Fat Bike Mania. Episodul 2 – Modernizarea

După ce am povestit în primul episod cum stau lucrurile legate de începuturile bicicletelor fat şi anume despre cadrele, furcile şi roţile cu offset, continuam astăzi cu evoluţia construcţiei „graselor” referindu-mă aici în principal la construcţia cadrelor şi butucilor.

După ce s-au prins băieţii că aceste cadre cu offset nu au o geometrie prea fericită, iar centratul decalat al roţilor nu conferă prea multă siguranţă, câteva firme consacrate cum ar fi 9:zero:7 sau Fatbak, au hotărât prin 2012 să schimbe lucrurile în bine.

Modificarea inovatoare la care au recurs a fost să mărească lăţimea butucului spate. Astfel au apărut primii butuci de 170mm cât şi cadrele aferente centrate care au permis spiţarea centrată a roţilor asigurând o rigiditate mai buna cât şi configuraţie mai bună a cadrelor în sensul că grupul de pinioane este poziţionat mai spre exterior facilitând rularea corectă a lanţului pe lângă anvelopă.

Intervenţii majore au fost făcute şi în rândul angrenajelor care vin în relaţie directă cu noii butuci şi care prin structura rulmenţilor pedalieri sau cu ajutorul distanţierelor pentru braţe contribuie la bunul mers al noului tren de rulare.

Structura centrata a graselor a fost preluată aproape imediat de mai toate firmele producătoare. Astfel în scurt timp butucii au crescut chiar la 190/197mm aceştia fiind folosiţi pentru anvelope cu balonaje extrem de mari (4,8′-5′). Nici angrenajele nu au scăpat de valul modernizării. Exemplu elocvent este Race Face Turbine Chinc şi Next concepute cu o singură placa direct mount devenind cele mai utilizate angrenaje pentru anvelopele foarte mari şi având cel mai mare chain line de pe piaţă.

Şi cadrele centrate au cunoscut în ultimii 2 ani o dezvoltare fără precedent atât cele cu spaţiere pentru butuc de 170mm cât şi cele pentru 190/197mm ajungând la greutăţi incredibil de mici şi având la baza aluminiul uşor şi mai apoi carbonul.