Cea de-a 97-a ediție a Giro d’Italia va porni la drum mâine, 9 mai, din Belfast, capitala Irlandei de Nord, urmând a se termina 21 etape și 3445,5km mai târziu, la Trieste. Pe lângă startul dat din afara Italiei, ediția din acest an se mai remarcă și prin tributul adus lui Marco Pantani, de la moartea căruia se împlinesc 10 ani, care constă în includerea a 3 cățărări.
Grande Partenza din Belfast din acest an marchează cel de-al 11-lea start din afara Italiei, după cele din San Marino, Monaco, Belgia și Olanda (ambele de 2 ori), Vatican, Grecia, Franța și Danemarca, ce au avut loc din 1965 și până în prezent. Turul din acest an se anunță a fi unul destul de deschis, etapele decisive fiind înghesuite în ultima săptămână, ceea ce dă timp suficient rutierilor care nu le au cu cățărările să își joace cartea victoriei.
Concurența
Câștigătorul en-titre, Vincenzo Nibali (Astana), și-a îndreptat toată atenția spre Turul Franței din acest an, prin urmare nu va fi prezent să își apere titlul, iar dintre alți absenți de marcă îi amintim pe Chris Horner (Lampre-Merida), Alberto Contador (Tinkoff-Saxo), Tejay van Garderen (BMC Racing) și Bradley Wiggins și Chris Froome (ambii Sky).
Cu toate acestea, promițătorul Nairo Quintana (Movistar) va fi la startul cursei, precum și Cadel Evans (BMC Racing), Joaquim Rodríguez (Katusha), Daniel Martin și Ryder Hesjedal (Garmin-Sharp), Michele Scarponi (Astana), Ivan Basso (Cannondale) și Damiano Cunego (Lampre-Merida). Cel mai probabil, dintre aceștia se va alege câștigătorul final, dar dacă lucrurile se desfășoară precum în ediția de anul trecut a Giro, acțiunea va fi omniprezentă.
Cât privește sprinterii, Marcel Kittel (Giant-Shimano) se află la prima participare în Turului Italiei, dar este cel mai titrat nume aflat la start, în absența lui Mark Cavendish (Omega Pharma-Quick Step) și a lui André Greipel (Lotto-Belisol). Kittel va avea totuși de înfruntat niște adversari redutabili în persoana lui Elia Viviani (Cannondale), Nacer Bouhanni (FDJ.fr), Michael Matthews (Orica-GreenEdge), Tyler Farrar (Garmin-Sharp) și, de ce nu, a veteranului Alessandro Petacchi (Omega Pharma).
Un aspect care a umbrit startul din Belfast al Turului Italiei a fost chestiunea vizelor, care i-a pus pe câțiva sportivi în imposibilitatea participării. Astfel, Maxim Iglinsky și Alexey Lutsenko (Astana) vor rata Turul din acest an din pricina autorităților britanice, iar Team Colombia era și aceasta cât pe ce să privească Giro din fotoliu.
Traseul
Dintre cele 21 de etape, câteva se vor dovedi, cel mai probabil, decisive. Etapa a 8-a (17 mai) ar putea rearanja clasamentul general grație celor 3 cățărări pe care le include. Două dintre acestea sunt de categoria 1 și cealaltă este de categoria a 2-a, dar poate mai important este finish-ul în ascensiune, de la capătul celor 8 kilometri ai urcării de la Montecopiolo.
La fel ca întotdeauna, contratimpul individual din etapa a 12-a (22 mai) va cerne sita favoriților într-un mod greu de anticipat, cu atât mai mult cu cât cuprinde o cățărare de categoria a 4-a. Două zile mai târziu, etapa a 14-a cu cele 4 cățărări ale ei și finish-ul în ascensiune de la Oropa va declanșa lupta finală pentru victorie, căci și ziua următoare, etapa a 15-a, programează un final similar, încheiat în vârful Plan Di Montecampione.
Cireașa de pe tort sau bomboana de pe colivă, după caz, va fi însă etapa cu numărul 16, dintre Ponte Di Legno și Val Martello/Martelltal care include trei căţărări, din care două nu mai au nevoie de prezentare: Passo di Gavia și Passo dello Stelvio. Supliciul va fi însă încheiat doat după ce rutierii vor fi urcat cei 22 de kilometri ai urcării Val Martello.
Etapa a 18-a va mai seca ceva din energia rutierilor, pregătind tot un final în ascensiune, la capătul urcării de primă categorie Valsugana, lungă de 16km, dar și alte două cățărări pe parcurs, una tot de categoria întâi și alta de categoria a 2-a.
Etapa regină se va consuma însă în ultima zi a lunii mai, când rutierii rămași în cursă vor parcurge cei 167 de kilometri dintre Maniago și Monte Zoncolan. Infamul munte, apărut în Giro de-abia din 2003, are o lungime de 8,4 kilometri dar niște pante care ajung și la 22%, aflate aproximativ pe la jumătatea sa. De-abia în ultimii 3 kilometri există un interval mai puțin înclinat unde rutierii pot trage o gură de aer, dar panta se înnăsprește la loc și, cu 250 de metri înainte de final, indică un nemilos 16%. Pe lângă Zoncolan, Passo del Pura (cat. 1) și Sella di Razzo (cat. 2) mai sunt presărate în ultima jumătate a cursei.
Traseul complet:
După succesul incredibil pe care l-a avut organizarea Campionatului European de MTB anul acesta, în luna mai, la Cheile Grădiștei,…
Șaua bicicletei este un subiect sensibil, și la propriu si la figurat. Așa că este greu și pentru noi să…
Sezonul hibernal nu este deloc unul “mort”, pentru că este vremea concursurilor de ciclocros. Astfel, pe data de 12 ianuarie…