UpToPostăvaru: un adevărat festival al MTB-ului

A 3a ediție a UpToPostăvaru a devenit fără dubii cel mai important eveniment de downhill din România și totodată cel mai mare dedicat MTB-ului, deoarece reunește atât de multe probe într-un singur weekend. Până la urmă, nu-i de ici de colo să-i aduci pe George Căbăl și pe Ede Molnar sub aceeași umbrelă, chiar dacă participă la discipline diferite. Ediția de anul acesta a UpToPostăvaru a fost ”mind blowing” atât prin anvergură cât și prin evenimentele care s-au desfășurat în cele 3 zile de concurs. Dintre toate cele desfășurate am participat la downhill și nu doar pentru că a fost Campionat Balcanic, ci pentru că a fost și una dintre cele mai spectaculoase. Traseul din Postăvaru, pe ud, poate deveni neiertător, dovadă că în noaptea antemergătoare concursului a plouat și o parte dintre concurenți (printre care și eu), au luat decizia de a nu mai participa. Iar o parte din cei care s-au încumetat, au avut parte probabil de una dintre cele mai grele competiții din viața lor.

[Deplasare susținută de AFISport.ro]

Traseul a suferit mici schimbări pentru anul acesta, însă faptul că se schimba de la o tură la alta (ieșeau rădăcini noi, pietre, găurile se adânceau), a făcut ca acesta să vină cu câte o surpriză la fiecare coborâre. Ziua de vineri a fost totuși ideală, căci traseul era destul de uscat și reușisem să-mi aleg câteva linii decente. În orice caz, chiar și în condițiile astea, traseul a fost unul dificil. Vineri noapte a plouat, iar în dimineața competiției am purtat câteva discuții cu cei care au dat primele ture, iar singurele cuvinte pe care le-am auzit au fost doar ”horror”, ”supraviețuire” și ”moarte”. Astfel, am luat decizia să nu risc și nu am mai participat, acomodându-mă în rolul de spectator și vlogger. Și cred că a fost cea mai bună decizie din viața mea. Colegul meu de suferință, Andrei Diaconu, s-a avântat totuși căci vârsta și categoria Elite la care participa îl obligau s-o facă, însă în calificări a luat patru trânte și un copac pe care l-a julit cu casca, lucruri care nu doar că l-au lovit la moral, însă l-au costat și timp prețios. Astfel, nici el nu s-a calificat, iar lucrurile erau clare: nu ne rămânea decât să ne punem frumos pe marginea traseului și să vedem spectacolul.

În antrenamente și calificări accidentările au fost numeroase, iar competiția era la un moment dat acompaniată la unison de sunetul sirenelor ambulanțelor. Postăvaru și-a luat tributul dovedind încă o dată că este una dintre cele mai dificile curse de downhill din România. Pe de altă parte, în contrast cu toată această nebunie a fost performanța lui George Căbăl, care a părut că coboară pe un flow line și nu pe un traseu dificil de downhill. Timpul său a fost unul ireal, genul de performanță care te face să-ți pui mâinile în cap și să urlii când respectivul trece linia de sosire. Titlul de Campion Balcanic și Național la Downhill a revenit astfel unui sportiv român, un motiv în plus de bucurie. La 9 secunde în urma lui Căbăl a fost Remus Bonta, care a mers de asemenea foarte bine dar părea să fie accidentat la mână, pe când locul 3 a revenit unui vecin bulgar, Stivian Gatev, cu 13 secunde mai încet decât câștigătorul competiției.

Favorita la Femei Elite, Luana Cherecheș, s-a accidentat din păcate în dimineața competiției în antrenamente și nu a mai putut participa. Astfel, titlul i-a revenit bulgăroaicei Tosheva Denitsa, care nu a făcut o cursă deloc rea. A fost urmată de Daria Gruian și de Anghelina Denisa.

Cu locul 3 la general și primul în categoria Juniori 17-18 ani s-a clasat Mario Popovici, care a făcut de asemenea o cursă spectaculoasă. Următorii clasați au fost Akos Farkas și Sebastian Drăghici aka SebiPOV.

Cât despre restul de probe, Marc Sandu a participat la Enduro și ne-a povestit pe scurt următoarele: ”organizarea mi s-a părut foarte bună, iar traseul foarte bine marcat, chiar nu aveai cum să te rătăcești. Ideea traseului mi s-a părut de asemenea foarte bună, un soi de Avalanche la care îmi doream de mult timp să particip, doar porțiunile de urcare și de push-bike m-au luat prin surprindere dar nu m-au deranjat, singura mea problemă fiind faptul că eram echipat oarecum de downhill și m-am încins extraordinar de mult. La start concurenții mi s-au părut puternici, au plecat tare pe prima urcare, iar pe blue line am putut să ne depășim în siguranță și cu mult fair play. Vreau să particip și anul viitor dar echipat mai light. În discuțiile de la finish, oamenii vorbeau despre necesitatea unui punct de alimentare, deși eu nu am avut nevoie de unul. Apoi, tot din discuții, un lucru care mine nu m-a deranjat, poate ar fi o idee bună să nu mai existe intersectări între alergători și cicliști, căci în cazuri excepționale se mai pot naște scântei între participanți.”

Iar la Endurance, bunul nostru prieten Daniel Vălimăreanu ne-a povestit: ”Fiind concurent la clasa Endurance, am avut parte de o decalare foarte mare a startului si o comunicare foarte deficitara in zona de Start (Yager Chalet). Comparativ cu ce scria pe site – mutarea de la Clasa Endurance, la clasa Enduro in timpul concursului, nu a mai fost posibila – iarasi un minus caci in cazul meu, chiar as fi facut mutarea de la Endurance la Enduro, deci scoteam urcarea de final si pentru mine existau sanse de podium. Faptul ca un organizator doreste sa tina 4 competitii diferite in aceeasi zi, sub forma unui singur eveniment, o consider personal o responsabilitate mare, iar asteptarile pentru livrare de calitate din partea Kronstadt Cycling sunt mari. Nu cred ca a fost deloc sigur pentru niciun concurent sa se foloseasca trasee comune la probele de Alergare cu probele de Enduro/Endurance. Doar cu ceva noroc s-au evitat accidentele.” Daniel conchide cu faptul că traseul a fost marcat intiutiv, că au existat voluntari în punctele cheie și pentru că i-a plăcut formatul, va reveni și anul viitor dar cu așteptările de rigoare.

Tot sâmbătă au avut loc concursul de copii și cel de alergare. Iar duminică, la ora redactării acestui articol, au loc competițiile de e-bike, mtb vertical și alergare vertical.

Așadar încă 3 competiții pe lângă cele 5 de sâmbătă. Ceea ce, așa cum spuneam, face din UpToPostăvaru cel mai complex eveniment din România dedicat MTB-ului. Dacă mai punem în calcul și transmisiunea live, care a fost pur și simplu fabuloasă, obținem rețeta perfectă pentru un eveniment care este în adevăratul sens al cuvântului un festival complet. Sunt absolut sigur că UpToPostăvaru a devenit deja o referință și că este doar începutul unei schimbări care să promoveze acest sport, să atragă mai multe persoane să-l practice și care să-l facă astfel mult mai vizibil. Mai ales că toate se întâmplă într-o zonă cu atât de mult potențial: Brașov.

Dragoș Mitroi
editor-in-chief freerider.ro
Postăvaru, Poiana Brașov

[Deplasare susținută de AFISport.ro]