„Naironman” Quintana se îmbracă în roz după etapa cu 4 anotimpuri și 3 munți

Nairo Quintana (Movistar), proaspăt refăcut după răceala ce l-a ținut în șah până acum câteva zile, a oferit încă o mostră a talentului său după Marea Buclă de anul trecut și a făcut un pas important spre câștigarea Il Giro 2014, dar și a renumelui de cel mai bun cățărător al generației sale.

Pornită pe o ploaie ce aducea aminte de toamnă, etapa de 139 de kilometri i-a dus pe cicliști mai întâi pe Passo Gavia (17,3km și 7,9% pantă medie). Vremea părea suportabilă, dar respectiva estimare s-a dovedit eronată. Robinson Chalapud (Colombia) câștigă prima piatră de încercare a zilei, dar travaliu nu se afla nici la măcar la uvertură.

Urmează Passo dello Stelvio (24,3km și 7,4% pantă medie), acoperișul Turului Italiei din 2014, care a ajuns la neverosimila altitudine de 2.758 de metri. Aici deja venise iarna, lapovița fiind la ea acasă. Scenele ce au urmat au semănat mai mult cu niște probe speciale pentru trupele de elită ale Legiunii Străine. Un grup de evadare care i-a cuprins Chalapud, Herbert Dupont și Alexis Vuiollermoz (AG2R), Franco Pelizotti (Androni-Giocattoli) și Robert Kiserlowski (Trek Factory Racing) se desprinde, dar din gurile lor, precum și ale urmăritorilor ies aburi ca din cazanele unor locomotive. Toți sunt îmbrăcați în echipamentul de iarnă, unii cu căciuli pe sub cască, având chiar și 5 straturi de haine pe ei. Cu toate acestea, o pojghiță de gheață se așează pe fiecare și competiția devine o cursă de supraviețuire. Unii își scutură disperați mâinile pentru a stimula circulația sângelui, în timp ce alții își toarnă ceai fierbinte pe picioare, poate, poate se încălzesc. Totuși, liderii nu-și pierd cumpătul și știindu-l pe Kiserlovski în față, încep vânătoare.

Termometrul arată zero grade Celsius când grupul este apropiat, dar din el lipsesc Chalapud, Gomez Pantano, Dupont, Vuiollermoz și Dario Cataldo (Sky). Acesta din urmă a pornit de unul singur, iar cei trei pe urmele sale. În cele din urmă doar Dupont, Vuiollermoz și Cataldo mai sunt în față. Între timp, organizatorii anunță neutralizarea coborârii, urmând ca la baza acesteia, toate grupurile să fie cotate cu diferențele de timp de la finalul lui Stelvio.

Odată terminată coborârea de pe Stelvio, un soi de primăvară a înconjurat cursa, cel puțin prin lipsa ploii și prin creșterea temperaturii. Numai că neutralizarea nu a fost respectată și un grup care îi cuprinde pe Nairo Quintana, Pierre Roland (Europcar), Ryder Hesjedal (Garmin-Sharp) și câțiva gregari de-ai lor se află acum la 2 minute în fața grupului lui Rigoberto Uran (Omega Pharma-Quick Step), unde se mai aflau și Fabio Aru (Astana), Cadel Evans (BMC), Rafal Majka (Saxo-Tinkoff) și Domenico Pozzovivo (AG2R). Adică, tricoul roz era în pericol maxim.

Fără prea multe parlamentări, grupul lui Quintana se îndreaptă spre Val Martello (22,7km și 6,1% pantă medie), o cățărare introdusă în premieră în Il Giro. Cu 5 kilometri înainte de final, Roland se curăță, iar Hesjedal se ține cu greu. Ultima parte e și cea mai crâncenă și Quintana nu îl iartă pe Hesjedal, pe care îl lasă în urmă fără măcar a se uita în spate. Nici nu ridică mâinile în aer când câștigă, după cele 4 ore și 42 de minute de cursă, semn că știe ce lupte grele îl mai așteaptă. E lupta cu boala, lupta cu el, lupta cu munții, lupta cu adversarii. Il Giro 2014 nu s-a terminat încă…

Articolul complet poate fi citit pe VeloCafe