Turul Italiei 2014: Fabio Aru, campionul de pe Montecampione

Etapele montane din Il Giro 2014 au fost spectaculoase, dar nu au adus cu ele vreo schimbare semnificativă a clasamentului general. Asta până acum desigur, căci etapa a 15-a, încheiată pe Plan di Montecampione, s-a ridicat și de această dată la înălțimea paginilor de istorie ciclistă care s-au scris aici. Fabio Aru (Astana), până nu demult mâna dreaptă a lui Vincenzo Nibali, i-a furat cu pricepere meseria maestrului său și a dat un recital cum doar zilele când Marco Pantani ataca cu mână de jos au mai văzut.

Etapa de azi a fost dificilă prin prisma finalului în ascensiune care a presupus urcarea de la Montecampione (Categ. 1, 18,6km, panta medie 7,8%), dar și datorită lungimii de 225 de kilometri. Așadar, scenariul era scris, și grupul de evadare al zilei n-a fost lăsat să-și facă prea mult de cap. Rutierii îmbrăcați țipător de la Neri Sottoli – Yellow Fluo au fost cei care au condus urmărirea fugarilor mare parte din drum și de îndată ce au început primele serpentine, doar frânturi ale evadaților se mai aflau în față. Cu toate că în grupul de 12 cicliști nu se aflau pretendenții la clasamentul general, nume ca cele ale lui Jackson Rodriguez (Androni Giocattoli), Fabio Felline (Trek Factory Racing), Andre Fernando Cardoso (Garmin Sharp) sau Damiano Cunego (Lampre Merida) le-au dat de gândit favoriților și echipelor lor.

Prima dată, Adam Hansen (Lotto-Belisol) își joacă fragila carte care îi mai rămăsese și pornește o acțiune, însoțit de Rodriguez, dar din plutonul aflat câteva zeci de secunde pornește Julien Arredondo (Trek Factory Racing), atent păzit de Stefano Pirazzi (CSF-Bardiani). Andre Cardoso întră și el în horă, dar ce a mai rămas din pluton, condus acum de oamenii lui Uran (Omega Pharma-Quick Step), se apropie să pretindă titlul de „fruntea cursei”. Mai au loc câteva tentative de atacuri, dar odată prinși cei din față, din grupul de frunte se desprinde Philip Deignan (Sky), cu o intenție serioasă de a le oferi o bucurie fanilor din Irlanda natală și de unde a plecat Turul în acest an. Își creează un avans de circa 30 de secunde, cu circa 7 kilometri până în vârful cățărării, unde se află și finalul etapei.

Pierre Roland (Europcar) îi calcă în pedale speranțele lui Deignan pe care îl prinde cu ușurință, stârnindu-i și pe restul favoriților care pornesc pe urmele celor doi. Grupul de urmărire devine o afacere „all-star”, condica de prezență fiind bifată de Rafal Majka (Saxo-Tinkoff), Rigoberto Uran, Ryder Hesjedal (Garmin-Sharp), Cadel Evans (BMC), Nairo Quintana (Movistar) Fabio Aru și Domenico Pozzovivo (AG2R).

Articolul integral poate fi citit pe VeloCafe.ro