Și… a fost Black Friday, versiunea românească

După cum am menționat în nenumărate rânduri, nu sunt și nu voi avea cum să fiu adeptul împrumutului de-a gata a unor evenimente care caracterizează populația de peste Ocean, adică pe americani. Țin la tradițiile românești și când mi se impută o sărbătoare precum Ziua Recunoștiinței, în varianta adaptată și implicit românizată, nu-mi pică prea bine. De aceea, am privit de la bun început și toată tevatura botezată Vinerea Neagră cât se poate de sceptic. Recunosc, imaginile din State cu râurile de oameni care dau buzna în magazine și care se calcă literlamente pe capete pentru a pune mâna pe un telefon de 1$, au contribuit din plin la clădirea imaginii unei societăți de consum deteriorate. În cazul consumatorilor români, mi-a fost dat să văd astfel de imagini doar la deschiderile marilor supermarket-uri, care țin capul de listă acestor evenimente urbane. În 2013, în România se sărbătorește Black Friday-ul cu o săptămână înainte, la semnalul dat de marii retaileri, dar și pe data de 29 noiembrie atunci când este normal și poate chiar și la o săptămână după, cine știe? În curând, am putea avea magazine care poartă denumirea de Black Friday Shop și care oferă aceste reduceri în fiecare zi.

În sfârșit, după câțiva ani de când Black Friday-ul și-a făcut apariția și pe meleagurile noastre, presa a pus osul la treabă și a urmărit îndeaproape ofertele magazinelor. Bănuiesc că acest lucru s-a întâmplat datorită vânzărilor uriașe pe care magazinele le înregistrează în aceste zile, emag.ro spre exemplu raportând anul trecut vânzări record de 15 milioane de euro. Doar din reduceri? Din păcate, nu prea. Cum spuneam, Realitatea TV a prezentat prin exemple concrete reducerile fictive, adică momeala din care consumatorii au mușcat cu încredere. Prețuri mărite cu o săptămână înainte și reduse apoi de Black Friday. Cele mai hilare situații au fost cele în care unele produse erau chiar mai scumpe decât înainte de marea sărbătoare a prețurilor mici.

Când vine vorba de biciclete, România urmează trend-ul, dar stă mai bine la capitolul prețuri, care sunt mai prietenoase cu consumatorul. Chiar anul trecut am făcut o cercetare pe site-urile din State și din Europa. Și ce să vezi? Reduceri reale, ca de Black Friday, adică de minus 40 până la 80%, aveau lanțurile de magazine precum Wallmart sau magazine care vindeau brand-uri de biciclete de care nu am auzit niciodată. Trek oferea în State discount-uri de maxim 20%, adică cele firești, de toamnă. Pe de altă parte, doar la anumite accesorii se ajungea la prețuri infime, ceea ce reflecta întocmai ideea de discount masiv. În Germania însă, țară unde se vând peste 4 milioane de biciclete anual, reducerile au lipsit din unele magazine sau au coincis cu reducerile de toamnă de maxim 25-30%. Restul magazinelor din țările europene au menținut aceeași politică de discount-uri, iar pentru weekend-ul viitor s-au estimat reduceri asemănătoare precum cele ale anului trecut. Rămâne de verificat.

În România, de pre-Black friday, bicicletele mai vechi de 2013 au avut discount-uri pe măsură, uneori chiar și mai mari de 50%, pentru a lichida stocul rămas. Bicicletele de anul acesta (2013) au beneficiat de discount-uri de 30-40% din prețul recomandat, mai mari decât cele practicate în alte țări europene, chiar dacă luăm în calcul site-uri precum Bike24 sau CRC. Și vorbim aici de brand-uri renumite. Astfel, cred că a mai fost îndulcit amarul acelui consumator român, mereu dornic de negociere atunci când intră într-un magazin de biciclete, o poziție pe care drept să spun, nu prea pot s-o înțeleg. Eu unul nu am negociat niciodată prețul atunci când mi-am achiziționat un televizor sau un laptop, nici cumpărăturile din coș atunci când am plătit la casă.

Nu neg faptul că bicicletele nu ar fi un produs scump, mai ales dacă ne uităm pe diagrama ultimilor 10 ani, în schimb tot nu pot să-i înțeleg pe cei care întreabă: dar ce face bicicleta aceea pentru 4.000 de lei? Dacă am gândi atât de simplist, ar trebui să ne întrebăm și ce fac o pereche de skiuri Volkl pentru 4.600 de lei? Sau o placă de snowboard pentru 2.500 de lei? Sau de ce nu, o bâtă de baseball pentru 2.000 de lei, eventual o rachetă de tenis pentru 1.200 de lei? Da, acum am aflat cu toții, dacă vrei acces la produse de calitate trebuie să scoți și ceva bani din buzunar, pentru că așa stau lucrurile de când lumea a început să aibă un apetit crescut pentru sport și pentru produse performante.

Revenind la reducerile noastre, de data aceasta la capitolul componente, acestea nu au fost pe măsura așteptărilor dintr-un singur motiv:  încă nu s-a înțeles foarte clar faptul că magazinele din afara țării care vând exclusiv online, cumpără cantități imense de componente și primesc reduceri considerabile, iar magazinele din România nu vor putea ține pasul niciodată cu acestea. Nu este vorba de hoție așa cum le place unora să dea rapid verdictul, este vorba de o politică de prețuri care trebuie reglementată de conducerile marilor companii, pentru că nici măcar în puterea importatorului nu stă să alinieze prețurile magazinelor fizice cu ale celor care-și desfășoară activitatea online, în afara țării.

Deși n-am cumpărat nimic în aceste zile, dar urmărind îndeaproape prețurile magazinelor, pot spune că au existat oferte foarte bune, cu care nu ai cum să te întâlnești, în special la biciclete și la accesorii, mai puțin la componente. O mutare care ar trebui să mulțumescă consumatorii, mai ales că se desfășoară pe o perioadă atât de lungă. Desigur, într-o formulă proprie, românească. Cel puțin în ceea ce privește bicicletele, a fost una onestă.

Cu această ocazie am dori să știm dacă ai profitat de acest Black Friday, cum ți s-au părut prețurile, ce experiențe ai avut la achiziționarea produselor și dacă ai de gând s-o faci și săptămâna viitoare.

Dragoș Mitroi
Editor-in-chief FreeRider.ro