Recunosc că ceva s-a întâmplat. Este ca în clubul anonimilor când recunoști în fața clasei că ești dependent. Febra bicicletelor fat m-a prins, puțin, însă motivul nu-l cunosc. Adică îmi plac la fel de mult bicicletele mele normale, de șosea și mtb însă astea fat parca au ceva în plus… evident. Mai mult chiar, privind acum un mtb normal mi se pare deshidratat, scheletic, plăpând, bolnav, sensibil, la cât de subțirel este.
Dar dacă mă gândesc puțin știu de la ce a început totul. Nu cu multă vreme în urmă mi-am jurat că nu nu mai schiez în România. Prea puține posibilități, prea mare aglomerație, prea puțină zăpadă, prea mare mitocănia, prea puține pârtii, prea mari prețurile și așa mai departe. Când au apărut fat-urile mi-am spus că pentru mine cel puțin, bicicletele astea sunt soluția ideală. Câtă vreme prietenii stau la coadă o oră să facă o tură la schi, eu urc pe un forestier adiacent cu zăpadă și mă întâlnesc cu ei sus. Încă nu am pus în aplicare planul ăsta însă între timp, am făcut multe altele cu bicicletele fat.
Febra fat m-a prins atât de mult încât după ce am testat la Freerider aproape toate mărcile disponibile în România, mi-am cumpărat și eu unul. Da, s-a întâmplat și a fost un Silverback Scoop Delight. Este un fat bike modest, modelul de bază al producătorului german reprezentat în România de UV-Sport, însă nu doar echiparea contează. Cadrul mi-a plăcut cel mai mult, este foarte îngrijit și frumos sudat. Însă restul pieselor, deși entry level, își face treaba mai mult decât bine. În plus bicicleta am luat-o pentru plimbare, pentru tras o sanie, pentru relaxare și nici de cum pentru concurs sau ceva. Deși dacă aflu de unul în zonă, gândit să aibă loc pe zăpadă, mai mult ca sigur îmi voi încerca norocul.
Silverback Scoop Delight are o geometrie să-i zicem “modernă”, geometria aia cu care eu nu mă înțeleg. Țeava top tube a cadrului este mai lungă în timp ce pipa este foarte scurtă, iar tija de șa oferă offset zero. Înțeleg că este o geometrie optimizată mai mult pentru dat la vale sau oricum, pentru chestii mai extreme. Deși pe mine personal nu mă avantajează, faptul că bicicleta are forma asta este totuși bine pentru că devine mai versatilă. Nu o folosești doar la ture recreaționale ci poți să dai și puțin mai tare în ea. Mai mult, eu am reușit să-i modific geometria lungind puțin pipa și înlocuind tija de șa cu una cu un offest mai mare. Acum bicicleta parcă a fost construită pentru dimensiunile mele.
Cum spuneam, echiparea nu face furori însă funcționează excelent, este fiabilă și este absolut suficientă pentru nevoile mele. Deraioarele față și spate schimbă absolut perfect chiar și la -15 grade și îmi place să cred că un rol important îl au și cămășile Jagwire de calitate. Nu de alta, dar am testat la aceeași temperatură și transmisie pe cămăși no-name și cam trăgeai de manetele alea ca să se întâmple ceva în spate.
Pinioane am doar 9, atât de puține dacă ne gândim că există acum transmisii cu 12! Totuși faptul că am pe față 2 foi face iarăși ca cele 18 viteze să ajungă pentru orice situație, indiferent dacă vreau viteză la vale sau cuplu la deal. Schimbătoarele sunt atât de simple, demult nu am mai lucrat la Freerider cu Shimano Acera sau Alivio. Însă deși entry level, nu au nicio problemă. Chiar și cu zăpadă pe ele schimbă lin și prompt. Totuși e drept că dacă aici durează cel puțin o rotație a pedalelor pentru ca lanțul să urce sau să coboare, cu ceva mai spre XT-XTR schimbarea vitezei este aproape instantanee.
Însă echiparea entry nu i-a oprit pe cei de la Silverback să pună și piese bune. Schimbătorul față este Shimano Deore, șaua este Velo, anvelopele sunt excelentele VeeTire Bulldozer pliabile cu 120 tpi (e drept mai de vară), jantele SunRinglé Mulefut 80 SL sunt tubeless ready și vin deja echipate cu talon tubeless și valve tubeless, cadrul în sine acceptă anvelope fat mari de până la 4.8, frânele sunt Shimano M315 și cum am spus, cămășile Jagwire care fac diferența pe vreme rece. Toate acestea oferă bicicletei o greutate măsurată de 15,18 kg. Nu este cea mai mică însă este o greutate foarte bună pentru prețul pe care îl are bicicleta.
Silverback Scoop Delight vine echipată cu prinderi normale QR9 pentru ambele roți. Deci nu avem noul standard Thru QR20, 15 sau 12 însă nici nu este nevoie pentru majoritatea dintre noi. Mai ales dacă vrei să atașezi o remorca de bagaje sau pentru copii, mult mai ușor o vei putea face dacă bicicleta are QR9. Și nici furcă cu suspensie pentru față nu ai. Scoop Delight dispune de o rigidă însă definiția neoficială a unui fat bike este „snowbike”, iar un snowbike nu are nevoie de suspensie pe zăpadă. Mai mult, o furcă cu suspensie mai adaugă bicicletei cel puțin 1 kg.
Pe de altă parte o suspensie față transformă mult fat-ul. Îl face versatil și utilizabil și vara. Mai mult, anvelopele grase ajută enorm când ai de trecut peste rădăcini și bolovani. Așadar totul depinde de buget, de stilul tău de dat și mai ales, dacă fat bike-ul este singura ta bicicletă pe care vrei să o folosești tot timpul, nu doar iarna pe zăpadă.
Cu noul Scoop Delight deja m-am plimbat în multe locuri. L-am dus sus pe platoul Bucegilor în încercarea de a ajunge la vârful Omu, încă fără succes, momentan. Zăpada era prea puțină și înghețată, prea periculos. Am fost pe văi și poteci și forestiere pline de zăpadă unde am făcut câteva ture foarte reușite. Am ieșit și în jurul Bucureștiului pe plat, prin pădurile de aici, excursiile fiind la fel de reușite.
Însă au totuși aceste biciclete fat un avantaj pe zăpadă în fața mtb-uilor normale? Și da și nu, depinde de mai mulți factori. În primul rând fat-ul tău trebuie să fie echipat cu anvelope dedicate de zăpadă. Dacă ești cu ceva all season experiența va fi cel mult 50% plăcere, restul chin. Apoi trebuie să-ți găsești presiunea ideală din anvelopele astea fat, presiune ce variază în funcție de tipul zăpezii și greutatea ta.
Într-un fat bike nu este deloc indicat să pui mai mult de 1 atmosferă și asta doar dacă mergi pe asfalt sau zăpadă bine bătătorită, deci pe ceva tare. Ideal este să mergi cu mai puțin, mult mai puțin. Eu am găsit 0,7 fiind acceptabil însă mulți se dau pe 0,4 bar. Ba chiar dintr-un clip am aflat că pe powder poți pedala eficient dacă în anvelope ai doar 0,1 bar, ceea ce mi se pare totuși deja absurd, mai ales că nu orice anvelopă fat acceptă o presiune așa mică. Pur și simplu iese de pe jantă.
Dorin Popescu, unul din inițiatorii mișcării fat bike în România, spune într-o postare pe grupul Club Fat Bike România: „Dacă vrei să afli care e presiunea minimă suportată de cauciucurile tale fat, răspunsul îl poți afla dezumflând roata față până în punctul în care direcția poate fi controlată fără efort prea mare, adică să nu tragă prea mult stânga-dreapta împiedicând păstrarea direcției de mers. Fiecare cauciuc în parte suportă o anumită presiune minimă și evident maximă, în funcție de densitatea acestuia, compoziția materialului, grip, etc. Ideal ar fi să folosiți cauciucuri de 120 tpi (sunt cele mai calitative). Atenție, cu cât dezumfli mai mult în față, cu atât păstrarea direcției va fi mai dificilă. După ce ai stabilit presiunea în funcție de manevrabilitate (față), măsoară și umflă cu aceeași presiune și în spate. Astfel vei obține maximum de aderență oferită de anvelopele tale fat pe zăpadă”.
Că veni vorba de powder, tipul zăpezii pe care rulezi este foarte important și influențează mult plăcerea de a pedala. Pe mocirlă am aflat că este cel mai rău pentru că zăpada se depune pe anvelopă, formează o gogoașă care apoi alunecă, iar tu ai șanse mari să cazi dacă nu ești atent. Pe powder este iarăși greu, ba chiar un mtb normal se pare că merge mai bine pe așa ceva. Zăpada fermă este, desigur, cea mai bună, însă pe așa ceva rulează bine și un mtb normal, nu?
Nu chiar. Dacă anvelopa ta fat are profil dedicat pentru zăpadă vei avea aderență mult mai bună în special pe viraje, indiferent dacă este mocirla sau zăpadă fermă, bătătorită. Anvelopele fat cu ținte încă nu le-am încercat însă cu siguranță sunt și mai eficiente. Nu în ultimul rând există acum și lanțuri pentru bicicletă, ceva ce trebuie testat cât mai curând.
Bicicletele fat poate nu sunt cele mai bine vândute în lume și cu siguranță nu în România, însă dacă nu este singura ta bicicletă, iarna pe zăpadă va fi mult mai antrenantă pe așa ceva. Mai mult, la fel de eficientă este și pe nisip, vara. Spre exemplu poți organiza expediții de-a lungul litoralului românesc, exclusiv pe nisip. Am încercat și așa ceva, iar cu niște anvelope stock, all season, rularea pe nisip este absolut remarcabilă. Cu mult mai bună decât când mergi pe așa ceva cu un mtb obișnuit.
Însă, odată cu sosirea verii probabil-sigur, fat bike-ul meu va lua o pauză până la următorul sezon alb. Asta dacă nu îl voi folosi, iar și la tradiționala tură anuală „Velo Delta”, făcută în mai sau septembrie, evident pe nisip.
Așadar acest nou segment fat bike este în creștere? Dacă ne uităm doar la numărul de membri în Club Fat Bike România putem spune că da. Aproape zilnic se înscriu noi fani. Deținători de fat bike nu sunt încă mulți, dar interes există, sau măcar curiozitate, lucru confirmat și la ultimele expoziții velo din România unde cele mai testate erau bicicletele fat și cele electrice.
În octombrie am fost în Spania, unde Merida a lansat trei noi biciclete. Evenimentul a fost cu atât mai important…
Roțile pentru MTB Proven Carbon XC Dynamo recent lansate de Hunt, un producător de roți din carbon cu un excelent…
Recent ne-am deplasat în Spania unde Merida tocmai a lansat cea mai mare și mai extremă bicicletă mtb electrică a…
Vezi comentarii
Foarte frumos! Multumesc!