Corfu – velo-experiența ioniană

Se întâmplă din ce în ce mai des ca velo-vacanța de vară să ne-o petrecem în afara țării, iar pentru cei dintre noi care doresc să mai prindă și puțină culoare, pedalatul la munte în țări precum Austria nu este o soluție. Așa că se merge la mare, în țări precum Grecia.

Grecia nu mai are nevoie de vreo prezentare, unele zone fiind deja “românești”, mulțumită numărului mare de conaționali sosiți la plajă. De asemenea, în ciuda crizelor de tot felul care se spune că își fac de cap în țara asta, când ajungi acolo, pe plajă, la restaurant sau pe bicicletă, simți foarte puțin că ar fi ceva probleme în jur.

Pe de altă parte vara nu-i așa o perioadă potrivită pentru mersul pe bicicletă în Grecia. Evident, căldura este sufocantă dacp ești oriunde în altă parte decât la prăjit pe plajă. Pe de altă parte simți că nu poți rata ocazia de a pedala în altă țară și vizita locurile. Este chiar păcat să nu profiți de ocazie plimbându-te prin cât mai multe locuri în loc să stai blocat pe 1-2 plaje.

În 2017 fusesem în Thassos și a fost interesant așa, pentru o primă interacțiune cu locul. Însă insula este atât de populară printre români încât te simți ca acasă, iar ăsta nu este tot timpul un lucru bun. Așa că pentru 2018 am ales un loc mai îndepărtat. Insula Corfu este cam de două ori mai îndepărtată decât Thassos, fiind și mai mare ca suprafață. Ai de parcurs până acolo puțin peste 1000 km, spre deosebire de Thassos unde conduci mai puțin de 600.

Studiind potențialele trasee de bicicletă am aflat că muntele este concentrat în partea nordică a insulei, restul fiind destul de plat. Așa că și cazarea s-a aflat evident, în nord. Am mai aflat că cel mai înalt vârf, Pantokrator, se află la altitudinea de 906 metri. Nu pare mult însă având în vedere că plecarea se află practic la 0 metri altitudine, cățărarea până pe varf e ceva ce trebuie făcut.

Comparând cu Thassos, înclin mai mult spre Corfu ca destinație bună pentru plajă și ciclcism șosea. Insula este plină de drumulețe asfaltate, cu o singură bandă, care ajung până sus pe vârf. Și în primul rând pare mai puțin aglomerată, însă asta ține desigur de perioada în care mergi. Noi ne-am dus la final de august.

Traseele noastre au inclus pe cât posibil, cât mai mult drum secundar și cât mai puțin drum cu trafic auto intens. Însă spre deosebire de Thassos, unde ai un cerc de asfalt în jurul insulei, în Corfu și mai ales în nord, drumurile principale sunt și acestea rezonabile ca trafic. Însă cea mai bună parte este că poți traversa dintr-o parte în alta a insulei, peste munte, folosind doar drumuri mici și foarte mici asfaltate, unele cu înclinație descurajantă, dar pedalabilă.

În funcție de locul de unde pornești și traseul ales, o buclă dus-întors până pe vârf poate avea 45 km cu o diferență de nivel de 1000 m. O altă tură pe care am făcut-o a traversat insula de la nord la est, trecând și fix prin mijlocun insulei. Traseul a avut o lungime de 53 km cu o diferență de nivel de 1.213 m. Acesta a fost cel mai „muntos” traseu facut de noi. Un altul l-am făcut incluzând și partea vestică, mai joasă, a insulei. Cu o lungime de 53 km și 963 m diferență de nivel, în tura asta am ajuns și destul de sus, la aproximativ 500 m altitudine, dar am parcurs și porțiuni de drum asfaltat direct pe malul mării, la zero metri.

Traseele noastre le puteți downloada de aici.

Calitatea drumurilor asfaltate este acceptabilă spre bună. Nu este asfalt nou însă cel existent este totuși bun. Pe de altă parte nu vorbim de Austria sau Elveția așa că este recomandat ca bicicleta să aibă anvelope de 28mm. Traficul pe Corfu, în special în zona montană, este foarte lejer. Odată intrat pe drumurile de munte nu prea mai ai localnici ci doar din când în când turiști cu mașina. Drumurile sunt înguste, iar mașinile rare mergând încet pentru că și ei sunt la plimbare. Mai poți avea „ghinionul” să întâlnești un convoi de Jimny cu turiștii ieșiți la poze. Dacă se întâmplă asta recomandat este să faci o pauză și să-i lași să se îndepărteze. Pe de altă parte poți avea neșasa ca terasa la care voiai să faci pauză, s-o găsești complet ocupată.

Traseele montane sunt liniștite și traversează sate grecești și mai liniștite, aproape părăsite. Însă cam în fiecare găsești câte-o mică terasă la care este o adevărată plăcere să faci o pauză de expresso și/sau cola la umbră. Cele mai frumoase, rustice și pitorești sătuce le-am găsit în zonele cele mai înalte ale traseului. La terasa am aflat ca in multe din aceste sate gasesti cazare gen Airbnb. Așa că dacă ești deranjat de aglomerația de jos de la mare, poți veni sus la liniște, la munte.

Peisajul este evident special. Cât ești pe urcare sau undeva prin mijlocul insulei nu vezi până la mare însă poți sorbi din priviri versanții cu pădurile de pin și arbuști destul de înțepători. Însă odată ce începe coborârea, începe și admiratul peisajului pe care doar pe-o astfel de insulă îl poți primi. Te vei bucura de drumul care șerpuie, cu vizibilitate până la mare. Efortul la pedalat ți-l alegi. Cu o rampă medie de 10% pe traseele făcute de noi, poți considera că antrenamentul poate fi cât se poate de intens dacă asta urmărești.

Toate bune și frumoase, dar sejurul nostru a însemnat și o experiență mai puțin plăcută în unele momente. Iar asta pentru că practic la intrarea și ieșirea din fiecare localitate aflată lângă mare, deci nu și la cele de pe munte, găseai alți munți, de gunoaie. Nu era murdar pe plajă sau pe lângă pensiuni și hoteluri, dar întâmpinarea ta la intrarea în sat era iconică deja. Ni s-a spus că administrația locală nu se înțelege cu firmele de salubrizare și că aia e, până ajung la un numitor comun gunoaiele stau și se acumulează pe stradă. Din punctul ăsta de vedere semănăm mult cu grecii.

Per ansamblu însă experiența a fost excelentă. Posibilitățile pentru ciclism sunt foarte bune și la fel și cazarea. Ca să nu mai vorbim de mâncarea gustoasă aproape indiferent de terasă. Locul este bun de pedalat și trebuie profitat de ocazie dacă tot te duci la mare cu mașina și poți transporta 1-2 biciclete. Însă la final de august vei avea temperaturi și de peste 40 de grade. Pe de altă parte, dacă alegi să te duci într-un cantonament special pentru a acumula kilometri pe bicicletă în vederea pregătirii noului sezon, acum spre exemplu în nordul insulei Corfu ai 18 grade. De asemenea, în februarie poți merge special pentru cantonament în Tenerife sau Turcia.

Traseele făcute de noi pe bicicletă în Corfu le poți lua de aici.