În ciuda faptului că ciclismul românesc de performanță nu o duce tocmai bine, România are niște reprezentanți de valoare pe scena internațională a acestui sport. În toate cazurile de până acum, aceștia se află în Italia, unde concurează pentru echipe de acolo, ajungând în respectiva țară, de cele mai multe ori, împreună cu familia. Andrei Voicu, campion național în cursa de fond la șosea, este un alt astfel de exemplu, pe lângă nume ca Andrei Nechita ori Ana-Maria Covrig. A reprezentat România la Campionatul Mondial de Șosea de anul trecut și speră să o facă și la „Europene” anul acesta. Iar ca să știm de acum încolo pe cine să încurajăm în curse, am stat de vorbă cu el.
Sunt născut în 1993, în localitatea Sânandrei, județul Timiș și trăiesc în Italia de la vârsta de 7 ani. După cum m-ai întrebat, am început acest sport de perfomanță la vârsta de 10 ani, când de fapt eram deja în Italia. Acolo am participat la un mic concurs desfășurat la mine în localitate unde era sărbatoarea satului. Un director sportiv m-a văzut concurând și mi-a propus să fac parte din clubul local Mobilieri Ponsacco. La primul meu concurs, fără a cunoaște prea multe despre ciclism sau biciclete, am reușit să ajung al 4-lea, iar deja de la 2-lea concurs am reușit să am satisfacția de a câștiga. În primul an, am obținut un total de șapte victorii.
În ceea ce privește cel mai bun rezultat, eu cred că a fost când am urcat pe treapta cea mai înaltă a Campionatului Național de Ciclism din România, din 2013, iar în Italia, pe cel mai valoros îl consider când am obținut tricoul de cel mai bun sprinter la cursa internațională pe etape Giro de la Toscana.
În momentul de față alerg la echipa de club Team Palazzago Fenice M. Cipollini, iar ca obiectiv pentru acest an este o victorie în cursa internațională „Grand Premip Liberazione”, care se va desfășura la Roma, și Campionatele Europene de Șosea din Elveția. Pentru viitor aș vrea să semnez un contract cu o echipă de WorldTour. Sunt deja la categoria U23, un moment important al carierei, și doresc să continui cu acest sport cât mai mult posibil.
Din partea Federației Române de Ciclism pot spune că, până în 2013, nu am avut niciun fel de sprijin, iar începând cu 2013 am avut parte de un sprijin moral doar, mai ales din partea lui Eduard Novak. Nu mă așteptam la premii sau sprijin financiar, dar cel puțin un tricou de campion național, cu tricolorul României pe acesta cred că aș fi meritat.
Pentru mine, a ajunge la J.O. de la Rio ar fi o mare satisfacție, dar să nu uităm că pentru a ajunge acolo trebuie făcute puncte UCI, punctaj la care eu mă străduiesc să contribui, în speranța că voi atinge măcar nivelul minim pentru a putea participa. În ceea ce priveste antrenamentul, eu fac în medie cinci ore de antrenament pe zi și, după cum știi, e o mare plăcere pentru mine, dar totuși am nevoie de realizări care să îmi ofere satisfacția ce îmi dă puterea de a continua.
După succesul incredibil pe care l-a avut organizarea Campionatului European de MTB anul acesta, în luna mai, la Cheile Grădiștei,…
Șaua bicicletei este un subiect sensibil, și la propriu si la figurat. Așa că este greu și pentru noi să…
Sezonul hibernal nu este deloc unul “mort”, pentru că este vremea concursurilor de ciclocros. Astfel, pe data de 12 ianuarie…
Vezi comentarii
inca un articol simplu, ce spune insa multe......bravo