia s-au întâmplat multe lucruri bune.

Unul dintre acestea este procesul de intrare în normalitate a ciclismului de performanţă, însă când spunem performanţă ne referim şi la amatori. Dacă un ciclist este doar amator, nelegitimat în cadrul vreunui club, nu înseamnă că nu face performanţă. Vorbim astăzi despre licenţa pentru ciclist amator.

Mulţi dintre voi vă veţi întreba, şi pe bună dreptate, de ce ai avea nevoie de vreun document oficial pentru a practica ceea ce îţi place, ciclismul. Nu vrem să fim patetici însă primul răspuns pe care ţi-l oferim este „Din respect pentru sport”. Acesta este şi răspunsul lui Cristi Faur pe care l-a enunţat pe site-ul său când a vorbit despre acelaşi subiect. Al doilea motiv pentru care ar fi bine să deţii o astfel de licenţă este acoperirea unui număr mare de riscuri atunci când eşti afară, pe bicicleta, indiferent că eşti la o tură cu prietenii, antrenament sau competiţie.

Iată ce ne spune Federaţia despre acest document:

„Ce este licența de ciclist amator?

Licența reprezintă documentul care atesta calitatea de ciclist, prin care acesta este inclus în evidențele Uniunii Cicliste Internaționale și ale Federației Române de Ciclism. Cicliștii pot fi atât profesioniști, cât și amatori, fiecare categorie din cele două având un tip propriu de licență. Diferența dintre o licență de amator și una aparținând unui sportiv de performanță este că sportivul de performanță este licențiat în cadrul unei structuri sportive afiliate la FRC (cluburi sau echipe), pe când ciclistul amator poate avea licență și fără a face parte dintr-un club sau o echipă.”

Cristi Faur mai spune pe site-ul său că „Licența de amator pentru copii nu e o declarație că, vai Doamne, copilul e mai bun ca alții, ci, mai spun odată, doar că e hotărât să practice acest sport, că e apt s-o facă, că părinții sunt de acord, dar mai ales că sănătatea lui și a celor din jur este asigurată la propriu”.

Avantajele primite odată cu obţinerea acestei licenţe poate că nu te atrag la început însă nu sunt de trecut cu vederea. În primul rând vei primi dreptul să participi la competițiile naționale rezervate amatorilor, poți participa la Campionatele Naționale de Ciclism pentru Amatori, precum și la campionatele continentale sau mondiale destinate acestei categorii. Desigur, puteai face treaba asta şi până acum daca regulamentul competiţiei îţi permite, însă o făceai „pe propria răspundere”, dacă îţi sună cunoscută formularea din declaraţia pe care o faci când participi la un concurs.

În principiu ai dreptate, este viaţa ta, riscul tău şi alegerea ta să participi pe propria răspundere, aşa cum este şi riscul organizatorului să te accepte. Din păcate însă în caz de accident „propria răspundere” a concurentului nu prea exonerează de răspundere organizatorul. Decât dacă concurentul deţine această licenţă.

De pe site-ul FRC mai aflam că „respectivele licențe se pot folosi și la competițiile externe care impun această condiție pentru participanți, pentru că deținerea unei licențe certifică faptul că ai o asigurare de accident valabilă și ești apt de efort.”

Obţinerea licenţei de ciclist amator este condiţionata de încheierea unei asigurări, ca la maşină sau, cum ne chinuim de ceva vreme, la biciclete. Asigurarea încheiată este garanţia că în cazul în care păţeşti ceva la un concurs, dar nu numai, organizatorul este acoperit, iar tu primeşti despăgubirea pentru care ai optat la momentul încheierii asigurării. Însă această asigurare este valabilă nu doar atunci când participi la un concurs ci oricând! Fie că eşti la plimbare cu bicicleta sau la antrenament. Aşadar TREI iepuri împuşcaţi dintr-un singur foc.

Şi pot fi patru iepuri dintr-un foc dacă optezi pentru o asigurare mai complexă care te apără şi de situaţia în care TU accidentezi pe cineva indiferent că îi strici bicicleta sau îi provoci daune fizice persoanei respective.

Poate vei spune acum că ok, dacă organizatorul este „acoperit” nu va mai fi interesat să ofere securitate la concursului lui întrucât în caz de accident nu va păţi nimic. Nu este chiar aşa. Chiar dacă toţi concurenţii deţin astfel de licenţe organizatorul este obligat să asigure securitatea participanţilor – prin inspectarea traseului de către arbitri oficiali, asigurarea ambulanţelor etc.

Mai mult, organizatorii sunt obligaţi, potrivit legii, să-şi înscrie concursul în calendarul oficial al Federaţiei Române de Ciclism, iar Federaţia are obligaţia să verifice dacă totul este ok, implicit dacă securitatea concurenţilor este asigurată. Aşa se practică „în vest” şi treaba merge foarte bine, civilizat.

Astăzi, potrivit Legii sportului, nu ai voie să participi la un concurs dacă nu ai licenţă, adică aviz medical că eşti apt de efort şi asigurare medicală pentru competiţii. Însă, după cum ştim, acest lucru nu se prea respecta la ora actuală. La concursurile din vest în principal nu ai voie să participi la concurs dacă nu prezinţi licenţa la înscriere. Alternativ poţi plăti acea „licenţă de o zi” care, ocazional, este inclusă în taxa de participare.

Contactat de noi Traian Goga, secretarul general al FRC, ne-a spus că în România există deja în jur de 60 de ciclişti amatori care au obţinut această licenţă în 2015 şi în jur de 50 amatori licenţiaţi deja până în februarie 2016. Nu stăm “chiar” aşa de rău.

Pentru a rezuma, dacă motivul „din respect pentru sport” nu te convinge, licenţa de ciclist amator este necesară pentru a-ţi acoperite cheltuielile medicale în caz de accident la ture, antrenament sau competiţie. Dar reţine că nu licenţa în sine te despăgubeşte ci asigurarea pe care trebuie să o faci pentru a obţine licenţa.

Iată care sunt paşii pe care trebuie să îi faci pentru a obţine licenţa:

• Completarea cererii de licenţă pentru amatori conform anexei nr. 7;
• Plata taxei conform normelor financiare (70 de lei);
• copie după un act de identitate;
• viza medicală eliberată de o unitate medicală sportivă şi asigurarea de accidente şi terţe persoane a sportivului valabilă cel puţin un (1) an, perioadă care să includă intervalul pentru care se eliberează licența;
• poză in format digital;
• în cazul minorilor se va prezenta acordul părinţilor sau al tutorelui legal;

Cât despre asigurare treburile nu sunt chiar aşa complicate. Se poate face azi o asigurare medicală pentru competiţie. Tot ce trebuie să faci este să contactezi un broker şi să-i soliciţi acest lucru. Pentru copii procedura se cheamă „asigurare facultativă de accidente a preşcolarilor, elevilor şi studenţilor”.

Nu dorim să facem reclama vreunei companii însă Cristi Faur ne-a transmis că după ce a analizat cele două oferte ale brokerului a ales pentru copilul său varianta celor de la Asirom. Aceasta a costat 103 lei pe an şi acoperă următoarele: despăgubire 3.000 lei în caz de deces, 6.000 în caz de invaliditate permanentă, 3.000 de lei pentru fractură, 3.000 pentru arsuri şi 1.350 pentru răspundere civilă. Tot de la Asirom o altă ofertă costa 180 lei pe an şi dubla sumele de mai sus.

Traian Goga ne-a mai spus că la această oră se doreşte strângerea unui număr cât mai mare de licenţiaţi amatori. După ce se atinge un număr rezonabil se vor angaja în negocieri la nivel oficial cu diferite firme de asigurare pentru a concepe un produs nou, special adresat cicliştilor şi, poate la un preţ cât mai bun dacă solicitările vor fi suficient de numeroase.

La final iată care sunt drepturile şi obligaţiile unui ciclist amator licenţiat la FRC:

Drepturi:

• participarea în mod oficial la concursurile naţionale şi internaţionale;
• acoperirea cheltuielilor în caz de accident ;
• despăgubire în bani în caz de accident (medicală pentru tine şi pentru bicicletă dacă asigurarea include şi asta);
• despăgubirea unor terţe persoane implicate în accident în cazul în care tu le-ai lovit sau deteriorat bicicleta, daca asigurarea include si asta.

Obligaţii:

• taxa 15 lei adeverinţă medicală de la medicul de familie;
• taxa 50 lei investigaţii suplimentare pentru VO2 Max, prag lactic etc. (opţional pentru amatori. Preţul poate să difere în funcţie de cabinet);
• plata taxei de 70 lei pe an în contul FRC, pentru licenţă;
• plata taxei poliţei de asigurare – 103 lei pe an in cazul situaţiei descrise mai sus de Cristi Faur.

Aşadar cu o cheltuială de aproximativ 238 lei pe an poţi fi mult mai liniştit atunci când ieşi cu bicicleta din casă fie că te duci la plimbare sau concurs. Dar, dacă suma de bani nu o consideri cheltuială ci investiţie, consider-o investiţie în intrarea în normalitate a ciclismului românesc de performanţă.