Maratonul Vinului tura lungă – sfaturile noastre despre traseu

Maratonul Vinului de la Urlați e un concurs de MTB destul de greu, cu o dificultate un pic peste medie, chiar dacă nu este la munte ci pe dealuri. Este oricum un traseu superb de primăvară, când încă zăpada nu s-a dus de pe munte, pentru că în funcție de condițiile meteo, acesta se poate parcurge chiar și din luna martie.

Specificul traseului este combinația dintre drumuri cu pietriș și drumuri de pământ, cu foarte puține bucăți de asfalt. Traseul are urcări lungi și susținute și coborâri ce se parcurg în viteză mare, fără dificultăți tehnice notabile.

Iată câteva sfaturi pentru parcurgerea traseului lung de 51 km cât mai eficient!

Traseul devine extrem de dificil în cazul în care se face noroi! În mod normal traseul e destul de uscat și are capacitatea să își revină foarte repede după o ploaie, însă pe de altă parte are bucăți ce devin extrem de repede impracticabile dacă de exemplu o ploaie începe în timpul concursului! Organizatorii vor lua decizia să îl folosească sau nu, dar concurenții trebuie să înțeleagă că asta nu e o garanție 100%. Studiați prognoza meteo și luați în calcul evoluția vremii în timpul concursului!

Traseul se parcurge în condiții uscate într-un pic peste 2 ore de elite și probabil în jur de 3.5-4 ore

În principiu, traseul fiind de viteză, cu teren fără dificultăți mari, este recomandat un set de anvelope rapide. În cazul în care e noroi este bine ca anvelopele să fie cât mai înguste deoarece noroiul din zonă e foarte lipicios.

Atenție cu noroiul! Dacă vă dați jos de pe bicicletă să treceți o zonă cu noroi, DUCEȚI BICICLETA PE SUS, NU O ÎMPINGEȚI! Păstrați bicicleta curată, e mai important decât să fie curate picioarele!

Să trecem la cum ar fi perfect de abordat traseul…

La start se începe în urcare ușoară pe asfalt, după care urmează o lungă urcare pe forestier lat. Nu este nevoie de agitație prea mare deoarece traseul nu se îngustează decât după vreo 9 km, când începe prima coborâre. Abordați urcarea economic, e destul de lungă. O mare parte din urcare e cu pietriș, încercați pe cât posibil să găsiți o linie cât mai curată să economisiți energia.

Pe prima coborâre traseul se îngustează mult și chiar pe prima bucată are șanțuri adânci ce vă pot arunca de pe bicicletă, mergeți prudent până ajungeți într-un drum mai lat, apoi puteți să îi dați la maxim. Fiți cu ochii în patru pentru zonele cu noroi deoarece pe porțiunea aceea e foarte alunecos, dacă e noroi abordați-l cu atenție maximă la echilibru.

Atenție că traseul virează brusc dreapta chiar pe coborâre unde îți vine să îi dai viteză în jos, dacă nu e arbitru acolo e risc mare de rătăcire!

Aproape de finalul coborârii, când se vede jos satul, traseul traversează un drum cu 2 urme adânci de roți care la viteză mare se vor simți rău, mai ales la bicicletele cu suspensie mai ieftină! Mare atenție!

Urmează o bucată mică de asfalt și apoi a doua urcare, lungă și variată, cu câteva bucăți abrupte și chiar un pic tehnice. Abordați-le constant, fără sprint, pentru a avea energie să vă redresați dacă derapează o roată, e foarte posibil să se întâmple. Profitați de bucățile mai ușoare sau în coborâre pentru a vă pregăti fizic pentru următorul gât ce trebuie urcat.

Și pe urcarea aceasta e un viraj dificil la dreapta, de data asta însă poteca intră într-un drum forestier. Dacă reușiți să detectați momentul, virați larg și atent, altfel veți fi nevoiți să vă dați jos de pe bicicletă.

A doua coborâre e și cea mai frumoasă. Se poate merge tare dar cu atenție mare la noroi, și aici e alunecos și îți aruncă imediat bicicleta în lateral! Se adună în cele câteva locuri unde urmează contrapantă…

Urcarea următoare începe din satul Rotari și este foarte solicitantă, cu bolovani, pietriș, pantă destul de mare și constantă. Alegeți bine trasa să vă fie cât mai ușor, mergeți constant și fără eforturi inutile.

Coborârea care urmează e destul de ciudată deoarece e expusă la noroi destul de tare pe unele bucăți. Dacă e uscat se poate aborda în viteză mare, dar dacă nu, trebuie tot așa, atenție la noroiul alunecos! În plus, are câteva intersecții la care trebuie să fiți atenți să nu le ratați!

Urmează o bucată printre vii și printre case, pe drumuri asfaltate și de pământ, e o bucată destul de simplă. Se trec și două poduri din lemn. Nu sunt probleme deosebite.

Urcarea care urmează e cea mai abruptă din concurs și deși e destul de scurtă, scoate untul din tine dacă ai mers tare până acolo. Nu doar că panta e mare dar e pe o potecă prin iarbă, destul de denivelată. Nu sunteți departe de finish, dați tot ce puteți aici deoarece nu mai este mai nimic foarte dificil.

Urmează coborârea comună cu cea de pe traseul scurt, care implică și o mică coamă ce se trece, cu un pic de urcare. Nu pune probleme deosebite dar în zona de jos se face noroi și e unul din punctele critice în caz de ploaie. Coborârea te îndeamnă la viteză, dar cel mai bine e să aplici asta cu prudență.

După ce se ajunge iar la asfalt, se urcă o bucată mică și foarte foarte tehnică printr-o vie, nici nu știu dacă are rost să vă chinuiți pe bicicletă. Dacă e multă lume, mai bine alergați pe lângă ea, eu zic că economisiți timp prețios!

Bucata următoare șerpuiește printre vii și nu pune mari probleme, exceptând poate câteva porțiuni cu noroi. La final se ajunge iar în asfalt de unde se urcă pe un drum betonat printr-o podgorie. Aici e momentul să consumați ultimele resurse, la maxim! Nu e niciun motiv să mai faceți vreo economie, pulsul la 100% și blană până sus! Sus de unde urmează o coborâre scurtă și destul de lejeră în oraș unde vă așteaptă linia de finish!

Succes!