Echipamentul pentru schi de tură

Pentru că foarte probabil există multă lume care, chiar dacă este familiarizată cu schiul de pârtie, nu prea ştie cum funcţionează şi cum arată un echipament de schi de tură, am zis că ar fi o idee bună să începem cu o serie de articole în care să prezentăm întâi echipamentul complet, apoi fiecare parte de echipament separat în câte un articol. Astfel, cei care doresc să îşi achiziţioneze un echipament pentru acest sport din ce în ce mai popular (am citit că e sportul de iarnă cu cea mai mare creştere în ultimii ani) vor găsi aici tot ce trebuie să ştie ca să se decidă de ce au nevoie în funcţie de ceea ce vor exact să facă.

În acest articol vom prezenta care sunt piesele componente ale echipamentului şi o prezentare pe scurt a fiecăreia.

Schiurile

Schiurile sunt partea cea mai adaptabilă a echipamentului de schi de tură, existând cea mai mare varietate de tipuri, extrem de diferite între ele, de la schiurile uşoare de 600 g de 67 mm în talie şi 162 cm lungime pentru cursele de schi-alpinism până la schiurile de 2-3 kg bucata, cu 120 mm în talie şi lungimi chiar şi peste 2 m pentru freeride-ul big mountain.

În principiu, orice schiuri alpine pot fi folosite pentru tură, excepţie făcând poate cele care au din fabricaţie plăci de inserţie specifice pentru legături, la care e dificil de montat legăturile de tură. Totuşi, schiurile de pârtie nu sunt adaptate pentru această utilizare deoarece ele sunt grele şi rigide, calităţi necesare pe pârtiile bătute şi îngheţate, dar care se transformă în handicap în zăpada mare unde ele trebuie să fie uşoare şi flexibile. Sunt de preferat deci unele speciale pentru utilizare off-piste, sau măcar modelele all-mountain clasificate ca 50% pârtie/50% off-piste.

Legăturile

Legăturile de tură sunt complet diferite de cele de pârtie. Caracteristica lor principală este că au două moduri de funcţionare. Modul de coborâre, când clăparul este prins fix de schi atât în spate cât şi în faţă şi modul de urcare în care călcâiul este eliberat iar vârful clăparului pivotează permiţând mersul lejer. Majoritatea modelelor de legături sunt dotate şi cu unul sau mai multe înălţătoare la călcâi, care au rolul de a facilita urcările pe diferite înclinaţii.

În mare, legăturile de tură se împart în două tipuri. Cele cu prindere clasică, care sunt practic asemănătoare cu o legătură de pârtie ca sistem de prindere al clăparului, însă toată legătura este montată pe o platformă sau o tijă care la coborâre este prinsă de schi iar la urcare este eliberată din spate şi permite mersul. Principalul avantaj al acestor modele este faptul că ele funcţionează cu orice fel de clăpari, sunt sisteme simple, fiabile şi cu o securitate ridicată.

Celălalt tip, care în ultima vreme a câştigat foarte mult din piaţă, este cel al legăturilor cu prindere în puncte. Acest tip de legături folosesc un clăpar special cu nişte inserţii metalice la vârf şi la călcâi. Legătura se ataşează în aceste inserţii iar la mers este eliberat spatele clăparului, acesta rămânând prins doar în faţă. Avantajul acestor legături este greutatea foarte mică şi faptul că la mers nu se ridică toată legătura la fiecare pas ci doar clăparul.

Clăparii

Clăparii de tură se deosebesc de cei de pârtie prin două mari lucruri. În primul rând clăparii de tură au un sistem de blocare care îi face să fie rigizi pentru coborâre sau care le eliberează încheietura pentru mers. În al doilea rând, clăparii de tură au talpa de cauciuc, ca şi un bocanc, diferită de talpa de plastic a clăparilor de pârtie, deoarece cu clăparii de tură se poate ajunge să se meargă pe poteci sau drumuri fără zăpadă sau poate fi nevoie să fie căţărat un pasaj de urcare mai dificil.

În funcţie de scopul pentru care sunt folosiţi, clăparii de tură pot fi mai uşori, dar nu foarte rigizi sau mai grei şi foarte rigizi. De asemenea, ei pot să aibă sau nu inserţii pentru legături cu prinderea în puncte. Marea majoritate a clăparilor de tură pot fi folosiţi şi cu legături normale, dar există modele de top care pot fi folosite doar cu legături în puncte.

Clăparii de pârtie pot fi folosiţi la tură doar cu legături clasice şi doar dacă nu este nevoie să se parcurgă distanţe mari pe jos. La urcare, se pot deschide clapetele pentru a compensa lipsa modului de mers.

Pieile de focă

Pieile de focă sunt piese de echipament specifice schiului de tură. Acestea sunt fâşii din material textil special care se lipesc pe tălpile schiurilor şi, datorită aranjării înclinate a firelor care intră în contact cu zăpada, permit schiurilor să se deplaseze doar în faţă şi să nu alunece înapoi la urcare. Pieile de focă au pe partea care intră în contact cu zăpada peri pentru aderenţă iar pe partea care întră în contact cu schiul un adeziv special care nu se ia pe talpa schiului. În capete ele se ataşează de schi cu un sistem de prindere special. Pieile de focă trebuie să fie adaptate lăţimii schiului şi sunt fabricate din diverse tipuri de fibră, în funcţie de utilizarea specifică. Ele sunt complet sintetice, dar numele lor vine din trecut când se foloseau piei adevărate de focă.

Beţele

Beţele folosite la schi de tură sunt în general de tipul telescopic, pentru a putea fi ajustată lungimea diferit la urcare şi la coborâre. Totuşi, la concursuri se folosesc beţe dintr-o bucată, în general ceva mai lungi şi uşoare, de tipul celor de schi fond.

Kit-ul de avalanşă

Pericolul cel mai mare la acest sport este avalanşa. Practicanţii trebuie să înveţe să se ferească de situaţiile în care aceasta se poate produce (o să acoperim acest subiect foarte detaliat într-o serie de articole înainte să vină zăpada). Totuşi, orice am face, nu putem evita 100% acest pericol, aşa că trebuie să fim pregătiţi pentru eventualitatea unei întâmplări nefericite. Pentru aceasta, toţi sportivii şi turiştii care parcurg iarna zone cu risc de avalanşă trebuie să aibă asupra lor acest kit ce cuprinde o lopată, o sondă de avalanşă şi un transciever. Sonda este un băţ telescopic de 2-3 m cu rolul de a căuta victima sub zăpadă iar lopata este în general un model cu coada detaşabilă, uşor şi rezistent.

Echipamentul cel mai scump şi mai important este transciever-ul, un emiţător electronic ce este purtat pe sub haine şi care în cazul unei avalanşe permite salvatorilor localizarea precisă a victimei. Acesta transmite mereu un semnal într-o frecvenţă standardizată. În cazul în care o persoană din grup este îngropată de o avalanşă, transciever-ele celorlalţi din grup se transformă în receptoare şi permit localizarea rapidă a victimei, care este scoasă cu ajutorul lopeţilor şi sondelor.

Un alt echipament din ce în ce mai popular este airbag-ul de avalanşă, acesta fiind localizat într-un rucsac special. În caz de avalanşă, airbag-ul se declanşează manual de către victimă, acesta se umflă şi datorită volumului mare păstrează victima la suprafaţă, fiind mult mai uşor de localizat şi de degajat ulterior.

Cam acesta ar fi echipamentul specific pentru schiul de tură, urmează să revenim în detaliu asupra fiecărei piese în articolele următoare.