Părerile particpanților despre Tare ca Piatra 2016

Pentru că nu am reușit să fim prezenți la eveniment, am stat de vorbă cu câțiva dintre participanții de la concursul de downhill Tare ca Piatra, ca să aflăm direct de la ei cum s-au desfășurat ostilitățile la Piatra Neamț. Redăm așadar în rândurile care urmează părerile lor, fragede, nealterate.

Petra Zăgrean (locul 1 – fete)

TARE CA PIATRA 11 a fost un concurs foarte asteptat, mai ales ca a fost a XI-a editie. Personal, ma asteptam la o organizare mai buna decat in anii precedenti, mai ales ca dupa fiecare editie s-a dat feedback organizatorilor despre plusurile si minusurile concursului. Echipa noastra a fost dezamagita de organizare, datorita marcarii traseului, numarului foarte mic de arbitrii, traseul a fost nelucrat, neingrijit, pe scrurt, s-a cam omis a se lua in considerare SIGURANTA participantilor. Stim cat este de greu sa organizezi un concurs, insa cred ca ar trebui sa luati in serios aceasta treaba, mai ales pentru ca in fiecare an ati reusit sa strangeti un numar mare de rideri. See you next year!:)

Sebastian Grosu (locul 1 – Kronstadt Cycling)

Am plecat foarte motivat spre TCP11, mi-am propus sa castig, ceea ce mi-a reusit.
A fost a 6 editie la care am participat. TCP, usor-usor, devine o traditie in acest domeniu. Este un concurs foarte primitor (oameni faini, voie buna, distractie la maxim), doar ca au greseli majore in privinta traseului… Asta este… fapt consumat… Nu comentam.
Imi doresc ca la anul sa ceara putin ajutor, pentru ca exista multe persoane dispuse sa intinda o mana de ajutor, pentru a putea veni in continuare cu drag la acest concurs.

Andi Delescu (locul 1 hardtail)

Sincer, nici nu ştiu de unde sã încep. M-am distrat extraordinar de bine, în ciuda faptului cã traseul se mãcina sub noi la fiecare turã datoritã faptului cã ploaia s-a ţinut departe anul acesta. Pe traseu şi-au fãcut apariţia elemente noi si s-a vazut ca a fost depus efort pentru realizarea lor, cu toate cã personal aş fi optat pentru refacerea virajelor înainte de a adãuga elemente noi, dar cu toate acestea eu spun „RESPECT SHAPERS”. Road-gap-ul de la sfârşitul traseului a adãugat un plus de spectaculozitate atât pentru publicul prezent, cât si pentru race-eri, care şi-au putut arãta aptitudinile de jumping şi trick-urile din arsenalul personal. Din pãcate s-a simţit lipsa unui MC, lucru precizat de pãrinţii prezenţi la finish, care nu işi dãdeau seama dacã sunt calificãri, finala şi când urmeazã sã coboare plozii lor, sã îi poatã aştepta la sosire, sau sã întoarcã privirea pentru a nu-i vedea cum sar peste drum, de fricã sã nu pãţeascã ceva. Offff, pãrinţii ãştia… Overall, organizarea a fost cât s-a putut de bunã, luând în considerare cã s-au desfãşurat mai multe probe la discipline diferite şi în locuri diferite ale oraşului. Le mulţumesc pentru cã ne-au invitat din nou in Piatra Neamt la încã o ediţie „Tare Ca Piatra” şi pentru amintirile care ne-au rãmas. Mult succes în continuare si sã ne vedem din nou la TCP12!

Petru Vereștiuc

Din punctul meu de vedere la capitolul organizare, au fost mai stangaci decat anul trecut. Anul asta traseul a fost mai deteriorat si mai riscant de parcurs, cu toate inconvenientele, concurentii s-au dat foarte bine si cel mai important este ca nu au fost accidentari grave. Sper ca organizatori sa ia in calcul greselile pe care le-au facut si la editia urmatoare sa ia atitudine. Cu toate astea, noi concurentii ne-am adaptat traseului si am incercat sa dam tot ce e mai bun.

Cezar Băjenaru (locul 6)

Pai ca sa incepem cu inceputul, vineri m-am decis sa nu fac track walk pentru ca doar pe un traseu nou fac asa ceva. Am luat bicicleta si m-am dus cat de incet ca sa imi fac o idee despre traseu si noile modificari. Din pacate am fost dezamagit de starea traseului din cauza ca nici un viraj nu a primit nicio mentenanta de cel putin 2 ani sau chiar mai mult. Desi traseele de downhill prin definitie sunt sparte si denivelate, acesta a ajuns in starea in care s-au rupt viraje cu riderii, deci partea de safety nu a existat. Consider ca tot timpul bagat in singurele doua elemente de pe traseu mai precis tripla din padure si drop-ul de lemn de la finish, ar fi putut fi folosit pentru sectiuni noi sau repararea a cateva viraje care poate ar fi durat mai putin. Sper ca persoanele care construiesc trasee de putin timp sa intelega ca drop-urile sau kickerele mari nu fac un traseu mai greu sau mai tehnic ci doar mai inaccesibil. Imi doresc ca teribilismul de acest gen sa dispara ca pe viitor nimeni sa nu fie nevoit sa isi riste sanatatea pentru un simplu rezultat. Sper sa constientizam cat mai repede faptul ca scena este sub nivelul altor tari si ca suntem responsabili pentru viitorul ei.

Saragea Bogdan (locul 11)

Contactat telefonic, Bogdan ne-a spus că organizatorii s-au axat anul acesta prea mult pe jump-urile mari, uitând de faptul că trebuia dezvoltată mai bine parte tehnică, precum contrapantele. Totodată, cele două kickere mari nu își aveau rostul, exceptându-l poate pe cel de la final, care a generat spactacol. De asemenea, Bogdan ne-a precizat că pe traseu a fost foarte mult praf, o mențiune care ține în fapt, de vreme. Am aflat și că vineri s-au strâns mai mulți rideri pentru a repera contrapantele sau pentru a reface kickerele, cu precizarea că nu au primit niciun sprijin din partea organizatorilor, cu excepția Deliei. Până la urmă însă, lumea și-a intrat în ritm, iar distracția și bunădispoziția au dominat ziua concursului.

Sebastian Râpea (locul 2 – juniori)

TARE CA PIATRA 11 a fost un concurs reusit pentru mine, deoarece am obtinut un loc frumos pe podium. Traseul a fost foarte uscat si rapid deoarece ploaia nu si-a facut prezenta dar si asa traseul a fost unul foare distractiv. Ceaa ce mai pot spune e ca m-am distrat si m-am simtit bine alaturi de rideri. Ne vedem la TCP 12!

Alexandru Delcea („undeva la jumătatea clasamentului”)

A fost distracție la Piatra Neamț, ca de obicei, o atmosferă foarte plăcută. Traseul însă a fost compelt lipsit de elemente de siguranță (lipsa bureților de pe copaci spre exemplu) și chiar dacă s-a lucrat, au fost omise punctele cheie și cu siguranță ar avea nevoie de consiliere de la cineva priceput în ale traseelor. Cronometrarea a fost în regulă, însă un MC ar fi fost binevenit la final. De asemenea, ar fi bine să se promoveze mai mult pe plan local, căci spectatorii au lipsit.

Tudor Geangălă (locul 17 – elite)

Tare ca Piatra a fost al 2 lea concurs la care am participat după ce m-am apucat de dat cu bicicleta. Organizarea nu a fost perfectă pe atunci însă e ceva la Piatra Neamt care te tot face să te întorci acolo. Dacă e să discutăm despre o constantă și despre ediția de anul acesta, lucrurile sunt aproape neschimbate față de primul TCP la care am participat. Apreciez efortul depus de organizatori pentru a ține concursul ăsta în viață. Cred că aici ar fi de spus și faptul că Vlad Zaharia a pus niște zile bune de muncă în lucrul la traseu și asta e de apreciat. Faptul că efortul lui nu a fost dublat de o mână bună de oameni cred eu că este motivul neajunsurilor pe care le-a avut traseul. One-man-show nu se poate. Cred că e important ca cei care organizează să înțeleagă treaba asta și eventual să ceară ajutor pe viitor. Soluții sunt, iar nouă ne place să mergem la TCP așa că sunt sigur că lucrurile nu pot să meargă decât spre bine. Una peste alta am plecat acasă cu senzația că organizatorii au fost depășiți de situație, nu că a existat o lipsă de implicare. Iar unde este implicare, există dorință de a face lucrurile mai bine și asta cred eu că este ceea ce contează. Restul sunt detalii. Principalele capitole la care mai trebuie lucrat până anul viitor sunt traseul și siguranța. Dacă acestea două vor fi adresate, concursul ar putea fi o reușită din toate punctele de vedere pentru că atmosfera e deja faină, premiile sunt consistente, iar problema cronometrarii a fost rezolvată.