Buda Maraton: O experiență de repetat

Pentru anul acesta presimt ceva bun. Lucruri bune chiar se întâmplă. După ce mi-am primit bicicleta de concurs, am primit şi o invitaţie să particip la un concurs de maraton în Ungaria. Reprezentantul oficial al Kross în Ungaria m-a invitat la concursul care deschide sezonul competiţional din țara vecină, la Buda Maraton. Cum nu prea ştiam nimic despre acest concurs şi nici n-am participat până acum în afara ţării, eram foarte nerăbdator să aflu despre acest eveniment. Am dat câteva telefoane, mi-am sunat câţiva prieteni şi repede am adunat informaţia necesară. Nu este chiar un maraton lung, mai mult un semi-maraton, nici prea tehnic, dar cu multe urcări şi coborâri. Chiar ce aveam nevoie. Norocul meu că mai erau concurenţi din Oradea care au făcut deplasarea în Budapesta, în dimineaţa concursului, şi uite aşa am reuşit şi eu să ajung.

Nu-i uşor de găsit în Budapesta, dar cu puţin noroc am ajuns cu 2 ore înainte de start. Mi-am luat şi eu pachetul de înregistrare şi numărul special (555) de concurs. După asta m-am întâlnit cu reprezentanţii din Ungaria ai mărcii care m-a invitat, care la rândul lor m-au prezentat echipei de fabrică Kross Racing Team, şi echipei BRINGABANDA SC sponzorizaţii firmei din Ungaria. Membrii echipei Bringabanda au fost foarte amabili şi mi-au oferit ajutor tehnic şi de alimentatie, deoarece am venit doar cu un flacon de iso şi câteva geluri, se pare că am subestimat traseul şi căldura. Să sperăm că nu voi mai face asta!

Am reuşit să fac şi încălzire înainte de start, şi la aliniere am rămas surprins de masa apărută la linia de pornire.

N-am primit profilul traseului de la organizatori şi nici n-am reuşit să fac recunoaşterea traseului aşa că am ales să dau 110% din mine. După startul „lat” toată lumea apăsa pe pedală şi cu noroc am reuşit să mă menţin cu ei. După prima curbă parcă deja rulau mai încet, şi numai nu ştiam de ce. Ajuns la porţiunea de urcare am înţeles că pentru asta trebuia puțină odihnă, şi aici începea concursul în sine. N-am ştiut cât de lung va fi sau cu ce raport să urc aşa ca am ales să o fac în forţă. Până la urma trebuia să mut într-o treaptă mai uşoară şi acolo mi s-a întâmplat sa-mi cadă lanţul de pe foaia mare (38T). Au trecut câţiva pe lângă mine inclusiv şi fata de la KROSS. Nu aşa am calculat, era chiar în spatele meu. Trebuia să mă dau jos şi să pun înapoi lanţul cu mâna. Am pierdut vreo 10-15 secunde, dar norocul meu a fost pe urcare, altfel pierdeam mai multe locuri. Eram înapoi pe bike şi pedalam la 110%, eram pe teritoriu străin, trebuia să dau totul din mine. Înainte de fiecare urcare mi-am ales un concurent pe care să-l prind şi la coborâri îl depăşeam. În majoritatea cazurilor mi s-a părut o tactică eficientă de a câştiga câteva poziţii. Aveam foarte mulţi rideri de la Bringabanda SC în jurul meu, am ales să mă duc cu ei, în special cu un rider care concura cu un camelbak, cu acesta mi-am găsit ritmul. Cam ciudat să participi la un concurs de 40 de km aşa da nu judec pe nimeni, şi până la urmă băiatul a făcut o alegere bună. Cred ca era cel mai bine clasat rider cu rucsac… ever!

Primul tur conţinea foarte multe urcări şi coborâri, habar n-aveam unde să frânez, tufişurile netăiate pe singletrail-uri mi-au deranjat câmpul vitzual lovindu-mi faţa, vrând, nevrând trebuia să frânez. Voiam să-mi menţin poziţia, aşa că am tras de pedale de mi-au sărit capacele pe urcările scurte. Am reuşit să termin primul tur în ritmul ăsta haotic, fugărind concurenţii din faţa mea.

Intrând în tura a doua, am ajuns la punctul-cheie al concursul, mi s-a terminat apa de 500 ml într-o tură de 18km, WTF? Păi aşa păţeşti subestimând un traseu străin. Am avut noroc cu echipa Bringabanda, că mi-au oferit un bidon, cu apa curată și rece. Nici nu vă vine să credeţi ce poate să facă un bidon cu apă într-un moment critic. Am înghiţit cât am putut, şi mi-am continuat concursul. Mă simţeam în stare să mai câştig câteva locuri şi ştiind că asta va fi tura mai plată am tras din rezerve. Din păcate acele urcări abrubte care parcă începeau dupa o curbă de 90 de grade mi-au tăiat de fiecare dată elanul. Au apărut şi durerile de spate şi începea să devină totul cam sufocant. Atunci am ajuns la ultima urcare, o golgotă de-a dreptul. N-am reuşit să prind pe nimeni dar nici pe mine nu m-a prins nimeni. Eram foarte aproape să fac push-bike, dar norocul meu că un steward era pe fază şi ne-a anunţat că mai sunt doar 50m. Oaai, ce uşurare, am mai învârtit de 3 ori pedala şi a început ultima coborâre şi sprintul final.

Nu ştiu de unde, dar cineva a reuşit să mă prindă şi să mă depăşească. Obosit, dar încă mi-am găsit rezerve să-l depăşesc înainte de finish. Când m-am uitat la ceasul meu văd 1:54. Ce? 37km şi aproape 2 ore. Am aflat că am sosit pe locul 14 în categoria mea, şi pe 38 la general dintre 185 de participanţi. Măcar am ajuns pe prima pagină de rezultate, ceea ce mi se pare ok pentru primul concurs din Ungaria. Totul împreună a fost un concurs reuşit, ţinând cont că am avut 2 zile de odihnă dupa Maratonul Făgetului. Organizare bună, traseu bine marcat, oameni primitori probabil mă voi întoarce la anul, acum că ştiu şi proflul traseului.

Aşa a fost primul meu concurs peste graniţă, unde am fost invitat de distribuitorul oficial Kross în Ungaria. Iar cei care citesc acest articol vă doresc să ajungeţi şi voi de căteva ori să concuraţi în afara ţării, măcar într-o ţară ca şi Ungaria. Lume bună, atmosferă bună, concurenţi pe măsură, ca să nu te simţi singur niciodată pe durata concursului. Iar cei care aţi fost, sper că o să mai reuşiţi şi în viitor. Le mulţumesc Kross Ungaria și România, celor de Bringabanda că m-au ajutat cu hidraterea şi partenerilor şi sponsorilor mei care fac posibil ca eu sa concurez: X-factor.ro, createch.ro și Nutrend.

Material scris de Istvan Etele Demeter, colaborator FreeRider.ro