Fat tires freeride la altitudine, cu atitudine!

Sezonul de bicicletă s-a încheiat. Trăiască noul sezon pentru biciclete!

Da, aşa am putea începe iarna, de ce nu? Desigur sezonul rece este pentru schi şi snow, dar pe biciclete ce le mai ţine deoparte? Avem acum biciclete cu anvelope „fat” si „29+”. Până şi în România avem mărci de prestigiu prezente. Ultima încercată a fost Trek Farley 9, în week-end pe pârtiile din Sinaia. În timp ce urcam cu cabina spre Cotă vedeam că mai erau curajoşi cu biciclete normale pe zăpadă şi îi admiram pentru că îi vedeam cum se chinuiesc să menţină controlul. Noi n-am avut treabă cu aderenţa. Deşi ne-am aflat şi în „situaţii limită” distracţia a fost la fel de mare ca şi pe schiuri sau snowboard.

Dacă ne uităm la clipurile din vest, fie că vorbim de Europa sau SUA, în general bicicletele fat sunt promovate a fi potrivite pentru cross country. O iei agale la pedală din A şi ajungi în B pe drumuri forestiere acoperite cu zăpadă perfectă sau pe poteci relaxate prin pădure beneficiind pe drum de peisaje „şocante”. Există însă şi o specie aparte de biciclete fat care cere de la utilizator ceva mai mult, dar care nu te muşcă dacă greşeşti.

Este şi cazul Trek-ului din week-end despre care ni s-a spus că geometria este optimizată mai mult pentru „dat” decât pentru cross conutry. Cu ochiul liber vedeai tija de şa cu offset zero şi ghidonul monstru lat de 760 mm. După care observai vârful şeii uşor ridicat, special reglată aşa de către Surmont Bike Shop, reprezentantul Trek în România. Pasiunea echipei Surmont pentru backcountry, freeride şi în general tot ce nu este îngrădit este cunoscută. Aşa că în ciuda plăcerii mele pentru cross country „amenajat” am ieşit off-piste alături de trei biciclete: Trek Farley 9 (fat bike) şi doua Trek Stache 7 29+ pentru a vedea cum ţin şi se simt pe zăpadă.

Ninsoarea recentă a depus un strat excelent de zăpadă pe pârtia din Valea Dorului, dar şi la Cota 2000. De la 1400 în jos nu mai era de schiuri însă noi pedalam pe biciclete! Geometrie optimizată sau nu dacă nu ai anvelope de zăpadă degeaba deţii cea mai bună tehnică din lume. Tura noastră de sâmbătă nu a dorit a fi un test însă pentru anvelopele Bontrager Hodag 27,5×3.8 de pe fat bike-ul Farley ziua s-a dovedit a fi o provocare neîntreruptă. Pe scurt, nu încetam să mă minunez cât de bine ţin pe zăpadă aproape indiferent de tip – îngheţată, powder sau bătătorită. Desigur, au fost suficiente momente când depăşeam limitele şi mă trezeam pe jos. În special când crusta se spărgea şi, dacă nu erai suficient de lăsat pe spate, te arunca imediat peste ghidon.

Celelalte două biciclete, dotate cu şi mai recenta dimensiune „plus”, dispuneau de anvelopele Bontrager Chupacabra de 29×3.0″. Şi acestea ofereau o amprentă mare pe zăpadă, însă în comparaţie cu Hodag se simţea totuşi că sunt mai instabile trebuind să depui mai mult efort pentru a le ţine pe direcţia dorită. Totuşi toţi trei am pedalat în backcountry pe teren înclinat şi zăpadă de consistenţe diferite fără prea mari probleme ba chiar ne-am distrat excelent! Personal am beneficiat a doua zi de o febră musculară exemplară, la fel ca în prima zi de schi intens după o vară de pauză.

Trek Farley mi-a plăcut. Pe pârtie eram rege. Aderenţa era incredibilă. Puteai face chiar şi cristiane, nu erai obligat să-i dai blană direct în jos. Recunosc însă că îmi doream şi ceva urcare pentru a vedea cum este cu geometria şi aderenţa în sarcină pe rampă. Am primit lucrul ăsta când am început să urcăm din Valea Dorului înapoi spre Cota 2000 pe noul drum forestier. Am urcat cât am urcat însă la un moment dat începeai să derapezi întrucât zăpada nu era suficient de bătătorită, iar anvelopele, chiar şi de 3.8, începeau să se afunde în zăpadă. Aşa că ne-am întors la telescaun.

Apropo de telescaun, şi aici altă experienţă nouă. Cum să urci în scaun cu bicicleta după tine, un scaun care nu stă după „fundul tău” ci te ia tare din prima. Destul de greu ne-am găsit fiecare tehnica de urcat, apoi tehnica de ţinut bicicleta în telescaun fără să ne rupem mâinile până sus, iar la final tehnica cu care să te dai jos din scaun cu o bicicleta de 14,32 kg cât avea Farley-ul. Însă nevoia este mama învăţăturii şi vrând-nevrând ne-am perfecţionat.

În off-piste situaţia era… diferită. Nu imposibilă, dar provocatoare. În continuare anvelopele fat erau şocant de eficiente şi, deşi ştiai că ţin şi-ţi poţi da drumul la vale, erau acele 10% şanse să aluneci şi să nu te mai opreşti. Când o luai pe diagonală, deşi chiar şi aşa roţile ţineau, erau totuşi mai multe şanse să aluneci. Şi tot drept în jos erai tentat să îi dai aşa că trăgeai de frâne cu înfrigurare. După ce se mai îndulcea panta puteai să treci la freeride şi ceva cristiane „epice” însă tehnica era la început şi aveam nevoie de încurajare.

De la 1400 în jos se cam termina zăpada, iar cei cu schiurile trebuiau să o ia din nou la deal cu telecabina. Nu şi noi! Pentru noi aventura continua pe potecile pline de frunze spre Sinaia. Am pedalat în forja pe Old School Trail observând în continuare avantajele anvelopelor „29 plus” şi „27,5 fat” în timp ce apreciam geometria îndreptată spre freeride a bicicletelor. Însă în adâncul sufletului vroiam înapoi sus la zăpadă.

În prima parte amestecul de zăpadă cu frunze şi noroi nu era un semn bun. În a doua parte a potecii amestecul de frunze cu noroi şi rădăcini tot nu era semn bun. Însă din nou anvelopele au ţinut excelent, iar geometria optimizata a ajutat în sensul că nu simţeam să mă dau peste cap. Ajungeam destul de stropiţi de noroi în oraş după care urcam la loc pentru a ne curăţa în zăpadă. Şi tot aşa am ţinut-o toată ziua. De dimineaţă până aproape de ultima cabină ne-am dat ca într-o zi bună de schi, doar că eram cu bicicletele.

Desigur vorbim aici de o nişă destul de pronunţată. Bicicletele fat sunt senzaţie în SUA şi aproape la fel de apreciate în vestul Europei, însă la noi trendul este încă la început. Despre preţuri nu prea avem ce comenta pentru că de cele mai multe ori sunt în ton cu prestigiul mărcii şi echiparea bicicletei. În cazul de faţă Trek Farley 9 are o greutate de doar 14,32 kg cu tot cu furca Bluto cu suspensie în comparaţie, spre exemplu, cu Lombardo Ivrea care avea 16 kg cu furcă rigidă şi echipare mai modestă. Este evident că trebuie să cântăreşti avantajele şi să faci alegerea în funcţie de dorinţe, cerinţe, posibilităţi financiare şi pasiune. Însă după noi un fat bike ar trebui să facă parte din colecţia ta dacă apreciezi cu adevărat ciclismul şi doreşti să nu-ţi închei sezonul odată cu primele ninsori.