Proiect pentru deplasarea în oraș: Cannondale Furio

În imaginile de mai jos poți vedea fosta mea bicicletă cu care ieșeam la antrenament. Un Cannondale Furio din 2005, cu cadru din aluminiu, care a trecut prin nenumărate schimbări până la acest nivel. Pentru antrenament am acum o altă bicicletă, cu care particip și la concursuri, așadar am observat Cannondale-ul galben prin beci stând degeaba, deja de jumătate de an. Mi-am dat seama că este timpul să-l aduc la viață. Ce bicicletă îmi lipsește? Păi una cu care să mă deplasez în oraș și care să fie cât se poate de ușoară. În momentul în care m-am apucat să pun piese pe Cannondale, mai avea doar roțile, cadrul cu furca și pipa.

Din start am realizat că un sistem de transmisie single speed ar fi soluția ideală pentru a reduce mult din greutate. Scăpam de ambele schimbătoare, de cablurile inestetice și de manetele de pe ghidon. Nu în ultimul rând, economiseam grame bune prin lipsa blocului de pinioane. Zis și făcut, am căutat prin atelier și am găsit un angrenaj cu o foaie de 36. Am găsit și un pinion de 16 dinți, am mers la un magazin de unde am cumpărat un set de distanțieri pentru a compensa pe casetă lipsa celorlalte pinioane cât și un întinzător de lanț. Am montat inițial un lanț nou, de la Z, pentru 8 viteze.

Raportul s-a dovedit a fi total inutil în oraș. Ok, plecam imediat de pe loc, dar pentru a menține o viteză constantă de 20 km/h trebuie să pedalez ca un descreierat. Am revenit asupra deciziei și am căutat mai adânc în atelier. Spre norocul meu am găsit un angrenaj Sram X0 cu brațe din carbon și foaie de 42 de dinți ce urma să-l vând.

L-am instalat, iar pe moment am fost mulțumit de raportul allround 42-16, însă acum simt din nou nevoia unei foi mai mari. Cum foaia Sram arată foarte bine și completează minunat angrenajul, am decis că voi trece la un pinion de 13 dinți, cât de curând. Nu am ezitat să schimbi lanțul, cu unul mult mai ușor, probabil cel mai ușor din lume: KMC X10 Silver Edition cu zalele decupate.

Un ghidon și o tijă de șa am găsit de asemenea prin atelier, iar șaua și manșoanele de la Fabric le-am primit la test, deci o ocazie numa bună să le montez pe această bicicletă pe care o folosesc aproape zilnic.

O să menționez faptul că manșoanele cântăresc doar 80 de grame, sunt cu Lock-On și sunt decupate. Sunt subțiri și deloc comode, dar pentru 20 de km parcurși pe zi nu sunt chiar un dezastru.

Frâna am pescutit-o de pe balcon, căci stătea de mult pe un raft. Am decis să montez una singură deoarece perechea sa are câteva garnituri coapte și probabil așa va rămâne mult timp. Am instalat o singură frână pe față, Avid Elixir R, cu manetă din aluminiu și un disc HS-1 de 160mm. Îmi oferă toată puterea necesară de frânare de care aș avea vreodată nevoie în oraș.

În plan mai am schimbarea butucilor (Shimano) și a jantelor (Mavic), care sunt destul de grele. Un set nou de roți ar fi costisitor așadar voi mai aștepta. Cu toate acestea, bicicleta cântărește aproximativ 9 kg, suficient cât să-mi satisfacă nevoile de weight weenie și nu cred că va mai vedea vreun upgrade prea curând.

Secretul însă constă în pedale. Am ales un set de pedale flat, de la Nukeproof, versiunea cu corp de magneziu și ax de titan (MgTi), care nu pun pe cântar mai mult de 299 de grame. Evident și prețul este exorbitant (869 Lei), dar știam clar că un set ușor de pedale va menține greutatea bicicletei scăzută. Una peste alta, m-am îndrăgostit de noul meu single speed. Combinația de galben cu albastru mi se pare reușită, iar deplasările prin oraș se fac foarte rapid. Nu are nevoie de reglaje și nici de întreținere (în afara lubrifierii lanțului), deci ce pot cere mai mult? Nu în ultimul rând, cel mai mult mă bucură faptul că am reușit să aduc la viață o bicicletă care părea abandonată.

Și încă ceva: furca Fatty este atât de groaznică din punct de vedere estetic? Eu o ador! 🙂

Dragoș Mitroi