Categorii: Blog

City Break – Roma pe bicicletă

Vara ce tocmai s-a încheiat a fost destul de plină. Concursuri aproape în fiecare week-end şi dacă nu era concurs ieşeam la o plimbare pe bicicletă cu prietenii sau familia. La astea s-au adăugat şi ceva ture prin afara ţării una dintre ele fiind la Roma, Italia cum ar veni.

La fel ca atunci când urmează să conduci în altă ţară faci un research mic şi te documentezi pentru a nu avea surprize la faţa locului. Adică nu vrei să te trezeşti la destinaţie că se conduce ca-n junglă, iar pe bicicletă nu este deloc recomandat să mergi. Însă cumva cam exact asta am găsit în Roma şi recunosc că am fost destul de uimit.

Nu mă aşteptam chiar la aşa ceva însă Roma este haotică şi murdară. Clădirile frumoase, muzeele, toate monumentele şi istoria din ele nu puteau să acopere mizeria de pe străzi, drumurile distruse din oraş şi lipsa de respect pentru pietoni. Dacă cu bicicleta m-am descurcat foarte bine, recunosc că atunci când eram pieton eram de-a dreptul şocat. Pe trecerea de pietoni fiind nu erai lăsat să treci. Te loveau dacă nu te opreai tu primul. În acelaşi timp însă şi pietonii erau la fel de indisciplinaţi traversând pe unde le venea. Şi nici nu se grăbeau.

În tot haosul ăsta veritabil totuşi ceva lipsea. Nu am reuşit să-mi dau seama decât în zilele următoare. Lipseau claxoanele şi graba. Este drept că se pleca în forţă de la stop, în special scuterele, însă nu se mergea cu 200 la oră prin oraş. Se claxona foarte rar, iar şoferii nu se agitau şi nu se băgau în faţă la stop. Poate lor li se părea că merg repede însă în comparaţie cu graba din Bucureşti, agitaţia din Roma era redusă.

Nici la capitolul piste pentru biciclete nu o duc prea bine. Le găseşti pe ici şi acolo, foarte rar. Singurele benzi clar dedicate le-am văzut pe malul râului Tibru care traversează oraşul. Însă dacă prinzi curaj şi începi să simţi ritmul traficului observi că este mai bine că în Bucureşti cel puţin.

Înarmat cu informaţiile şi avertizările de pe net şi cu ce experimentasem în primele zile am pornit să-mi închiriez o bicicleta pentru că… asta fac, merg pe bicicletă. Am ales să iau o cursieră întrucât aveam de gând să ies în afara oraşului pentru câteva antrenamente şi pentru a vedea cum este.

Aparent am nimerit la cel mai mare centru de închirieri din Roma, Topbikerental.com le spune şi da, este o mare firmă cu extrem de multe biciclete la închiriat. Destul de surprinzător a fost şi numărul mare de biciclete electrice disponibile. Se pare că pentru a vizita oraşul pe bicicletă este acum mai bine cu o electrică.

Bicicleta închiriată a fost un Bergamont Dolce. Destul de obosită, dar furca era din carbon şi per ansamblu nu-ţi părea rău dacă cumva luai o trântă cu ea. Din păcate era destul de grea şi a devenit şi mai grea pentru că trebuia să merg tot timpul cu U-Lock-ul inclus în preţul de închiriere. Am fost avertizat că în Roma se fură la greu şi că nu e recomandat să las bicicleta nesupravegheata nici măcar legată. Cât priveşte preţul închirierii, acesta a fost cam piperat. 25 euro pe zi este cam la fel cât închirierea unei maşini. Oare de ce…?

În afara oraşului mersul pe bicicletă îl simţeam a fi la fel sau mai bine ca la noi. Desigur Roma este mai mare ca Bucureştiul şi dura mult să ieşi din oraş. Cei de la centrul de închirieri recomandau să iau trenul până la ieşirea din oraş. Mda, sigur…

Însă odată ce treceai de periferie traficul era foarte ok în special pentru că majoritatea se ducea pe autostrăzi. Reperul meu era şoseaua de Centură. Odată ce treceam pe dedesubt consideram că eram ieşit din oraş şi începeam să-i dau bice.

Dacă în oraş calitatea asfaltului era dezastru, în multe locuri piatră cubică distrusă sau asfalt cu găuri, în afara oraşului asfaltul era de nota 7 cu porţiuni de nota 9-10. Ieşit din urbă erai aproape imediat întâmpinat de drumurile naţionale sau secundare surprinzător de liniştite. Trafic destul de lejer spre foarte liniştit şi localităţi mici, curate şi cochete.

Pedalatul în afara oraşului şi în jurul Romei a fost o plăcere. Fiind obişnuit cu traficul haotic din Bucureşti nu pot spune nici că mersul pe bicicletă în Roma a fost dificil, însă „la ţară” te simţeai mai în siguranţă decât la noi. Şi asta se datora în mare parte faptului că exista o bandă de refugiu, cam cât jumătate de bandă normală. În felul ăsta eram aproape tot timpul protejat de trafic.

Am pedalat şi în week-end şi în timpul săptămânii. Dacă în timpul săptămânii nu era mare agitaţie în afara oraşului, puţini ciclişti echipaţi ieşiţi la antrenament, în week-end situaţia era mai bună, dar nu strălucită. Mă gândesc poate nu am ieşit eu pe drumurile lor de antrenament însă traseele alese le-am luat de pe bikemap.net fiind „recomandate”. În fine, nu pot spune că era aglomeraţie de ciclişti, dar nici stingher nu m-am simţit.

Daca ajungeti la Roma şi puteti ieşi în afra orasului la antrenament pe bicicletă va recomand cele două trasee făcute de mine: 78 km în jurul lacurilor Albano şi Di Nemi şi 130 km în jurul lacului Barcciano.

Întoarcerea în oraş era în general mai dificilă pentru că în jurul Romei sunt destul de multe autostrăzi, iar mai toate drumurile tind spre ele. Trebuia să fii cu ochii în paişpe pe gps, pe indicatoarele rutiere şi pe drum pentru a nu ajunge din greşeala pe autostradă. Dar cu ceva mai multă atenţie reuşeai să revii în oraş în siguranţă şi fără claxoane din partea şoferilor.

Potrivit celor de la centrul de închirieri biciclete în Roma doar 3-4 % din populaţie foloseşte bicicleta în scop utilitar. Mi se pare extrem de puţin şi vorba aia, Roma este oraş modern, civilizat, vestic… Dar aparent nici Viena nu o duce mai bine ca să nu mai zicem de Bucureşti unde poate nici 1% din populaţie nu foloseşte bicicleta în scop utilitar. Pentru Roma însă acest procent este de 10 ori mai mare faţă de cum era la ei acum 10 ani. „Mersul pe bicicletă în oraş este din ce în ce mai ok”, ne-a spus Alessandra de la Top Bike Rental, „deşi Guvernul nu se prea implică. Pe de altă parte da, este o mulţime de lipsă de respect în trafic. Asta este şi motivul pentru care pentru a face mersul pe bicicletă mai sigur în oraş ar trebui ca benzile dedicate să fie fizic separate de traficul auto”, aşa cum este acum la noi pe Calea Victoriei în Bucureşti.

Însă şi Roma dispune de propriile sale evenimente velo. Critical Mass se întâmplă la ei în fiecare ultimă zi de vineri a lunii. Se iese pe străzi în număr foarte mare pentru a trage un semnal de alarmă asupra lipsei infrastructurii dedicate. Mi s-a mai spus că există în scoli un evenimentul denumit „Bike to school” cu ocazia căruia părinţii (deci nu cadrele didactice sau poliţia) prezintă copiilor şi alte modalităţi de a te deplasa.

La capitolul magazine de biciclete din nou nu am fost impresionat, dimpotrivă. Am străbătut pe bicicleta Roma în lung şi în lat. Cu siguranţă sunt destule magazine însă eu am descoperit unul singur undeva pe la periferie. Probabil sunt bine ascunse ca la noi. În schimb Alessandra spune că există în Roma o reţea întreagă de centre pentru service „ciclofficine popolari” unde ţi se repară bicicleta gratuit singurul cost fiind al pieselor de schimb.

„Romani” rezidenţi care să meargă pe bicicletă prin oraş nu erau prea mulţi la număr, iar tipul de bicicletă pe care îl foloseau era destul de variat, de la pliabile la single speed şi mtb-uri obosite. Însă cu siguranţă nu îi vedeai peste tot. Nu poţi spune că erau mulţi cei care foloseau bicicleta în scop utilitar în oraş. Mai des întâlneai un grup de 10-15 biciclişti însoţiţi de ghid şi care vizitau.

Se pare totuşi că situaţia este din ce în ce mai bună la Roma. Alessandra spune că este mai bine de la an la an însă chiar şi aşa în sudul ţării este destul de slabă activitatea în comparaţie cu nordul Italiei unde bicicleta este extrem de populară. Pe de alta parte oraşe ca Ferrara, Torino sau Bologna au obţinut deja statutul european de ciclism, însă acestea sunt oraşe plate în timp ce Roma mai are şi dealuri.

Concluzia nu este prea pozitivă, dar nici tragică. Este cam ca la noi. Pe de o parte nu există infrastructură, drumurile sunt proaste, regulile de circulaţie sunt respectate la limită. Pe de altă parte nu exista agitaţia nebună din Bucureşti şi este mult mai linişte în ciuda miilor de scutere… Pe scurt, dacă eşti obişnuit cu traficul din Bucureşti nu vei avea probleme pe bicicletă în Roma.

Dan Mazilu

Îi place să spună că s-a născut pe bicicletă, însă în realitate s-a născut în București. Practic, se dă pe două roți din copilărie. Mai serios s-a apucat de ciclism din 1998 când, după ce și-a cumpărat primul MTB, s-a și dus la vârful Omu. Se mândrește că a fost primul care a făcut asta și până în ziua de azi așteaptă să-i confirme cineva... Lăsând gluma la o parte, Dan este unul din cei mai pasionați cicliști din România, la nivel de amatori. Rămânând tot timpul la un nivel constant al pasiunii, niciodată prea exagerat sau prea monoton, și-a angrenat întreaga familie care-i susține entuziasmul și pedalează alături de el. Tot timpul pe bicicletă, la concursuri, la teste, la evenimente de profil din țară și străinătate, explorând un nou traseu de cicloturism sau pur și simplu scriind despre acest subiect, Dan este în constantă legătură cu ultimele noutăți din domeniu, ultimele trenduri și ultimele tehnologii folosite la biciclete.

Vezi comentarii

  • Mi-ar placea sa vad si Dr. Tr. Severin pe bicicleta, sau de ce nu, toata Romania!

Share
Published by
Dan Mazilu

Stiri Recente

Test – Merida eONE-EIGHTY 2025 și Merida eONE-SIXTY SL 2025 – Primele impresii

În octombrie am fost în Spania, unde Merida a lansat trei noi biciclete. Evenimentul a fost cu atât mai important…

4 zile in urma

Roți de top din carbon, cu dinam inclus în butuc? Da, există, se numesc Hunt Proven Carbon XC Dynamo și au o greutate surprinzătoare

Roțile pentru MTB Proven Carbon XC Dynamo recent lansate de Hunt, un producător de roți din carbon cu un excelent…

o săptămână in urma

Merida lansează trei noi biciclete electrice: eONE-EIGHTY, eONE-SIXTY SL și eFLOAT echipate cu noile motoare Bosch

Recent ne-am deplasat în Spania unde Merida tocmai a lansat cea mai mare și mai extremă bicicletă mtb electrică a…

2 săptămâni in urma