Reprezintă transmisia 1×12 viitorul?

După ce am testat la lansare transmisia 1×12 Sram Eagle, am rămas cu o părere pozitivă, la acel moment, aceasta fiind net superioară transmisiei 1×10 pe care o utilizam. Apoi, am comparat-o cu 1×11 de pe bicicleta mea de enduro, însă Eagle-ul tot părea de nebătut. Pe 1×10 am pedalat cu o foaie de 30 și pinioane 11/36, iar pe 1×11 tot cu foaie de 30, dar cu pinioane 11/40. În orice caz, ce este de reținut din capul locului, este că valorile extremelor pinioanelor contează, însă contează și treptele dintre acestea.

Am făcut apoi trecerea la 2×11, o transmisie care acoperă orice fel de necesitate, însă dacă ți s-a înfiripat ideea că vrei doar o foaie și nu mai vrei să vezi vreun schimbător de foi sau o manetă pentru acesta instalate pe bicicletă, atunci e clar că opțiunea 2×11 nu mai reprezintă o atracție. De asemenea, poate pentru unii greutatea joacă de asemenea un rol important, iar aici 1×12 are de câștigat. Să nu mai amintesc de simplitatea în utilizare. Orice începător poate folosi o transmisie 1×12, fără să mai stea cineva să-i explice cum stă treaba cu schimbătorul de foi.

Privind în urmă, Sram a schimbat regulile jocului în 2012 când a lansat prima transmisie 1x. Pe cât de exaltați au fost unii, pe atât de sceptici au fost ceilalți, însă adevărul este că aceste transmisii s-au vândut, iar cei de la Sram au câștigat experiența necesară pe segment, pentru a duce nebunia mai departe și a lansa o casetă cu 12 pinioane. Acela a fost de fapt momentul șocului și nu-s sigur dacă acele 12 pinioane au creat valuri, cât pinionul mare precum o pizza, cu 50 de dinți. Astfel, în numai câțiva ani, pinionul cel mare al trasmisiei 1x a crescut de la 40 de dinți, la 42, la 46 și iată că acum s-a oprit la 50 de dinți. Vorbeam mai devreme despre acele salturi, care trebuie cumva compensate în lipsa unei foi suplimentare. Astfel, cu noul 1×12, salturile între pinioane sunt după cum urmează: 2-2-2-2-3-3-4-4-4-6-8, valori ce reies din numărul de dinți ai grupului: 10-12-14-16-18-21-24-28-32-36-42-50. În cazul 1×11, salturile sunt: 2-2-2-2-2-3-3-4-4-4-6. După cum se poate observa, 1×11 are un salt mai mic în zona de mijloc (la pinionul 5), însă când vina vorba de urcări, cu pinionul de 42 și cu foaia de 30, vei urca mai greu decât cu aceeași foaie și pinionul de 50. Așadar, Sram a rezolvat problema urcărilor foarte abrupte însă a sacrificat un salt din zona de mijloc.

Ce înseamnă asta? Dacă nu ești vreun atlet pentru care fiecare raport contează, atunci probabil nu vei sesiza aceste diferențe din zona de mijloc. Le vei sesiza însă când vor începe urcările serioase, căci dacă vei folosi o foaie de 30 cu un pinion de 50, vei avea un raport similar cu cel folosit de o foaie mică cu pinion mare de pe un angrenaj 2×11.

1×12: raportul de urcare este de 0.6 (cu foaie de 30 și pinion de 50)
2×11: raportul de urcare este de 0.61 (cu foaie de 26 și pinion de 42)
1×11: raportul de urcare este de 0.71 (cu foaie de 30 și pinion de 42)

În ceea ce privește raportul de viteză, avem după cum urmează:

1×12: raportul de viteză este de 3 (cu foaie de 30 și pinion de 10)
2×11: raportul de viteză este de 3.2 (cu foaie de 36 și pinion de 11)
1×11: raportul de viteză este de 3 (cu foaie de 30 și pinion de 10)

Așadar, reiese clar faptul că cel mai avantajat pe urcări ești cu combinația 30-50 de la Sram Egale. Când vine vorba de viteză, 2×11 oferă un raport ceva mai bun, dar nu cu o diferență covârșitoare. O valoare de 0.57 reiese dacă folosești un angrenaj de la Shimano cu foi mici (24-34) împreună cu pinionul de 42, însă când va veni vorba de viteză, vei avea un raport de 3.09. Așadar, valori similare, dar cu o diferență mare de greutate: pe 2x vei avea o foaie în plus, schimbătorul de foi, maneta schimbătorului de foi, cămașa și cablul.

Așadar, merită să optezi pentru o transmisie 1×12?

Da, merită, însă iată ce trebuie să știi înainte de a lua o decizie:

1.Bugetul – o transmisie Sram X01 Eagle, care conține schimbătorului de pinioane, maneta, caseta de pinioane și lanțul costă 620 de euro. O transmisie Shimano XT 2×11 prin comparație, cu tot cu angrenaj, rulment, frâne hidraulice și discuri, costă 559 de euro. Ia în calcul că pentru 1×12 va trebui să achiziționezi și un angrenaj cu o foaie pentru ca sistemul să funcționeze. Așadar, diferența de costuri este mare.
2.Greutatea – Shimano cântărește undeva la 1.5 kg, cu componentele necesare (fără angrenaj sau rulment), cu cămăși și cabluri. Sram, pune pe cântar 1 kg (lanț, pinioane, schimbător, manetă de schimbător, cablu). Așadar, cu 500 de grame mai puțin și mai ușor de utilizat.
3.Compatibilitate: dacă 2×11 se va monta pe agregatul pe care-l deții fără prea mari probleme, trebuie să reții faptul că o transmisie 1×12 are nevoie de o casetă XD pe care s-o montezi pe butucul de spate. Aceasta are un cost de 102 euro (asta în caz că bicicleta ta nu este deja echipată cu o transmisie 1×11 de la Sram).

Ultima transmisie 1×12 pe care am avut ocazia s-o testez a fost instalată pe o bicicletă de enduro, cu suspensii de 170/165mm. Ai spune că este destul de greu de pedalat pe aceasta la deal, mai ales pe porțiunile foarte abrupte, însă diferența de timp pe urcarea pe Ciocanu a fost de 1:30 min comparat cu 29er-ul echipat cu 2×11. Bicicleta de enduro avea și anvelope late de downhill și roată de 27.5 inch, plus o suspensie spate care nu se putea bloca total, așadar nu permitea o pedalare ridicat din șa confortabilă. Prin urmare, această diferență de timp se justifică și nu este deloc mare. Evident, a fost foarte ușor de utilizat, reprizele de schimbare sunt violente și de precise, deci geniale și atât raportul de urcare cât și cel de viteză mi s-au părut mai mult decât suficiente. Vorbim aici despre biciclete de munte, căci dacă pedalezi mai mult pe plat, un astfel de sistem nu prea-și are rostul (în ciuda faptului că ai un raport decent de viteză). Nu sunt încă foarte sigur dacă linia lanțului poziționată pe diagonală nu afectează durabilitatea acestuia în timp, însă Sram dă asigurări că această transmisie stă bine și la acest capitol. De menționat că poți bloca patina schimbătorului atunci când scoți roata, o funcție foarte utilă, iar foaia poate fi înlocuită rapid dacă spre exemplu vrei să pedalezi pe un teren mai plat. Îndrăgesc foaia de 30 pentru că pedalez la cadență mare la munte, însă pentru 76 de euro, poți achiziție fie o foaie cu 32, 34, 36 sau 38 de dinți.

După cum vezi, transmisia 1×12 îți oferă posibilități nelimitate, fără a lăsa vreo dorință neîndeplinită. Momentan, singurul dezavantaj real este costul mare de achiziție. Pe lângă cei 620 de euro, mai pune în calcul și prețul unui angrenaj de aproximativ 300 de euro plus costul casetei XD, adică alți 100 de euro. Dacă dorești și o foaie mai mare, atunci va trebui să mai adaugi alți 75 de euro, reieșind un cost total de peste 1.000 de euro.

Dacă reprezintă viitorul sau nu, rămâne de văzut, dar până acum am învățat deja o lecție: dacă un produs reușește să se impună de la început, va câștiga din ce în ce mai mulți adepți. Iar pe măsură ce numărul adepților crește, atunci și producătorii vor acorda atenția cuvenită și vor lansa produse specifice. Să spunem doar că momentan viitorul lui 1×12 sună bine.