Arpad Kelemen: Nu am crezut că voi avea un sezon așa de bun în 2012

Cei care au trecut pe la cele mai importante curse de mountain bike de pe la noi au constat o nouă prezență pe podium începând cu acest an. O prezență constantă, mă refer. Arpad Kelemen este ilustrul anonim care se străduiește la fiecare întrecere să-și croiască loc printre primii și de multe ori are câștig de cauză. Ciucanul nu este totuși un nou-venit în ale off-road-ului, dar despre acest aspect, precum și mai multe detalii despre el îl lăsăm chiar pe om să ne povestească. Să-l auzim!

1.       Salut, Arpad! O să încep prin a te ruga să ne spui câteva lucruri despre tine, pe care le consideri cele mai importante. Ești o persoană relativ recent apărută pe scena mountain bike-ului românesc…

Salut! Hmm… chiar dacă nu pare acum, nu am apărut atât de recent pe scena mountain bike-ului românesc! Dintotdeauna viața mea s-a învârtit în jurul bicicletei. Ce mai, am crescut pe bicicletă…

Am început să concurez în jurul anului 1998, în disciplinele dual-slalom, fourcross și downhill, și relativ repede am și intrat între cei mai buni.  În vremurile acelea am fost legitimat la clubul Surmont și în 2003 am reușit să ajung vicecampion național în proba de fourcross.

După câțiva ani, au dispărut concursurile de fourcross din România și a rămas numai downhill-ul dintre disciplinele gravity, așa că în scurt timp am intrat și eu pe linie moartă. Mi-am luat un BMX, am făcut street în oraș, m-am ocupat cu trick-uri cu mountain bike-ul pe traseul de dirt/fourcross din Miercurea Ciuc, dar totul era la nivel de plăcere, nimic cu gânduri serioase. Nu am mai concurat, și tocmai din cauza aceasta simțeam că nu îmi mai găsesc locul în lumea bicicletei.

În 2009 mi-am încercat norocul la primul maraton, unde am concurat cu o bicicletă de împrumut, și mi-a plăcut tare mult. De atunci pot zice că a început cariera mea la cross-country olimpic și marathon și simt că mă progresez continuu. Mai ales sezonul prezent cred că am făcut un salt valoric important, după ce am ajuns la echipa NoMad Merida Racing Team.

2.       Cât de mult te antrenezi? Doar cu acest lucru te ocupi sau și lucrezi?

Da, lucrez, sunt administrator unei rețele IT al unei fabrici, trăiesc „viață normală”. Merg aproape în fiecare zi  cu bicicleta la muncă, dimineața pe asfalt 26 de kilometri și înapoi după muncă 35 km pe off-road între munți, cu diferență de nivel relativ mare. În afară de asta, mă antrenez și pe distanțe mai lungi, ceea ce durează între 4 și 5 ore, o dată pe săptămână.

3.       Te antrenezi mai mult singur sau împreună cu alții? Care sunt avantajele și dezavantajele în cele două cazuri?

Mă antrenez întotdeauna singur, pentru că așa nu trebuie să-mi adaptez ritmul la nimeni, nu trebuie să vorbesc sau să mă opresc și astfel e mult mai eficient antrenamentul. Sunt puțin egoist în acest sens.

4.       Cum te simți acum, la finalul unui sezon abia încheiat? Care au fost cele mai frumoase momente ale anului? Dar vreun regret legat de sezonul 2012 există?

Pot să spun, acum că am încheiat un sezon foarte bun, că sunt mulțumit cu rezulatele mele. Nici nu mă gândeam la începutul sezonului că antrenamentele vor da roade așa repede.

Care au fost cele mai frumoase momente? Cred că mi-am plăcut cel mai mult momentul când am câștigat la Geiger MTB Challenge. Nu multă lume știe, dar la începutul sezonului mi-am propus să câștig acolo traseul lung și la fiecare antrenament doar la obiectivul acesta m-am gândit. Când am reușit, eram foarte-foarte încântat. Înainte de cursă cu câtva timp am vorbit cu câțiva rideri despre planurile mele privind întrecerea de la Sibiu, dar în afară de prietenii mei toată lumea mi-a spus că e imposibil să-l înving pe Tudy la el acasă. Cu siguranță, vorbele lor mi-au dat o motivație mai mare!

Și nu în ultimul rând, când am ajuns la NoMad Merida Racing Team și am încercat noua mea bicicletă, Merida Big Nine Carbon Team, am simțit un salt important, antrenamentele au început să fie mult mai distractive și imediat am observat că zi după zi realizez timpi mai buni pe traseul meu de antrenament.

Vreun regret?  Da, îmi pare puțin rău că încă nu sunt legitimat, deoarece consider că am avut șanse mari ca să fiu campion național.

5.       Ne dezvălui câteva din planurile pentru 2013?

Am mai multe planuri, dar niciunul nu e sigur, depinde de mai multe lucruri. Dar, per total, planul meu este să fiu mai bun anul viitor indiferent despre ce e vorba. Și vreau să particip la câteva concursuri XCO și/sau XCM și în străinătate, pentru că în afară de Ungaria încă n-am încercat în altă parte. Mă bucur că am avut ocazia și plăcerea să-ți răspund la aceste întrebări!