Cum ne alegem cursiera potrivită?

Până doar acum 2-3 ani alegerea unei cursiere era o treabă simplă: mărimea corectă, angrenaj normal sau compact, poate un ciclocros… Dar industria evoluează iar acum această decizie este atât de complicată încât merită un articol…

Din start nu o să vorbim aici despre dimensiuni, materiale ale cadrului și alte amănunte tehnice. Pur și simplu există acum atâtea tipuri de cursiere încât trebuie făcută o alegere în cunoștință de cauză, în sfârșit ne putem bucura de bicicleta de șosea potrivită pentru fiecare!

Cursiera clasică de competiție

Asta ar fi cea mai veche dintre toate, rodul evoluției de peste 100 de ani și până nu demult cam singura opțiune valabilă. O mașină proiectată pentru eficiența maximă, fiecare detaliu al ei este gândit cu un singur scop: ca fiecare watt produs de picioare la apăsarea în pedale să se regăsească sub formă de viteză, fără niciun compromis!

În mod normal cu cadru din carbon dar și cu variante mai ieftine din aluminiu, mai rar din oțel în ultimii ani, cursiera clasică aduce încântarea performanței dar sacrifică în acest scop confortul. Poziția este cât mai eficientă și aerodinamică, dar nu neapărat ergonomică pentru ciclistul amator. Cadrul și roțile au rigiditate mare pentru a evita pierderile de energie. Este o mașină formidabilă, dar pedalatul pentru mai multe ore, mai ales pe drumuri de calitate proastă, nu este tocmai cea mai plăcută experiență.

Transmisia vine de obicei cu rapoarte orientate mai mult spre viteză, astfel că și dacă le găsim echipate cu angrenaje semicompacte sau compacte, rar pinionul cel mai mare depășește 28 de dinți. Primul deal mai serios va fi o provocare pentru cei neobișnuiți cu greul.

Anvelopa preferată e cea de 25 mm sau chiar de 23 pentru cei gata să sufere ceva mai mult. Fițoșii folosesc baieuri.

O iei dacă tot ce vrei e să bați KOM-urile alea și să câștigi sprinturile din tura de duminică. Nu o iei dacă vrei să dai ture lungi și liniștite sau dacă, mai rău, ai gânduri să ieși cu ea de pe asfalt!

Cursiera aerodinamică

Este o versiune îmbunătățită a celei clasice. Are un cadru cu formă studiată pentru rezistență mică la înaintare. Greutatea e mai mare dar eficiența pe plat e mai bună. De obicei nu găsim angrenaje compacte, pinioanele sunt până în 25 iar anvelopele de 23 mm sunt standard, deși 25 mm încep să fie din ce în ce mai populare.

O iei dacă platul e viața ta iar pe dealuri și la munte ajungi ocazional. Nu o iei dacă te tentează să dai o Transalpina în fiecare weekend liber.

Cursiera de contratimp, triatlon și cea de pistă

Astea deja sunt biciclete specializate doar pe viteză pe plat. Diferența față de cea aerodinamică o face în special ghidonul specific, cu o cu totul altă poziție. Cele de triatlon sunt mai inovatoare deoarece nu trebuie să respecte normele UCI, destul de prohibitive la forma cadrului. Cele de pistă sunt un caz mai special, cu o singură viteză fixă, sunt bune doar în scopul pentru care au fost create, deși unii le folosesc ca accesoriu urban extravagant. Dacă ai de gând să urci cea mai mică cățărare, mai bine uiți de modelele acestea. Aici vorbim de baieuri și anvelope de 23 mm sau chiar mai subțiri, confortul este pe ultimul plan.

Cursiera endurance

Cicliștii amatori care își doresc atât performanță cât și confort se pot opri liniștiți la capitolul acesta. Deși există de mai mulți ani în oferte, cursierele endurance au câștigat mult în ultimii ani datorită tehnologiilor de ultimă oră în fabricația cadrelor, dar mai ales datorită apariției frânei pe disc.

Cadrele din carbon, aluminiu sau oțel au zone speciale de flexare care absorb din vibrațiile și micile obstacole întâlnite pe drum. Geometria oferă o poziție mai înaltă și un wheelbase mai mare, pentru confort. Anvelopele standard sunt de 25 mm dar tot mai multe modele acceptă sau chiar vin echipate cu 28 mm. Frânele pe disc devin încet regula. Transmisia e de obicei cu angrenaj compact, dar angrenajele subcompacte cu foi de 36/48, 34/46 sau chiar 32/44 au început să își facă intrarea pe această piață, pentru a face urcările grele accesibile pentru toată lumea. Pinioanele de 30 sau 32 sunt frecvente în echipările standard.

Este bicicleta ideală pentru toți cei care vor ture plăcute dar și eficiente, care vor să se țină după plutonul greilor dar nu neapărat să îi și întreacă la sprint. Drumurile mai proaste nu o sperie, orele lungi în șa nu produc daune fizice și psihice. Totuși, abilitățile sale în afara asfaltului sunt limitate, deși nu se dă la o parte de la un pic de pietriș.

Ciclocrosul

Ciclocrosul există cam de când există și cursiera modernă. Cu mulți zeci de ani înainte de primele tentative de MTB cicliștii foloseau aceste biciclete pe traseele off-road. În ziua de azi, ciclocrosul este varianta capabilă offroad a bicicletei clasice de competiție: geometrie agresivă și vioaie, cu poziție sportivă și wheelbase scurt, cadre eficiente. Diferența o face transmisia, unde găsim angrenajul 36/46 specific sau în ultima vreme chiar sistemele cu o singură foaie. Frânele vechi tip cantilever au fost înlocuite aproape în totalitate cu cele pe disc. Anvelopele cramponate sunt destul de înguste, limita maximă acceptată de UCI fiind de 33 mm. Totuși, datorită necesității de a funcționa bine în noroi, cadrele au loc suficient pentru anvelope de 35 mm sau chiar mai mari.

O cumperi dacă te interesează disciplina aceasta, dacă vrei să te dai cu ea prin parc pe dealuri, prin noroaiele din pădure, dar cu niște anvelope de șosea vei putea liniștit ține pasul cu plutonul la ieșirile pe asfalt. Totuși nu e bicicleta ideală pentru multe ore petrecute în șa.

Cursiera gravel

Ultima modă în domeniul ciclismului de șosea este cursiera gravel. Născută ca o combinație ideală între cursiera endurance și ciclocros, de la prima a moștenit geometria relaxată și stabilă a cadrului, de la a doua capacitatea de a rula în afara asfaltului.

Echipate cu anvelope mult mai late decât restul cursierelor, modelele gravel pot să meargă uneori chiar pe traseele de MTB mai ușoare. Unele modele acceptă chiar și anvelope de 50 mm, în timp ce altele au opțiunea de a folosi roți de 27.5 cu anvelope de MTB de 2.0. Frâna pe disc e nelipsită. Pe asfalt se descurcă onorabil, în funcție de profilul anvelopei, dar odată asfaltul bun terminat cursiera de gravel este cea mai eficientă. Transmisiile sunt din ce în ce mai des cu o singură foaie sau cu angrenaj subcompact.

Majoritatea modelelor au prinderi de portbagaje, genți și pentru 3 bidoane, fiind gata de orice aventură.

Este alegerea potrivită dacă vrei o bicicletă unică și sportivă pentru orice tură, dacă vrei să pornești în călătorii lungi și dorești eficiență. De cele mai multe ori, cu o anvelopă simplă de șosea de 28 sau chiar 25 mm poți face față la ieșirile cu șoseliștii, chiar dacă nu vei fi primul la dus trena.