Primul pierzător la Maratonul Olteniei

Așa cum spune și titlul, să începem direct cu finalul. Locul 7 la general, la Maratonul Olteniei. Dar de ce primul pierzător? Pentru că toți cei din fața mea au ocupat podiumuri. Astfel, felicitări lui Frunzeanu Marian, alături de care am făcut o cursă antrenantă de urmărire, lui Sdrăila Ionuț, lui Vlad Dobre, Țintea Gabriel, Ilies Ferenczi și câștigătorului absolut (din nou), Madaras Attila!

La prima ediție a acestui maraton, organizatorii s-au descurcat foarte bine, chiar prea bine dacă ne uităm puțin la categoriile de concurs. La un moment dat stăteam de vorbă cu George la premiere și mă gândeam că noi doi suntem singurii care asistăm la aceasta și nu suntem pe podium.

Așa cum spunea și cel care a onorat premierea câștigătorilor, au fost muuulte premii la Maratonul Olteniei, la fel de multe pe cât au fost de variate și categoriile de vârstă. Altminteri, o treabă excelentă făcută de echipa organizatorică, un traseu marcat bine, doar cu 2-3 poticneli minore, dar asta dacă nu erai atent.

Pe lânga aceasta am avut plăcerea să concurez din nou anul acesta în zona județului Vâlcea, după ce în primăvară am câștigat primul concurs din an, Cozia MTB Race. De data aceasta, ținutul dimprejurul orașului Valcea ne-a surprins plăcut. Dacă urmăreai graficul traseului, nu puteai prezice cum va fi în realitate, deoarece nu prevestea nimic periculos sau dificil, dar un aspect îți dădea de gândit și anume diferența de nivel care anunța nu mai puțin decât 1.500 de metri diferență de nivel.

Cu toate acestea, spre neplăcerea unora, dar mulțumirea altora, traseul s-a scurtat din cauza ploilor torențiale din ultima perioadă, astfel că organizatorii au reușit să evite la timp zonele mai nămoloase, unde ne-am fi lăsat toți nervii și injuriile. Pot spune că decizia a contribuit la plecarea din Râmnicu Vâlcea cu un gust plăcut.

Am avut parte de un traseu cu zone frumoase, în special coborârea care te purta pe pajiștea cu iarbă verde, apoi îmi amintesc cu plăcere și de coborârile de viteză prin pădure. Însă cred că nu e cineva să nu își amintească și de urcările foarte susținute pe care strângeai din dinți să nu sară inima din piept. Au fost câteva astfel de urcări, uneori una după alta, care ne-au pus la încercare.

Competiția s-a terminat mai repede decât mă așteptam. Nu am mai luat de mult timp startul la probe de 30 de km, astfel că după o coborâre pe pietriș, m-am trezit cu asfaltul în față și mi-am dat seama că trebuie să sprintez și eu când vedeam că Marian se distanța. Bineînțeles că nu l-am mai prins, dar sunt mulțumit de cursă, a fost un antrenament excelent, acum știu mai bine unde mai am de lucru iar ce pot spune este în acest videoclip de la concurs:

Maratonul Olteniei from Paraschivu Sergiu on Vimeo

Ne vedem weekend-ul viitor!

Material scris de Sergiu Paraschivu, pe care îl poți urmări și pe blogul personal