Top 10 trasee în România – Din Sinaia la Piatra Arsă

Șoseaua asfaltată ce leagă orașul Sinaia de cabana Piatra Arsă, sau DJ713, cum este denumită în actele oficiale, este una dintre cele mai controversate apariții pe hartă din ultimii ani. Inițial drum neasfaltat de calitate destul de proastă, acesta a fost modernizat începând din septembrie 2010 prin asfaltare și amenajare, dar din motive politice și economice pe care nu e treaba noastră să le discutăm, acesta a fost oficial închis până în 2020, în regim de drum în lucru. De fapt nici chiar acum nu e gata, mai e de lucru, dar datorită presiunilor circulația s-a deschis oficial. Practic însă, se circulă pe ea de aproape 10 ani fără probleme.

Controversa vine din faptul că drumul asigură un acces facil și după părerea multor iubitori de natură chiar inutil până pe platoul alpin în apropiere de Babele și Sfinx, până lângă cabana Piatra Arsă. Drumul, ce a primit denumirea populară nu foarte fericită de Transbucegi (că nu traversează practic nimic), aduce zilnic în perioada estivală mii de mașini ce transformă ultimii 2-3 km într-o imensă parcare și restul drumului, neasfaltat, până la Babele, într-o imensă promenadă. Nu e de competența noastră să determinăm care e impactul asupra mediului, cert e că acest drum există și că este, în acest moment, una dintre cele mai frumoase șosele alpine ce se pot parcurge pe bicicleta de șosea în România, fiind și extrem de aproape (1,5 ore de condus în condiții de drum liber) de București, spre deosebire de Transfăgărășan sau Transalpina care sunt destul de departe și de greu accesibile. Din aceste motive am decis că drumul merită o prezentare la Freerider.ro.

Cu o lungime de puțin sub 25 km de la intersecția cu DN1 și cu o diferență de nivel de aproximativ 1200 m, urcând până aproape la 2000 m altitudine, cifrele fac din Drumul Babelor (asta ar fi denumirea cea mai corectă) o șosea alpină comparabilă cu celebrele deja Transfăgărășan și Transalpina, undeva practic pe locul 3 după acestea. Pe acest traseu îl aleg practic majoritatea cicliștilor, deși unii preferă să înceapă chiar din Comarnic, de unde e urcare aproape continuă, însă la anumite ore bucata de DN1 până în Sinaia nu e tocmai o plăcere de parcurs, datorită traficului.

Întrecerea virtuală preferată a cicliștilor pe aplicația Strava are aici mai multe segmente, cele mai populare fiind cel din Sinaia dar mai ales cel ce începe chiar de la intersecția unde se părăsește DN71 Sinaia – Târgoviște. Eu personal îl prefer pe cel din Sinaia. Recordul de timp pe această urcare e de 1.02.20 cu o medie de 22.1 km/h. După părerea mea, pe cursieră urcarea se poate parcurge de cineva cât de cât antrenat în maxim 1.30.00, timpul meu cel mai bun de exemplu fiind de 1.15.51 cu o medie de 18.2 km/h, cu care mă situez de-abia pe locul 52. Dar să nu uităm că a trecut și Turul României prin zonă 🙂 Personal am avut o tentativă reușită să bat recordul și să scad sub o oră, dar cu o cursieră Orbea Gain cu asistență electrică, tentativă care imediat a fost marcată de mine ca tură de eBike și scoasă din clasament.

Traseul se poate împărți în 3 secțiuni mari:

1. Sinaia – intersecție DJ713 – este prima bucată, care de fapt e folosită mai mult pentru încălzire de cei ce au decis să tragă tare doar de la ieșirea din DN71. Dar nu e deloc lipsită de spectaculozitate! După o scurtă urcare cu pantă de 5-8% la ieșirea din oraș, după ce se trece podul peste Valea Dorului, începe o succesiune superbă de serpentine strânse de tip ac de păr, nu foarte dificile și pe care rareori e trafic prea mare. După serpentine urmează cam 1 km de ușoară coborâre înainte de ”marea provocare”, DJ713.
2. DN71 – Șaua Dichiului – este cea mai dificilă bucată a drumului. Urcarea începe prin pădure și combină porțiuni ce uneori trec de 10% ca înclinație cu unele ceva mai ușoare, de 3-4%. Drumul devine spectaculos odată cu ieșirea dintre copaci, la limita dintre județele Prahova și Dâmbovița, dar își păstrează dificultatea până în Șaua Dichiului. De aici se merge spre stânga, în față fiind drumul, la fel de superb, ce ajunge la cabana Padina, hotelul Peștera și stația de telecabină cu același nume.
3. Șaua Dichiului – Piatra Arsă – este secțiunea alpină, ce parcurge o mare parte din platoul Bucegilor. Peisajul e fantastic iar dificultatea scăzută, fiind doar câteva bucăți mai abrupte ici-colo, în rest existând porțiuni unde, pe șoseaua ce șerpuiește printre vârfurile de peste 2000 m, se ating viteze mult peste 30 km/h. Lupta e cu vântul care de multe ori e crâncen și pe lângă faptul că împiedică (sau ajută, după caz) deplasarea, poate destabiliza direcția unei biciclete cu roți ce nu sunt aerodinamice.

Dacă stai în zona București – Prahova – Brașov sunt șanse mari să fi parcurs deja șoseaua din Sinaia la Piatra Arsă, dar dacă nu, e un obiectiv pe care trebuie neapărat să îl incluzi în turele tale cicliste. Împreună cu bucata spre Peștera, cu o pauză de masă la Cabana Bolboci și eventual cu o mică completare spre seară din Sinaia la Cota 1400, vei avea parte de o zi fantastică, de neuitat pe cursieră sau pe orice altă bicicletă!