În vara anului trecut vă prezentam cu entuziasm o nouă idee de bicicletă venită de la Cannondale în plină febră a lansării de gravel bike-uri. Slate venea cu idei cu totul noi: o bicicletă de șosea, dar echipată cu o furcă cu suspensie Lefty și cu roți de 27.5. Conceptul era interesant: Slate ar trebui să fie compromisul ideal, bicicleta universală, cu performanțe decente pe șosea dar capabilă să iasă de pe drum aproape oriunde dorim, drumuri forestiere sau poteci ușoare.
În sfârșit, în redacția noastră a ajuns pentru teste un exemplar al acestei biciclete pe care eu cel puțin o așteptam de multă vreme! Este vorba de modelul de bază (dacă se poate spune așa), cu echipare Shimano 105.
Ideea în spatele conceptului este interesantă. Se ia o bicicletă de șosea și se echipează cu roți de 27.5, dar cu anvelope mai balonate, de 42 mm. Astfel, se obține o roată cu diametrul egal cu cel al unei roți normale de cursieră, dar anvelopele late oferă o stabilitate și o aderență mult mai bună în afara asfaltului, pe drumuri normale comportându-se asemănător cu unele clasice 700x23c (Garmin le-a calculat circumferința de 2088 mm). Iar pentru momentele când lucrurile devin mai extreme, furca telescopică Lefty Oliver cu cursa de 30 mm amortizează micile obstacole păstrând bicicleta stabilă la viteze mari pe orice suprafață de rulare nu foarte extremă. Furca se blochează complet pe asfalt transformându-se într-o furcă fixă, iar construcția din carbon a acesteia o face să nu adauge multă greutate față de o furcă normală de gravel bike, ce are în jur de 8-900 g.
Singurul lucru destul de ciudat ni s-a părut echiparea cu o transmisie 105 cu angrenaj semicompact 52-36 și cu pinioane 11-28, destul de atipică pentru o bicicletă de amatori. De obicei se folosește fie angrenaj compact 50-34 cu pinioane 11-28, fie semicompact dar cu pinioane 11-30 sau 11-32. Așa că ne-am așteptat la mici probleme pe urcările solicitante. Frânele hidraulice 105 în schimb promiteau coborâri de excepție!
Am scos pentru prima dată bicicleta pe asfalt, ca să ne obișnuim cu ea. Prima senzație efectiv resimțită a fost agilitatea mare a direcției, bicicleta fiind foarte ușor manevrabilă, ceva mai ușor decât ne-am dori de la o cursieră. Dar Slate nu e o cursieră normală… Totuși, pe asfalt am mers bine, diferențele față de o bicicletă clasică de șosea fiind resimțite doar când priveam în jos și vedeam jumătatea de furcă lipsă și anvelopele masive. Am folosit o presiune destul de mare în roți, de 4.5 bar, neștiind efectiv de unde să pornim, iar roțile nu au dat impresia că ne-ar trage mult înapoi. Păstrarea unei viteze de croazieră de 30 km/h nu este greu de obținut.
Dar am ajuns și la prima urcare, alegând pentru acest lucru Cheile Grădiștei, o pantă medie cu asfalt de calitate bună. Drumul nu depășește des înclinația de 10%, dar are bucăți susținute în apropierea acestei valori. Ei bine, aici am ajuns repede la capătul transmisiei. Pentru un ciclist amator combinația de foaie de 36 cu pinion de 28 devine destul de solicitantă la trecerea pragului de 10% al pantei și de cele mai multe ori este nevoie să ne ridicăm în picioare. În schimb, aici Slate ne-a oferit o surpriză plăcută, geometria sa fiind parcă gândită pentru această poziție. Pedalatul din picioare vine natural și este foarte eficient iar greutatea mică a bicicletei ajută. Astfel, am ajuns până la urmă sus fără prea mult efort, dar totuși pedalând la o cadență mult mai mică decât m-am obișnuit și luptându-mă ca și cu o pantă cu 5% mai mare. O altă remarcă interesantă la urcare este faptul că direcția foarte reactivă face bicicleta să joace în lateral ceva mai mult decât eram obișnuit. În schimb manevrabilitatea fantastică a făcut traversarea micului podeț pietonal destul de îngust până la cafeneaua din complexul turistic o bagatelă, virajele respective nu ar fi fost chiar așa de ușor de abordat cu o cursieră normală.
Apoi a venit testul de foc: o urcare pe asfalt considerată destul de dificilă, până în satul Ciocanu. Pe cei câțiva km drumul rămâne în general la peste 10%, cu bucăți lungi mult mai înclinate. Nu pot să spun că experiența a fost simplă, urcarea a fost destul de solicitantă, probabil a fost cea mai solicitantă urcare pe Ciocanu pe care am făcut-o vreodată, n-am urcat niciodată cu așa raport mic și nici Slate nu e o cursieră adevărată. Dar se face, deși nu știu cât de ușor ar fi de atacat un drum mai lung și abrupt cum ar fi pasurile Mortirollo sau Zoncolan pe care nu cred că aș putea să le urc în configurația asta. De fapt cred că aș ceda și pe panta de 20% de la Sultanu… Concret, dacă aveți peste 70 kg și vreți să duceți Slate-ul pe munte ar fi bine să investiți într-un set de pinioane 11-32! Am atacat și urcarea din satul Peștera, de asemenea destul de grea și tot așa, nu pot spune că am biruit-o prea ușor…
Pe coborâre pe asfalt, Slate îți pune din nou zâmbetul pe buze. Furca deblocată face minuni cu micile denivelări și gropi care nu mai trebuie ocolite, dimpotrivă, îți vine să corectezi traiectoria ca să le iei sub roți pe toate. Totuși, direcția trebuie păstrată cu atenție deoarece fiind atât de reactivă o pală mai puternică de vânt lateral poate să te destabilizeze destul de repede, lucru pe care l-am pățit de 2-3 ori. Efectul e ceva mai puternic decât la o cursieră normală, în mare parte și datorită anvelopelor voluminoase. Frânele hidraulice fac din nou să ajungi jos fără niciun efort.
Ar mai fi de remarcat restul de componente foarte bune. Șaua este comodă și elegantă, încardată bine în estetica generală a bicicletei. Ghidonul este destul de compact și de confortabil, iar ghidolina cu gel de 2.5 mm amortizează foarte bine și este foarte aderentă și plăcută la atingere, chiar și fără mânuși.
Concluzia generală după cele câteva zile de distracție cu Slate este că avem de-a face cu o bicicletă absolut distractivă și capabilă de orice. Limita sa în afara asfaltului este undeva unde încep să apară bolovanii, deși probabil la o viteză rezonabilă ar trece și de aceștia cu bine pe distanțe scurte. Dar nu este o bicicletă ”serioasă”, nu este concepută pentru luat KOM-uri pe Strava. Pe asfalt va rămâne în urma cursierelor adevărate iar pe off-road va fi depășită de MTB-urile de XC. Este până la urmă capabilă de orice provocare, dar nu va excela la niciuna dintre ele. Cicliștii se împart în două categorii: cei care consideră că e un concept stupid și cei care o consideră o lovitură de geniu pe piață. Ar putea să fie singura bicicletă pentru cineva pus pe distracție, dar ar putea de asemenea să fie bicicleta numărul n+1 pentru cine vrea performanță. Cert este că Slate există, e printre noi și nu putem să o ignorăm. Este bicicleta perfectă pentru a urca să bem o cafea la cafeneaua din vârful muntelui de unde apoi să ne dăm drumul la vale pe potecile din pădure. Orice, atâta timp cât avem simțul umorului și nu ne presează cronometrul!
Plus: o mulțime de idei inovatoare, greutate redusă, manevrabilitate de excepție, furca Lefty cu o funcționare ireproșabilă, frânele hidraulice senzaționale
Minus: rapoarte neadecvate pentru munte, preț destul de mare, portul de intrare a conductei hidraulice în manete este deranjant în anumite poziții
Preț: 13.495 lei
În octombrie am fost în Spania, unde Merida a lansat trei noi biciclete. Evenimentul a fost cu atât mai important…
Roțile pentru MTB Proven Carbon XC Dynamo recent lansate de Hunt, un producător de roți din carbon cu un excelent…
Recent ne-am deplasat în Spania unde Merida tocmai a lansat cea mai mare și mai extremă bicicletă mtb electrică a…
Vezi comentarii
vazand cum arata mi s-a parut foarte urata, dar dupa ce am citit mi se pare ideala, mai putin pretul