Carpathian MTB Epic – Pre-race report: Am o vagă idee despre ce mă aşteaptă!

Acest material este un test. Planul este să particip la Carpathian MTB Epic şi graţie încrederii oferite de Freerider.ro şi Riders Club, să scriu câte un race report după fiecare etapă. Nu ştiu cât de greu sau cât de uşor va fi, urmează să vedem în teren, am auzit lucruri precum „o să ţi se ia de MTB” sau că „după ce termini etapa, doar de scris îţi va mai arde”. Dar, mă bazez pe experienţa de jurnalist la Red Bull Romaniacs, unde ritmul de viaţă era pe cât de frumos, pe cât de draconic. A propos de chestii draconice, deşi mi-am propus să trăiesc cât mai călugăreşte de luni încoace, pentru a merge la Carpathian MTB Epic cât mai odihnit, nu mi-a ieşit pasenţa. Am avut parte de cele mai variate evenimente: o instalare „blitzkrieg” de termopane, parte din genialul plan de upgradare al blocurilor gri, atât de complicată şi de absurdă încât nici nu vreau să mai vorbesc aici, alergătură pentru a pune la punct noua bicicletă, un Cannondale F-SI 4 Lefty Ocho, da, acum are şi tubeless, o dispariţie temporară a pisoiului T.T., recuperat dar şi o mutare a activităţii de trainer, chiar la studioul Postural Alignment by Tiberiu Vintiloiu, din zona parcului Herăstrău.

Aşadar, am evitat la limită participarea la Carpathian MTB Epic cu KTM-ul Myroon Elite resuscitat şi echipat cu furca Lauf, o posibilitate care a stârnit ceva discuţii, după ce m-am chinuit la Trofeul Muscelului şi Zărneşti MTB Challenge. În ultima instanţă, planificam să alerg pe un KTM Ultra Sport, pentru că mai am experienţa unui Geiger cu un KTM Ultra Fun cu furca SR Suntour, dar mai bine vorbesc foarte pe scurt despre noua bicicletă: am ajuns la ea pentru că eram în căutarea unui pachet furcă Fox – transmisie SRAM, gata să îl cumpăr de pe bike.24, în ultimul moment, „devalizând” economiile, dar sincer, variantele de acolo mi s-au părut pur şi simplu scumpe, ca de obicei sunt drăguţ, îmi lipseşte sarcasmul şi nu specific mărcile care la un cadru din carbon cu SLX-uri şi XT se vând ca ouălele Fabergé. Apoi am început să mă uit la Cannondale, atras de ideea de Lefty şi de transmisia SRAM Eagle, fie ea şi entry-level şi până la urmă am cumpărat ultima bucată din stocul de zece bucăţi – România e o ţară săraca, deh, direct de la magazinul Stonefeet, cred că e frumos şi nu exagerez cu momentele publicitare, merită spus că echipa Stonefeet mi-a oferit o reducere. Am ales varianta L şi bine am făcut, pentru că deşi până acum am mers pe cadre XL sau 21 de inci, un XL de la Cannondale ar fi fost uriaş, geometria e realmente diferită, de exemplu, am fost uimit când am măsurat ampatamentul KTM-ul de 21 de inci, care corespundea mărimii M de la F-SI! Bun, acum foarte pe scurt, cum merge bicicleta, ei bine, mie îmi aduce aminte de o motocicletă de cross ca şi geometrie şi comportament şi anume Yamaha YZ125 şi chiar m-am deja cu bicicleta pe circuitul de motocross TCS Racing Park. Mă opresc aici cu descrierea bicicletei, hai să vedem cum mi-am făcut eu temele pentru Carpathian MTB Epic, adică aşa şi aşa.

După articolul destul de deprimant despre participarea mea la Geiger de anul trecut, m-am axat pe şosea, am băgat zece zile de cantonament în Grecia, în primăvară, sperând să particip la Haute Route (rămâne în continuare obiectiv, pentru 2019), am stat toată iarna pe trainer, epuizând seria Peaky Blinders – cel mai bun serial după Dallas şi în genere am avut un sezon de care eu mă declar mulţumit şi despre care am mai scris una alta. Ca MTB, m-am bazat exclusiv pe taberele MTB Skills and Boot Camp, mai ales pe cea Level 2, unde am încercat, fără succes să recreez distanţele şi diferenţele de nivel şi „ciudăţenii” gen animal flow, Trofeul Muscelului fiind prima mea cursă din acest an, urmată de Zărneşti MTB Challenge, unde am încercat să culeg şi să împrospătez informaţii, reluând ideea de după Geiger, de anul trecut, că dacă nu locuieşti într-o zonă de munte, unde să te antrenezi cu ture consistente, e foarte dificil să ţinteşti podiumul, chiar şi în categoriile de vârstă de amatori. Plus că ai nevoie de un sezon full de curse, reţetă adaptată de suficient de mulţi rideri ambiţioşi şi puternici sau să fii … Ionascu „Maus” Marius, care am înţeles că stă în Galaţi! 🙂

Bun. Care e planul meu pentru Carpathian MTB Epic? Să iau fiecare zi aşa cum vine, să îmi iau în bagajul care aşteaptă să fie făcut compresiile, dopurile de urechi, masca de faţă, pentru a mă odihni cât mai bine, foam roller-ul şi o mingiucă de masaj pentru detensionare după cursă, să aplic o rutină de stretching şi… să mă bucur de procesul în sine pe traseu. Nu văd ce aş putea scrie mai mult, foarte rar îmi iese o încheiere mai de Doamne ajută la reporturile astea, îmi aduc aminte de La Rioja Bike Race, au trecut patru ani deja, m-am dus acolo cu un mare grad de inconştienţă, fără măcar să am o asigurare medicală, e cert că acum am mai mari emoţii, dar sunt şi încântat de faptul că mă îndrept spre cele mai palpitante