Horia Nițu, omul care duce vopsitul bicicletelor la rang de artă

Nu de multe ori aspectul unei biciclete este ceea ce ne face să ne îndrăgostim de aceasta. Culoarea, designul grafic, formele sale sau jocurile cromatice în care sunt prinse componentele adaugă farmec acestui obiect cu o valoare sentimentală considerabilă pentru cei mai mulți. Unii oameni chiar pun mare preț pe elementele amintite și aici intervin alți oameni care reușesc să le împlinească dorințele în materie de vizual. Horia Nițu este o astfel de persoană. Artist grafic de profesie și ciclist pasionat în timpul liber, Horia se ocupă cu vopsitul personalizat al bicicletelor, o ocupație care i se potrivește cel puțin bine, date fiind celelalte preocupări ale sale. Din studioul său pleacă biciclete recondiționate și revopsite fidel dorinței proprietarului, însă mai multe lămuriri ne dă chiar el în cele de mai jos.

• Salut, Horia! Ne povesteşti câte ceva despre pasiunea ta pentru bicicletă?

Salut! Am urcat pe bicicletă de mic copil, apoi am îmbrăţişat acest sport cu multă pasiune. Iubesc ciclismul de şosea. În timpul liber mă antrenez să parcurg distanţe lungi, uneori mai merg şi la concursuri, iar câteodată am suit şi pe câteva podiumuri. În general, văd bicicleta ca pe un mijloc de transport normal în orice oraş. Îmi dă senzaţia de libertate.

• De cât timp te ocupi de personalizarea bicicletelor şi cum ai avut ideea sau ce te-a împins să faci acest pas?

Să tot fie vreo doi ani… Apreciez foarte mult cadrele clasice, din oţel pentru eleganţa lor. Aveam o cursieră Trek fabricată în 1983 cu tuburi Ishiwata. Vopseaua ei era foarte deteriorată şi începuse să ruginească. De aici a pornit totul. M-am documentat serios, am testat diverse scule şi materiale, mi-am folosit experienţa din domeniul artistic, am îmbinat-o cu spiritul practic, şi am ajuns la nişte rezultate frumoase. Trek-ul e acum o bicicletă foarte elegantă. A urmat un cadru Cinelli pe care alerg şi astăzi. După acestea –  bicicletele prietenilor. Cu timpul, am lucrat pe toate tipurile de biciclete, de aluminiu, de carbon. Mi-am dat seama că o simplă vopsea, o simplă culoare nu e suficient de expresivă. Fiecare cadru de bicicletă incită un anume design grafic. Am recurs la pictura cu aerograful pentru a le personaliza. Derivată din grafica publicitară cu care sunt foarte familiarizat, această tehnică îmi permite cel mai bine transpunerea ideilor în practică, fie că este vorba despre aplicarea unui concept propriu, restaurare sau replică la un design existent.

• În viaţa de zi cu zi eşti artist plastic. Cât de mult crezi că i se potriveşte bicicletei rolul de operă de artă?

Am studiat pictura, grafica publicitară, fotografia, imaginea de film şi am profesat ca grafician ani de zile. Sunt membru în Uniunea Artiştilor Plastici şi expun în galeriile din Bucureşti şi din ţară. În măsura în care îmi permite timpul, îmi organizez expoziţii, particip la festivaluri, lucrez zilnic în propriul meu atelier. Bicicletele fac parte din întreg acest periplu. Atâta timp cât un artist îşi manifestă creativitatea asupra unui obiect, acesta poate fi considerat operă de artă. Cadrul de bicicletă e o alternativă a pânzei pictorului sau a foii de hârtie, în cazul graficianului. Îmi semnez bicicletele pictate la fel ca orice lucrare de artă de artă pe care o realizez. Nu folosesc stickere tocmai din acest motiv: bicicleta pictată de mine este unicat.

• Care sunt creaţiile de care eşti cel mai mândru?

Am avut de curând de refăcut un cadru Francesco Moser. Am conceput un nou design pornind de la bicicletele retro din oţel ale anilor ’70-’80; Francesco Moser, ciclist italian foarte important, devine campion mondial în 1977 şi câştigă Turul Ciclist al Italiei în 1984. Noul design are ca tematică liniile drepte, unghiurile ascuţite, contrastul culorilor complementare galben-violet şi cele două sigle folosite pe bicicletele Moser in perioada oţelului: cea albă, scrisă “de mână”, în echilibru cu mufele vopsite cu alb, şi cea galbenă cu fontul specific lui Moser aplicată pe ţevile verticale, dând greutate cadrului. L-am gândit ca o replică a vechiului design.

Un alt proiect deosebit îl consider restaurarea unui cadru Peugeot din anii ’60. Iniţial, vopseaua era foarte stricată, iar cadrul – afectat de rugină. L-am refăcut în întregime urmărind respectarea cât mai fidelă a tuturor detaliilor. Toate logo-urile, şi celelalte elemente de design grafic (text, linii, etc) sunt realizate cu vopsea. Sigla Peugeot are ca element particular un leu. Am redesenat sigla manual, cu pensula, atât pe headtube cât şi pe seat-tube, transformând bicicleta într-un obiect de artă, irepetabil.

Printre biciclete cărora le-am aplicat un concept propriu pot da două exemple: un cadru de mountainbike iniţial gri, regândit în forme abstracte, linii şi unghiuri drepte, alb, roşu şi negru. De asemenea, am pictat un cadru Tohan inspirat de atmosfera văratică, cu gândul la o posibilă destinatară. Florile şi paleta cromatică sunt pastelate, discrete şi intense totodată.

Mai multe despre lucrările lui Horia Nițu poți afla pe site-ul personal.