O nouă tendință: Cursierele aero

Nevoia de viteză devine tot mai apăsătoare, așa că producătorii de biciclete trebuie să vină cu soluții. Greutatea unei cursiere este deja un capitol epuizat, limita de jos, la care nu este compromisă integritatea ciclistului și a bicicletei fiind atinsă demult. Așa că ce mai poate fi îmbunătățit? Și prin îmbunătățire a se înțelege o inovație care să nu dinamiteze prețul respectivelor produse. Marile firme și-au îndreptat atenția spre aerodinamică și rigiditate, tendință preluată încet-încet de toate companiile pe ale căror porți ies cursiere. Așadar, iată cursierele aero!

Ce este o cursieră aero?

Pe scurt, o cursieră aero este, după cum zice denumirea, o cursieră cu trăsături aerodinamice îmbunătățite. Atât cadrul, cât și restul componentelor, de la roți și până la cămășile cablurilor, sunt astfel făcute și integrate pentru a oferi cea mai mică rezistență la înaintare. Forma cadrului este de cele mai multe ori împrumutată de la cursierele de contratimp, dar un design excesiv de aplatizat nu este mereu cheia succesului.

Cei ce de la Cervelo au fost primii care au aplicat acest concept de aerodinamică îmbunătățită fără repercusiuni asupra kilogramelor, prin SLC-SL (foto), model folosit pentru prima dată acum aproximativ 6 ani de echipa CSC.

Care sunt principalele calități aero

Primul lucru care iți sare în privire când vezi o cursieră aero este forma aplatizată a cadrului care parcă strigă în gura mare: Viteză! Și într-adevar, această trăsătură este importantă, dar nu este obligatorie.

De fapt, aerodinamica nu are de-a face foarte mult cu aspectul vizual. Un exemplu concludent este Scott Foil (foto stânga). Țevile bicicletei au fost inițial proiectate după cursul curentului de aer din jurul lor, dar forma de picătură de apă nu a fost folosită în totalitate, ci doar partea de față. Partea de spate a țevilor a fost tăiată pentru a oferi un design rigid, dar și ușor.

Unii producători chiar au mers mai departe de cadru și s-au gândit la un design aerodinamic al componentelor. Astfel, Ridley a integrat frânele direct în umerii furcilor de față și de spate (foto dreapta). Ei se bazează pe faptul că dar o mică parte a frânelor iese în bătaia aerului, lucru cu implicații evidente asupra vitezei. Robbie McEwen, unul dintre cei mai buni sprinteri ai deceniului trecut, a testat modelul Noah, care a beneficiat de acestă inovație, și a declarat că în urma tuturor îmbunătățirilor viteza maximă pe care o poate dezvolta a crescut cu circa 3km/h.

Alte îmbunătățiri de ordin aerodinamic sunt tija de șa aplatizată și uneori chiar integrată în cadru, cămășile cablurilor de frână și schimbător care trec prin interiorul cadrului, dar și headtube-ul supradimensionat, care îmbunătățește rigiditatea părții de față și precizia direcției. Firește, nu lipsesc nici roțile cu profil înalt, arma de încredere a oricărui sprinter sau contratimpist aflat în goana după secunde.

Dacă este să ne uităm la cifre, testele din tunelele aerodinamice efectuate de marii producători dezvăluie că o cursieră aero este, în medie, cu 20% mai aerodinamică decât una cu țevile rotunde, lucru ce generează o economie de 5% în materie de wați necesari propulsări acesteia. Nu putem garanta că aceste cifre sunt 100% exacte, dar cert este că o șosea plată este mai ușor de străbătut cu o asemenea bicicletă.

Dar să nu neglijăm un alt capitol la care excelează cursierele aero: rigiditatea. Pe lângă că prin chiar dimensiunea lor, țevile aplatizate imbunătățesc acest lucru, dimensiunile axelor pedaliere sunt mereu supradimensionate tocmai din acest motiv. Axul pedalier montat pe cursierele aero este, de cele mai multe ori, BB 30 sau corespondenții săi aparținând altor producători, BB 91 sau BB 386.

Reacții la această nouă tendință

După expoziția Eurobike din toamna trecută, tot mai mulți producători privesc 2012 ca anul în care cursierele aero vor cunoaște un adevărat salt în vânzări. Totuși, acest lucru nu ar trebui să ne mire din moment ce cursierele aero sunt folosite aproape fără excepție de rutierii plutonului profesionist în cazul curselor cu profil predominant plat, iar acest lucru se petrece de câțiva ani. Victorii categorice precum cele ale lui Mark Cavendish nu au făcut decât să crească notorietatea acestei noi specii de mașinării de viteză.

Umblă vorba că, la un moment dat, cursierele aero vor înlocui cursierele cu forme clasice, dar acest lucru este doar o presupunere, cel puțin pentru acum. Cert este că prin aceste cursiere cu un aspect de multe ori agresiv și care te îndeamnă la viteză, s-a creat o nouă categorie de biciclete de șosea care merită, cel puțin în opinia noastră, explorată.