Conferinţa EuroVelo la final – identificarea nevoilor cicloturismului românesc

Luni, 22 februarie, a avut loc la Sinaia Conferinţa EuroVelo în România. Rolul principal al evenimentului a fost schimbul de opinii între participanţi. În primul rând s-a dorit identificarea nevoilor de care cicloturismul românesc are nevoie. Evenimentul a fost organizat de Clubul de Cicloturism „Napoca” (CCN), Outhentic Cycling Romania şi Asociaţia Adevăraţii Veloprieteni, sub egida Federaţiei Bicicliştilor din România (FBR).

Alături de organizatori au mai fost prezenţi la discuţii şi alte ONG interesate de promovarea turismului pe bicicletă, precum şi autorităţi publice centrale şi locale, operatori economici din turism şi chiar persoane fizice interesate de cicloturism.

Aşa cum spuneam, această primă conferinţă a avut un rol principal de identificare a problemelor şi a nevoilor existente la această oră în România în materie de cicloturism. Pe scurt este vorba de:

• problema conectării doar tangenţiala a României la reţeaua EuroVelo (numai în zona graniţei cu Serbia, Bulgaria şi Ucraina şi a litoralului). Este vorba de traseul Eurovelo 6;
• nevoia adoptării legislaţiei specifice necesare privind marcarea traseelor cicloturistice. După aproape douazeci de ani de demersuri a fost modificată în sfârşit, în 2015, legea turismului care autorizează Guvernul să reglementeze problema marcajelor cicloturistice. Din păcate proiectul de Hotărâre de Guvern nu a fost încă adoptat existând, în continuare, reţineri nejustificate şi de neînţeles din partea unor ministere;
• problema managementului implementării şi întreţinerii traseelor EuroVelo din România. Este vorba de lipsa unui centru naţional de coordonare cerut imperativ şi de Federaţia Europeană a Bicicliştilor (ECF) şi de organismele de profil UE;
• problema finanţării implementării rutelor EuroVelo. Din fericire, în urma discuţiilor s-a constatat că, în principiu, există surse potenţiale şi că în acest domeniu există un foarte bun raport între investiţie şi beneficii;
• problema conţinutului proiectului de nou Cod Rutier depus la Senat în decembrie 2015. Acesta are prevederi restrictive şi chiar absurde. Spre exemplu interdicţia circulaţiei cu bicicletă pe drumurile naţionale deschise traficului internaţional (E). Acest lucru ar însemna o interzicere a cicloturismului în multe regiuni turistice din România, fapt fără precedent în Europa!
• nevoia înfiinţării Centrului Naţional de Coordonare EuroVelo în România (CNCEVR), care va gestiona la nivelul României sistemul european de trasee cicloturistice de lung parcurs EUROVELO. Asociaţia Adevăraţii Veloprieteni şi-a asumat implicarea în înfiinţarea şi operarea Centrului, beneficiind de sprijinul Clubului de Cicloturism Napoca şi Outhentic Cycling România, sub egida Federaţiei Bicicliştilor din România;
• construirea unei noi rute EuroVelo cu caracter montan. Este vorba de un proiect de viitor, un traseu care să urmeze linia masivelor muntoase din nord-vestul Spaniei şi Pirineii, apoi linia Alpilor şi a Carpaţilor până spre Balcani, valorificând brandul turistic de ţară al României („Explore the Carpatian Garden”);
• o propunere de nouă rută EuroVelo care să treacă şi prin România. Este vorba de un circuit al Mării Negre (asemănător cu Circuitul Mării Baltice), realizabil odată cu normalizarea situaţiei politice în regiune.

Cicloturismul de lung parcurs este benefic din mai multe puncte de vedere. Este vorba de valorificarea istoriei, a culturii, a geografiei şi a naturii locurilor prin care se trece. Este vorba apoi de dezvoltarea micilor afaceri care apar de-a lungul acestor trasee – de la cazări la restaurante şi muzee care vor fi vizitate până la magazinele şi unităţile service necesare. Nu în ultimul rând este vorba de efectul benefic pe care îl are asupra minţii şi corpului nostru. Cicloturismul chiar ne face mai deştepţi, mai deschişi şi mult mai apţi fizic. Şi nu e vorba doar de cicloturistul român ci şi de cel străin care vine la noi în ţară cu experienţă şi, de cele mai multe ori, cu o putere financiară mai mare.

Însă problema cicloturismului românesc este destul de mare. Traseul Eurovelo 6 este trasat pe harta României, de 20 de ani. Din păcate fizic traseul nu există, referindu-ne aici la indicatoare, marcaje cât şi cazările ce sunt distribuite cu o densitate inegală. Ameninţarea este că dacă până în 2018 acest traseu nu devine funcţional el va fi relocat în întregime pe malul bulgăresc al Dunării. Asta ar însemna nu doar excluderea României din reţeaua Eurovelo, dar şi periclitarea construirii de noi trasee pe teritoriul ţării noastre pe viitor.

Partea bună este că ONG-urile şi asociaţiile româneşti implicate dispun la ora asta de un număr suplimentar de propuneri pentru viitoare trasee Eurovelo. Partea proastă este că autorităţile responsabile nu se implică.

Există şi conceptul învechit şi demn de epoca de piatră potrivit căruia cicliştii sunt săraci. Este posibil ca acesta să fie motivul pentru care autorităţile autohtone nu se implică, de teamă că cicloturismul nu va genera suficienţi bani pentru susţinerea unei afaceri. Pe de altă parte există un studiu al Federaţiei Europene a Cicliştilor potrivit căruia cicloturismul generează la nivel european 44 miliarde euro. Cu alte cuvinte cicliştii cheltuiesc într-un concediu mai mult decât o familie care foloseşte pentru deplasare o maşină şi care se cazează într-un singur loc unde principala activitate este, spre exemplu, realizarea de grătare.

Există informaţie şi bunăvoinţa organizaţiilor implicate, mai trebuie doar ca autorităţile să recunoască necesitatea şi oportunităţile cicloturismului pentru dezvoltarea regională. Odată cu dezvoltarea cicloturismului vor putea fi exploatate şi promovate îndeletnicirile tradiţionale locale (tradiţii rustice care în vest nu mai există). Spre exemplu vesticilor li se pare „exotic” să vadă o căruţă trasă de cal pe stradă.

Însă cicloturismul nu are doar scopul exploatării tradiţiilor de-a lungul traseului pe care îl străbate ci mai ales conservarea lor. Dacă la fierarul din sat se vor opri săptămânal grupuri de cicloturişti români sau străini pentru a admira îndemânarea şi priceperea atunci acesta este mult mai motivat să continue ceea ce face. Şi nu doar asta. Ca să fim pragmatici chiar şi tinerii din sat, văzând că „ies bani şi din asta” vor fi motivaţi să înveţe tradiţia şi meşteşugul şi să o ducă mai departe.

În mare din discuţii a rezultat că autorităţile române nu văd cicloturismul drept o oportunitate de dezvoltare turistică, de conservare şi promovare a tradiţiilor şi valorilor locale cât şi a noilor afaceri ci o văd simplu – mai mulţi biciclişti pe străzi înseamnă mai multe accidente. Aparent, din atitudinea pe care o afişează, autorităţile nu sunt în stare să se uite „peste gard” la vecinii din vest pentru a-şi da seama că nu trebuie să reinventeze roata ci pentru a observa avantajele financiare şi culturale pe care cicloturismul le aduce, avantaje de care vor beneficia atât ei, „statul”, cât şi persoanele individuale şi afacerile private.

Anterior conferinţei, din ziua de duminică, a avut loc la Sinaia şi Adunarea Generală Federaţiei Bicicliştilor din România (FBR). În urma acestei întâlniri a fost ales consiliul director al FBR. Avem astfel: Preşedinte – Radu Mititean (Clubul de Cicloturism „Napoca”); vicepreşedinţi – George Culda (Asociaţia BateŞaua), Mihai Deneş (Asociaţia Adevăraţii Veloprieteni), Ioana Popa (Asociaţia Probikeaddiction), Marian Ivan (Organizaţia pentru Promovarea Transportului Alternativ în România – OPTAR); cenzor – Flavius Srinca (Organizaţia Bike Attack Reşiţa).

Acum, ca există un consiliu director şi o Federaţie în adevăratul sens al cuvântului, trebuie făcute mai departe două lucruri: continuarea eforturilor fiecărei asociaţii şi organizaţii implicate, cât şi a FBR, pentru demararea lucrărilor la traseul Eurovelo 13 şi 6 pe teritoriul României. Dacă până în 2018 traseele nu sunt finalizate putem spune adio, probabil pentru multă vreme, de la sprijin concret din vest. Al 2lea lucru ce trebuie făcut este ca autorităţile naţionale să-şi deschidă mintea şi să recunoască beneficiile aduse turismului pe care cicloturismul le oferă. Prin această recunoaştere va veni implicit şi sprijinul atât de necesar din partea lor.