Titanul în construcția de biciclete

Momentan, în industria bicicletei două materiale își dispută supremația: aluminiul și carbonul. Disponibilitatea, scara tot mai mare la care sunt folosite și tehnologiile tot mai avansate fac posibilă achiziția unei biciclete din oricare din aceste materiale performante la un preț care să nu-ți cutremure bugetul. Ce-i drept, afirmația nu este scutită de niște precizări, căci calitatea nu a fost și, probabil, nu va fi niciodată prea ieftină, cel puțin nu în acest domeniu. Dar vorbind de calitate, ce alternative mai există? Pe lângă oțel, care între timp a ajuns la un nivel de rafinament înalt doar că bariera prețului nu a fost momentan doborâtă, titanul se remarcă. Performanțele sale sunt incontestabile și unanim recunoscute, motiv pentru care în acest material îi vom face o prezentare mai amplă.

Al 4-lea cel mai răspândit metal pe fața Terrei este titanul, care a fost descoperit la finele secolului al 18-lea. Cu toate acestea, prețul său rămâne unul ridicat din pricina proceselor necesare pentru a fi extras și prelucrat, acest impediment fiind și singura barieră reală care stă între titan și producția în serie mare a bicicletelor fabricate din acesta.

Proprietățile sale au făcut din titan unul din actorii principali ai cursei înarmării din Războiul Rece, lucru care s-a dovedit a fi pozitiv pentru aplicațiile civile ale metalului pentru că tehnologia necesară acestuia s-a transferat în aceste sectoare. Deci, ce anume îl califică pentru a fi un excelent material din care să se construiască bicicletele?

• Rigiditate crescută – Comparativ cu oțelul, titanul este similar în materie de raport rigiditate-greutate (stiffness-to-weight). Practic, acesta poate fi prelucrat într-un cadru care să fie ori foarte rigid, ori foarte elastic. Aici intervine și densitatea materialului ce permite atingerea atingerea unei greutăți scăzute (undeva în jurul a 900 gr. – 1kg.) în timp ce rigiditatea rămâne la un nivel competitiv.
• Rezistență – La acest capitol, titanul depășește aluminiul, carbonul și oțelul, având un procent de elongație cuprins între 20 și 30%. Totuși, carbonul poate atinge un nivel similar în funcție de modul în care fibrele sunt lipite, dar combinările de top folosite de producători renumiți nu sunt dezvăluite din motive strategice și, oricum, se folosesc în cazul modelelor cu un preț cel puțin similar cu al bicicletelor de titan. Revenind la titan, este considerat cel mai rezistent dintre materialele enumerate, o bicicletă fabricată din aliajul cel mai comun depășind din acest punct de vedere chiar și cele mai avansate cadre de carbon. Pentru o idee și mai clară a rezistenței sale, un cadru de titan care ar cântări jumătate din greutatea unuia de oțel ar avea o rezistență similară. Numai că atunci rigiditatea ar fi compromisă, motiv pentru care trebuie folosite țevi mai mari în diametru, ceea ce reduce din avantajul în grame al titanului.
• Durabilitate – Cu toate că un ciclist va duce în foarte puține cazuri un cadru din metal la tensiunile necesare ca acesta să se fisureze, titanul se distinge ca fiind cel mai rezistent, atât în timp, cât și privind sarcinile, prin prisma moleculelor sale chimice.

Bicicletele din titan au pătruns mai serios pe piață undeva la începutul anilor 70, de-abia după ce au fost dezvoltate și aliajele necesare pentru a-i spori proprietățile la niveluri competitive. Și chiar dacă unii producători se folosesc de proveniența militară a titanului, de fapt absolut toate aliajele din titan disponibile în momentul de față pe piețele de consum sunt de proveniență militară.

Aflat în continuă perfecționare, dezvoltarea titanului nu a s-a petrecut într-o perioadă care să-l favorizeze, căci a fost aproximativ contemporan cu carbonul, un material mult mai ușor de prelucrat. Și mai ieftin totodată. Principalele neajunsuri ale titanului sunt faptul că necesită mai multă manoperă pentru a-l transforma într-un cadru performant de bicicletă. Cu alte cuvinte, sudurile trebuie realizate foarte atent și nu există decât câteva procese care pot fi aplicate, toate laborioase și scumpe. De asemenea, nici manipularea titanului nu cruță bugetele.

Care sunt motivele să cumperi o bicicletă din titan?

Metalul acesta poate că nu câștigă la toate capitolele când îl comparăm cum celelalte materiale, însă atinge un echilibru, foarte fragil și dificil de atins dealtfel, între greutate redusă, rezistență, durabilitate și confort. Practic, titanul se rupe mai greu, lucru util în cazul unei căzături serioase, și rezistă în timp mult mai bine decât aluminiul și carbonul. Ca dovadă, majoritatea producătorilor de biciclete din titan, și toți dintre cei consacrați, oferă garanție pe viață în cazul unui defect de fabricație.