Cum a fost și cum s-a văzut Salonul Bicicletei, ediția 2017

Vă rog să nu mai băgați bicicleta în lift, că spargeți oglinda și zgâriați ușile!, se trezește să-mi spună un vecin, așa de bun-venit în București. Îi explic că nu mai locuiesc aici de ceva timp, că m-am mutat la munte și că n-am zgâriat în viața mea o ușă de lift, căci singurele puncte de contact ale bicicletei cu liftul sunt anvelopa și manșoanele, care-s moi. Ce tâmpit!, îmi spun în gând și încerc să nu mă enervez, căci tocmai plecam spre Salonul Bicicletei. Am împachetat tot ce era necesar pentru expo și mă înarmez cu mulți nervi: traficul din București a devenit imposibil, cel puțin în ultimii doi ani. Fiind obișnuit cu străzi goale, aici sufăr mereu un șoc când văd cât de mult poate să dureze să parcurgi un singur kilometru sau câți idioți te înconjoară, cărora pur și simplu nu le pasă de regulile de circulație. Mă tot întreb: oare cum am trăit aici 30 de ani? Cum?

Ajung vineri la expo, la unele standuri încă se mai lucra. Fiind ziua B2B, nu ne-am agitat să ne amenajăm clasicul stand prea repede, așadar am profitat de timp ca să mai întâlnesc lume și să mai schimb opinii. Lucrurile păreau promițătoare, un fapt ce mi s-a confirmat de fapt sâmbătă: spațiu mai mare, expozanți mai mulți, deși cel puțin doi mari jucători au lipsit de la show (Cube și Felt), multă, foarte multă lume și în general agitația pe care vrei să o vezi la un astfel de eveniment. Mai mult, o zonă de test unde lumea putea să încerce bicicletele, dar pe care aș fi extins-o în spațiul unde a avut loc XCC-ul de anul trecut: cel puțin acolo mai puteai trece un obstacol, căci da, așa cum ne spune sloganul, flat is fucking boring. Nu mai zic de asfalt…

Sâmbătă, fiind părăsit de colegii mei care au alergat la diverse curse, unele mult prea lungi și prea obositoare ca să le înțeleg, am stat mai mult pe la stand unde am primit vizitele celor care s-au întrecut să ne arate că pot schimba cel mai rapid o anvelopă. Alexandru-Dănuț Grozea a fost cel mai rapid om al zilei, cu un timp impresionant de 1 minut și 20 de secunde (dar care s-a prezentat duminică și a reușit un nou timp de 1 minut și 2 secunde), iar astfel, chiar de ziua lui, a plecat acasă cu un set de anvelope Continantal X-King, pe care ni le-au pus la dispoziție cei de la Maros Bike. Apoi, toți participanții au primit gratuit și un Monster, căci am obținut și suportul lor pentru concurs. Ne-am distrat, de ce să nu recunosc? Mai mult decât atât, am avut ocazia să cunosc multă lume interesată de turele pe care le organizăm, căci am oferit și ceva vouchere cu discount pentru cei interesați să ni se alăture în turele montane.

Să vedem pe scurt, în cuvinte, și pe larg, în fotografii, ce au putut admira vizitatorii la această ediție a Salonului Bicicletei, cu mențiunea că brand-urilor și companiilor noi, le vom dedica articole separate în zilele ce urmează.

Ce mi-aș mai fi dorit de la această expoziție: zona de sus să fie mai bine semnalizată, accesul cu biciclete înauntru pe baza unei brățări (pe ghidon) sau multe rasteluri în fața intrării. Hala pentru activități sportive ar fi putut să fie mai animată, iar unii expozanți ar fi trebuit să folosească mai multe lumini pentru standurile lor. Nu în ultimul rând, mi-aș fi dorit să văd și standurile organizatorilor celor mai importante competiții din țară, căci expoziția reprezintă un bun prilej de a explica pe larg oamenilor cum stau treburile. Dar acestea sunt detalii pe care cu siguranță la anul vor fi îmbunătățite. Am încredere, căci această expoziție se află pe o pantă ascendentă în ceea ce privește calitatea, iar eu sunt adeptul pașilor mărunți, dar siguri. Iar din primele estimări aflăm că au fost mai bine de 16.000 de vizitatori, așadar, ce poți cere mai mult?

Dragoș Mitroi
Romexpo, București