Așadar, pe poarta industriei prospere au început să iasă produse dedicate maselor. Cum nevoile au fost și ele mereu diferite, un creier cu viziune a decis că oamenii au nevoie de diversitate. Nevoia de diversitate a dat naștere gamelor de produse, iar astfel au apărut și cele dedicate personelor cu un nivel de pretenții scăzut. Industria auto a profitat din plin, iar poate că Volkswagen Kafer este cel mai bun exemplu în acest sens. Ideea a fost copiată cu succes de francezi, apoi de italieni, iar treburile au mers ca pe roate. Cu toate că automobilul nemților reprezenta un obiect de bază cu care-ți rezolvi treburile, fără bling-bling inutil, până la urmă a reușit să devină un obiect de cult. Datorită popularității desigur, mai apoi datorită formei. Entry-level înseamnă deci popular? Mai săpăm!
Dacă ar fi să aplic acum toate cele numite mai devreme, pe planșa de desen pe care se regăsesc ilustrate statisticile de vânzări ale bicicletelor, aș putea spune că există suficiente asemănări. Cu toate acestea, nu țin minte să fi existat vreo bicicletă entry-level care să se impună și să devină atât de cunoscută. Nici măcar Pegas sau Tohan nu se încadrează în categoria de produse entry-level, deși sunt brand-uri notorii. În ciuda aparențelor, aceste biciclete erau dotate cu strictul necesar dar și cu ceva în plus atunci când părăseaua uzina: un far, un dinam, apărători de ploaie, un portbagaj etc.
Revenind la zilele noastre, încerc să-mi pun ordine în gânduri, meditând asupra următoarei biciclete de oraș. Pot cumpăra una dotată cu strictul necesar, chiar și o versiune single speed sau pot opta pentru una dotată cu far, dinam, apărători de ploaie și portbagaj pentru, să zicem, 20% în plus față de costul celei de bază. Deci, avem diversitate. Ce vreau să subliniez însă, este că majoritatea bicicletelor care și-au clădit o imagine de durată, nu au fost niciodată entry-level-uri ci mai degrabă mid-level sau high-end. Deci teoria care la automobilele cu echipare de bază funcționează, în cazul bicicletelor reprezintă opusul.
Comparând brand-urile de biciclete cu orice alt brand cunoscut, de automobile, de camere foto, de computere sau de telefoane și gândindu-mă cum reacționează unele persoane după ce intră în posesia unui anumit produs, ajung la concluzia că uneori este suficient să cumpere un produs entry-level, pentru a se bucura de existența noului membru electronic în familie. Funcțiile nici măcar nu sunt atât de importante dacă produsul provine de la brand-ul X. Brand addict, deci. Spun asta deoarece într-o discuție recentă, cineva releva faptul că o bicicletă bulgărească, nu se va ridica niciodată la nivelul uneia, a cărui sediu de proiectare se află într-o țară dezvoltată. Chiar dacă cea fabricată de vecinii noștri de la Dunăre, este mai bine echipată. Oare poate să fie vorba despre brand-uri entry-level? Asta încerca să-mi spună?
Entry-level este de asemenea un termen al cărui înțeles fluctuează de la o piață la alta. Cum se face deci, că publicațiile de biciclete din Germania sau din Franța încadrează în această gamă de biciclete, modelele de 6-800 de euro, pe care apropo, în rare cazuri le recomandă, iar în România aceasta reprezintă suma de achitat pentru o bicicletă mid-level? În țările din Vest se vând la fel de bine biciclete de 150 de euro, noi, cu mențiunea că nu vorbește nimeni despre ele. Chiar dacă nu reprezintă cea mai bună opțiune, acestea există și fac volume mari de vânzare.
Am încercat, sper, prin suficiente exemple să dau un sens acestui termen. Tind să cred totuși că entry-level este defapt un conglomerat de factori precum nivelul de dezvoltare al pieței, puterea de cumpărare și într-o anumită măsură, mentalitatea cumpărătorului. Poate că nu constituie cea mai bună variantă, dar în lipsa altor argumente, o recomandă din oficiu pe cea de față.
Dragoș Mitroi
editor-in-chief FreeRider.ro
Dynamic Turblo 2 este o pompă electrică compactă și foarte ușoară, destinată umflării rapide a…
La final de august, Sinaia îi invită pe iubitorii de ciclism, natură și aventură să…
Nu știu exact cum să încep altfel decât simplu: Delta Dunării pe bicicletă este ceva…
Vezi comentarii
ha ha, niciodata nu mi-am pus intrebarea daca acele biciclete entry-level, chiar se incadreaza in segment...chiar daca aveau un pret "sarit" de 2500-3000 ron, si sunt astfel de modele, categorisite ca fiind "entry-level" :)
Multumesc pt lamurire, zic eu, una necesara si folositoare!
Eu sunt de parere ca la noi in tara termenul se refera la oamenii care nu au pretentii din punct de vedere al performantelor si al calitatii. La noi sunt MTB-uri full suspension care se vand cu far, dinam, aparatori, sonerii dar astea sunt pe post de a le impodobi spre a fi mai dezirabile. Copii in general le aleg pentru ca nu stiu ca sunt grele si aproximativ de unica folosinta. Eu cred ca gama entry-level este a produselor cu componenente slabe, de exemplu de la shimano tourney in jos. Chiar daca au "optiuni" gen 21 de viteze, frane pe disc, far, dinam, toate componentele sunt de proasta calitate si in general se strica simultan dupa cateva luni de folosire cand clientul va ajunge sa mearga pe un singur pinion, fara frane, dinamul nu va mai face serviciu, farul va fi chior, etc. La masini nu se pune problema asa. Nu s-ar fi pus nici la biciclete daca ar fi functionat sistemele calitatii.
Sunt total de acord cu Dragos dar si cu redactia in ideea stabilirii macar a limitei de entry-level. Ce nu a reusit domnul Mitroi sa aduca in discutie este nivelul tehnologic de azi comparat cu anii 80' de exemplu. In ziua de azi, pana si atelierele de tamplarie de lemn de cartier au un CNC iar automatizarea se gaseste inclusa in productia oricarui obiect. In consecinta daca costul de productie este mic, pe ce se bazeaza preturile ridicate?! Va spun eu..pe specula. Eu am mai vociferat de vreo cateva ori pe aceasta tema dar nu am adus exemple. Cum poate cineva sa justifice asemarea de pret dar totodata diferenta IMENSA vis-a-vis de tehnologiile de fabricatie, durata fabricarii, cantitatea de materie cenusie implicata si cantitatea de material pentru a produce urmatoarele doua produse:
http://www.marosbike.ro/preturi_PIESE_-_Suspensii_spate/Adaptor_valva_aer_Rock_Shox_Monarch-5343.html
si
http://www.marosbike.ro/preturi_PIESE_-_Schimbatoare_spate/Schimbator_spate_Shimano_Tourney_RD-TX35B-4484.html
Am cumparat o pompa de aer RockShox si nu mi-a venit inclus cu acest adaptor..Am ramas uluit cand am vazut cat costa!! Are acelasi nivel de complexitate ca al unui surub de 0.3 lei plus doua garnituri.
http://www.youtube.com/watch?v=xmIZK1L1Uvc
In concluzie, articolul dumneavoastra e bun dar privit dintr-o alta adancime, lucrurile stau altfel.
Cand ne uitam la preturile bicicletelor si componentelor de bicicleta, trebuie avute in vedere si legile pietei libere. In principiu, cu cat un produs e mai specializat si lansat in volum mai mic, cu atat costurile fixe sunt mai mari per unitate produsa. http://en.wikipedia.org/wiki/Fixed_cost
De asemenea, cred ca in cazul produselor cum e adaptorul de mai sus, distribuitorul isi asuma un risc atunci cand le ia pe stoc de la producator, pentru ca nu are garantia ca le va vinde (nu se ruleaza suficiente bucati incat sa fie o vanzare sigura). Acest risc se reflecta in pretul final pe care il plateste cumparatorul.
Totusi pe piata bicicletelor sunt multe cazuri in care preturile sunt inexplicabil de mari. Probabil e o problema la noi in tara cu faptul ca piata inca se extinde si inca nu exista competitie adevarata intre vanzatori, astfel incat sa apara oferte si ocazii pentru cumparatori.
Din punctul meu de vedere, treaba e foarte simpla. Clasarea bicicletelor dupa aceste segmente gen entry-level, mid-level si high-end este oarecum gresita pentru ca este facuta din punctul de vedere al rider-ului profesionist care catalogheaza unele biciclete ca fiind pentru incepatori, unele pentru familiarizatii genului si altele pentru profesionisti. Din punctul de vedere al omului obisnuit, daca isi ia un entry level, el este incepator la ce? Si-a luat o bicicleta la nivelul de intrare catre ce? Daca cineva isi ia o bicicleta entry level de vreo 1500 lei pe care expertii o considera mizerabila dar acel om nu viseaza altceva decat plimbari in parc, atunci acel entry-level pentru el se transforma in high-end.
La fel de bine sunt convins ca exista multe persoane care si-au achizitionat biciclete de zeci de milioane sau poate mii de euro si le folosesc la 10% din capacitatea lor.
Eu cred ca ar trebui o mica schimbare in criteriile de clasificare a bicicletelor pentru ca marea masa de consumatori de biciclete sunt oameni simpli, dornici de plimbari. Chiar daca si-ar cumpara o bicicleta high-end, ar face-o doar ca sa se dea mare ca au avut pe ce da banii ca de folosit oricum nu o folosesc la ce a fost ea proiectata sa fie folosita.
Comparatia voastra cu celelalte domenii nu e prea potrivita. Ziceai de Beetle ca a fost o masina ieftina dar care satisfacea nevoia de deplasare a posesorului, aceeasi nevoie fiind satisfacuta si de o masina mai scumpa. La biciclete pui in balanta doua nevoi diferite, cea de miscare cu cea de performanta si atunci normal ca-ti da cu minus.
La masini de exemplu exista o delimitare evidenta. Masinile sport, oricat de scumpe si orice marca ar fi, nu sunt tot una cu masinile din sport, gen Formula 1, WRC, FIA GT etc.. Un astfel de sportiv, termina cursa, se da jos din masina de competitie si se suie in masina lui mai ieftina ca sa plece acasa sau la piata.
In concluzie nu vad de ce ar fi un lucru rau ca se cumpara asa multe biciclete entry level sau ca se vorbeste mai mult de aceste biciclete.
@Cristi
"Din punctul de vedere al omului obisnuit, daca isi ia un entry level, el este incepator la ce? Si-a luat o bicicleta la nivelul de intrare catre ce?"
Entry level pentru practicarea sportului de ciclism de sosea/munte. Asa cum ai echipament entry level pentru practicarea sportului ski sau snowboard sau motocross sau deltaplanorism sau scuba diving sau... sau... sau...
Faptul ca unii cumparatori folosesc echipamentul "bicicleta" intr-un mod asemanator cu a te da cu skiurile pe panta din spatele blocului este alegerea lor (si nu spun asta cu rautate). Bicicleta poate fi folosita de oricine in orice mod doreste si tocmai in aceasta libertate consta atractia sa. Insa cand lumea se refera la dotari ca fiind "entry/med/high", se refera la posibilitatea de practicare a sportului ciclism folosind acea bicicleta.
@Mihai
Sunt deacord cu tine. Ce vroiam eu sa spun este ca nu ar trebui sa privim notiunea de bicicleta ca fiind echipament pentru sportul de performanta. Sa fim seriosi, bicicletele ciclistilor care concureaza in competitii mondiale de sosea sau munte doar seamana ca format cu bicicleta uzuala. De fapt acolo e inginerie spatiala, ca sa nu mai spun ca am vazut cateva biciclete "costum" care ar face un high-end uzual sa para un entry-level pe langa ele.
In opinia mea, majoritatea posesorilor de biciclete no vor sa fie ciclisti si nici nu vor sa faca ciclism, majoritatea celor care se dau cu ski-urile nu vor sa fie skiori, majoritatea celor care se dau cu sania pe partie nu vor sa faca bob sau sanie etc..
Sa luam cel mai bun exemplu industria auto care a fost mentionata in articol. Daca ai un Opel, Dacia, BMW etc., nu inseamna ca ai un echipament entry-level pentru practicarea Formulei 1 sau WRC. Desi toate sunt construite pe acelasi principiu, 4 roti si un volan, asemanarile se opresc aici. Restul caracteristicilor nu suporta comparatie!
Imi place parerea lui Cristi. Totusi consider ca termenii entry/mid/high ar trebui sa spuna clientilor cate ceva despre calitatea produselor, rezistenta lor, fiabilitatea, etc. Consumatorii pe la noi nu sunt educati. Nu isi cunosc nevoile si nu cunosc nici piata. Daca tot ce vor e sa se plimbe prin parc si in general in scopuri recreationale si-ar putea achizitiona biciclete de oras iar daca au suficienti bani exista si in acel segment biciclete cu preturi ,,fara numar" asa ca exista si in segmentul bicicletelor necompetitionale game de pret precum "entry/mid/high". Preturile incep pe la 300 de lei si tind la infinit, uneori o bicicleta de oras de 3000 de lei are mai putine impodobeli decat una de 500 (deci nu dotarile pe hartie conteaza) dar are componentele de baza de calitate si/sau mai eficiente, cum sunt franele, transmisia, etc dar nu sunt pentru competitii. De multe ori, banii sunt dati pe firma.
Entry-mid-high se refera la calitatea produsului nu la ce vrea cumparatorul sa faca in viitor - la fel cum o masina "entry-level" face parte din gama low end a unui producator, destinata oamenilor ce nu au nevoie de ceva mai mult sau nu dispun de cine stie ce fonduri; dar comparatia bicicleta vs. masini in majoritatea cazurilor nu e valida, deoarece masinile low end au majoritatea componentelor de calitate ok dar nu au toate dotarile unei masini de lux; bineinteles aici ma refer strict la pretul de productie, pt ca end-userul plateste o gramada de bani si pe "numele" firmei.
Cand cumperi o bicicleta scumpa nu o iei ca sa te lauzi la prieteni - o iei pt ca ai garantia componentelor de calitate ce te tin, in conditii obisnuite, ani de zile fara a se strica sau chiar fara a necesita intretinere!
Bicicletele ieftine, avand componente "entry-level", facute pe vapor la mana a 8a, se strica constant - asta inseamna, in multe cazuri, costuri suplimentare si in timp ajungi la costul unei biciclete mid level cu reparatiile. Normal ca exista si exceptii de la regula, ca la absolut orice.
Eu am cumparat un X-Fact Argos cu 600 lei si acum trebuie sa mai investesc inca vreo 200 lei pt a merge cat de cat. Manetele de frana s-au rupt, rotile, ambele descentrate, alte frane si alti saboti, alta pipa, pedale noi, Toate aceste defectiuni s-au produs in decursul a doua luni de folosire prin padure, rampe, gropi, radacini.
In concluzie, am ajuns sa ies mai scump cu o bicicleta ieftina decat cu una scumpa