Biciclete reparate la Roma pe „mulțam fain”

Mama îmi spunea, când eram copil, că tata lucrează pe „mulţam fain” prin vecini și nu aduce vreun ban în casă. Și obiceiul acesta, de a lucra moca, l-am preluat în adolescență și mai târziu. Din simplu motiv că „the best things in life are free”!

Roma, 11 – 12 aprilie, Anul Domnului 2014. Bugetul turei scârțâia din toate încheieturile după ultimele incidente din Cipru (taxa de îmbarcare de la Ryanair și accidentul cu mașina). Seamănă, toată treaba asta, cu o șandrama ruginită care stă să cadă la prima suflare de vânt. Așa că, m-am pus pe găsit pomeni și parastase în orașul Roma. Spuneam, mai sus, faptul că am terminat aventura prin insula Cipru cu un accident. Întamplarea asta m-a făcut ca în primele zile de la apariția mea prin Roma să caut o jantă de bicicletă cu viață lungă și un atelier mai de doamne-ajută.

Mi-am spus, după trei zile de căutări, că o să cumpăr o broscărie Made in Italy și apoi, prin țările vecine, o să caut Mavic. Am auzit, în perioada asta, vorbindu-se de prezența atelierelor moca de reparat mârțoage prin Roma. Fiecare atelier are o politică proprie și mod de funcționare diferit. Cel mai anarhic punct se găsește pe Via Prenestina și a fost deschis de Piero aka Unchiu Bici (zio bici). E un italian pasionat de biciclete vechi și alte hârburi mai ruginite. Prin 2006 și-a construit o bicicletă înalta cu care a călătorit prin Rusia pentru a ajunge în Indonezia. Repatrierea mârțoagei în Italia, îl costa foarte mult și atunci a decis să doneze căluțul unui atelier de acolo.

S-a întors din hoinăreală în 2010 pentru a-și deschide un magazin de mârțoage și echipament pentru gentilomi (Brompton, Dahon, Brooks, Ortlieb). Îți dai seama, din poveștile lui, că-l încearcă un dor nebun de duca și nu poate. Poate la anul o să facă o nouă călătorie prin țările mai îndepărtate.

Restul povestirii o puteți citi pe blogul lui Victor Perdevară, cicloturist plecat într-o expediție extinsă