În România fenomenul velo a prins, dar nu putem spune că „aripi”. Este un fenomen tânăr chiar dacă avem doar câțiva ani de când vedem din ce în ce mai multe biciclete, în orașe, dar și în afara lor. Ne descurcăm decent cu bicicletele la noi în țară, în ciuda piedicilor și dezinteresului autorităților. Avem multe magazine care reprezintă cam toate mărcile de prestigiu din lume, concursuri multe, au apărut până și primii zeci de kilometri de trasee pentru cicloturism, construite de la zero. Însă dacă privești de sus imaginea de ansamblu, nu stăm prea bine. În comparație cu Vestul Europei, putem spune că suntem cu 50 de ani în urmă. Da, 50…
Nu trebuie să călătorești mai departe de Austria pentru a vedea cât de mult avem de recuperat. Noi o facem de ani buni, iar unul din cele mai importante motive pentru care mergem aici este evenimentul Salzkammergut Trophy, cel mai mare concurs de mtb de-o zi din Europa. Este atât de popular, în România inclusiv, încât la start se adună în fiecare an peste 5000 de concurenți. În 2017 au participat din România 49 de cicliști, fiind astfel pe locul 9 ca număr de participanți. Sună bine să fii în Top10, însă realitatea e mai vitregă când te compari cu primii 4: Austria – 2766 concurenți, Germania – 819, Cehia – 492 si Ungaria – 293 concurenți.
Salzkammergut Trophy este popular dintr-o multitudine de motive. Unul ar fi că Austria oferă condițiile perfecte pentru ciclism. Trasee ideale, peisaje perfecte, servicii impecabile, respect în trafic și din partea oamenilor. Un alt motiv e faptul că maratonul este pentru toți, indiferent de nivelul antrenamentului. Organizatorii oferă 7 distanțe de concurs, de la cel mai scurt și mai ușor, traseul G cu doar 22 km și 688 m diferență de nivel, la traseul A cu 210 km și peste 7000 m diferență de nivel. Între ele găsești variante pentru orice nivel de antrenament intermediar. În plus, de la an la an oferta se diversifică, astăzi existând și traseu pentru enduro, monociclu sau mtb electric. În plus și copii au concursul lor Junior Trophy.
La fel ca în anii trecuți, în 2017 Freerider a participat în calitate oficială de partener media. Și, pentru a rămâne consecvenți, când subsemnatul a luat startul, traseul ales a fost cel de 53 km. În alți ani, când alți colegi de redacție concurează, participă la alte distanțe. Traseul E, de 53 km, este unul din traseele populare la care numărul limită de înscriși este. Însă poate mai interesant este la celelalte, traseele mai lungi și cu diferență de nivel mult mai mare.
De la Mureș Runners au participat mai multi concurenți. Marcu Marius s-a înscris la distanța B, de 119,5 km și 3848 m diferență de nivel. După un start cu ghinion și la un pas să abandoneze, a făcut pană, iar reparația nu i-a reușit din prima, dar motivat fiind de faptul că a pierdut mult timp cu reparațiile, Marius recuperează o mulțime de poziții în clasament. „Am pierdut aproape o oră”, spune el. „După reparație pedalez kilometri întregi și zeci de minute fără să întâlnesc vreun concurent. Dar oamenii mă încurajau frenetic de pe margine. În final reușesc să depășesc vreo 200 de concurenți”.
Însă așa cum observă orice conațional mai puțin obișnuit cu civilizația din Vest, atmosfera este incredibilă. „Ce m-a impresionat cel mai mult?”, povestește Marius. „Ajutorul primit din partea oamenilor. Salzkammergut este un eveniment, o competiție, un bun al tuturor indiferent că ești biker, localnic sau organizator”.
Tot insistăm că la un concurs, când ești în focurile concurenței, nu ai prea mult timp pentru contemplat peisajul în ciuda faptului că organizatorii descriu de multe ori cu lux de amănunte cât de frumos este pe traseu. Fiind însă la concurs, concentrarea maximă este pe obținerea unui timp cât mai bun și mai puțin peisajul. Totuși nu sunt rare situațiile când în jurul tău este atât de idilic încât nu ai cum să nu observi natura.
Stelian Hota a fost și el înscris la tura B. „Pentru mine concursul din Austria a fost ocazia de a vedea un peisaj superb”, spune el. „Un peisaj care ne-a dus deasupra vechii așezări Hallstadt, dar și pe lângă sau peste lacuri foarte frumoase. Traseul nu a prezentat, în afara diferenței de nivel, probleme tehnice deosebite, fiind aproape integral pietruit și asfaltat. Mi-a plăcut organizarea perfectă, căldura și educația oamenilor, dar mi-a lipsit sălbăticia munților de acasă”.
Însă tura extrema de 211 km nu este străină cicliștilor români. Și în 2017 au fost destui care s-au înscris aici. „Un grup format din 4 persoane au ales traseul A”, povestește Radu Cordoșan, și el participant la Salzkammergut Trophy 2017. „Din grupul nostru alți 9 cicliști au ales tura mai blândă, de 119 km.”
Startul nu a fost deloc ușor pentru cei înscriși la traseele A și B. „La ora 9 dimineața, după o noapte ploioasă și în continuare pe ploaie torențială, termometrul arăta doar 11,5 grade. Concurenții încercau să-și facă loc pe traseu, însă așa ușor, după 4-5 km de la start, plutonul s-a lungit și fiecare ne-am poziționat unde ne era locul. Finalul primei cățărări ne-a dus până la cota 1350 pe un drum de macadam, întrerupt la jumătate de o urcare dificilă printr-o vale cu pietre pe unde majoritatea concurenților au împins. Pe coborârea ce a urmat am reușit să ne încărcăm bateriile pentru următoarea cățărare, mai scurtă de data aceasta și abordată cu mai multă energie. Aversele de ploaie s-au liniștit pentru o perioadă de timp, păstrându-se totuși o presiune atmosferică și o umiditate destul de ridicată”.
La finalul zonei plate de după localitățile Bad Goisern, Obertraun și Hallstatt participanții de la tura B au găsit cel mai mare punct de alimentare al traseului. „Nu degeaba au amplasat punctul de alimentare la finele zonei plate”, spune Stelian. „De aici traseul se îndrepta către cea mai dificilă urcare, spre “Salzberg” (muntele de sare), o cățărare în serpentine cu rampe de 20%, urmând ca la final ultima porțiune de cca. 800m, să ajungă pe alocuri și la 37%. Chiar înainte să începem urcarea, a apărut și primul “petec” de cer fără nori care ne-a dat speranțe că vremea urma să se îmbunătățească. Așa a și fost.”
Evident, și Radu a fost impresionat de eveniment: „Putem spune că locurile pe care le-am văzut pe traseu, organizarea concursului, punctele de alimentare, marcajele amplasate impecabil și calitatea traseului, până la suporterii care au stat ore în șir în frig și ploaie pentru a ne aplauda și încuraja sunt greu de transpus în cuvinte. Va recomandăm cu căldură să încercați, măcar o dată în viață să ajungeți la acest concurs. Munții, lacurile, cascadele și peisajele, parcă desprinse din poveste, au contribuit toate la o imagine de ansamblu ce definește disciplina și respectul față de natură”.
Adrian Vancea a participat în 2017 pentru prima oară la Salzkammergut Trophy. Traseul C de 74 km a fost cel ales de el. Toată lumea era la curent cu condițiile meteo precare care aveau să fie în ziua maratonului. „De vreme rea nu îmi era frică în ziua cursei, eram pregătit cu echipament și pentru temperaturi sub 5 grade”, povestește Adrian.
„La ora startului ploaia s-a oprit. Am pornit din al doilea bloc de start. S-a plecat relativ lent și am depășit foarte multi concurenți pe primii 3 km. Prima urcare, Hallstadt, a fost cea mai brutală având înclinație la un moment dat de 25 sau 35 %. Pe prima porțiune, mai lată, am reușit să stau în șa. Îi puteai depăși pe cei care făceau push bike. Bicicleta funcționat perfect, picioarele mă ascultau, pulsul era ținut în frâu, dar ploua în continuare”.
Totuși de-a lungul zilei temperatura a continuat să scadă ajungând și la doar 4 grade în toiul verii austriece. „Am fost inspirat să îmbrac și să țin pe mine haina mai groasă de ploaie”, spune Adrian. „A doua urcare de la Rossalm era pe placul meu, drum lat forestier, liber să nu te încurce ceilalți. Aveam 2 ore de pedalat, picioarele mă ascultau. La al doilea punct de alimentare m-am oprit să schimb bidonul și surpriză… Aveau cola!!!! Cred că a fost cel mai minunat lucru din sâmbăta aia!”
Finalul concursului nu putea să vină mai repede. „Soare, frumos, public fain, aplauze. Sunt bucuros că am terminat întreg, fără accident, fără probleme tehnice, și fără crampe sau dureri. Cu siguranță particip și la anul. Singura nedumerire e încă distanța. A sau B.”
Dar pentru că Salzkammergut Trophy este concurs de o singură zi, participarea nu ar trebui să se rezume doar la mersul la concurs și apoi repede acasă. Dacă tot ai bătut atâta drum până aici mai stai câteva zile. Ia și bicicleta de șosea cu tine și bucură-te de miile de kilometri de asfalt perfect pentru cursieră și offroad epic pentru mtb.
După concurs noi am decis să mai rămânem câteva zile, timp în care să mai facem niște ture de șosea si mtb. Nu este deloc greu să găsești trasee. Practic orice este asfaltat este ciclabil. Trebuie doar să ai grijă să fie drum cât mai mic pentru ca și traficul să fie lejer, dacă vorbim de ture de șosea. La mtb chiar nu trebuie să faci eforturi de imaginație. Poți alege în primul rând oricare din traseele de la concurs și parcurge din nou, de data asta în ritm de plimbare. Câteva sugestii de ture în zona Salzkammergut găsiți pe contul meu Bikemap.
Evident, după fiecare tură de bicicletă nu lipsea vizita la terme. Austria este foarte cunoscută și pentru așa ceva, iar cine merge iarna la schi sau vara la bicicletă, trebuie să-și facă timp și să le viziteze. Este modul ideal de a încheia ziua și de a te pregăti pentru următoarea. A, desigur alături de un weissbier!
Pentru anul viitor data următoarei ediții Salzkammergut Trophy este stabilită, așa că fă tot posibilul și organizează-te în iulie 2018 pentru a fi prezent/ă la linia de start. Între 13 și 15 iunie 2018 va avea loc a 21a ediție!
În octombrie am fost în Spania, unde Merida a lansat trei noi biciclete. Evenimentul a fost cu atât mai important…
Roțile pentru MTB Proven Carbon XC Dynamo recent lansate de Hunt, un producător de roți din carbon cu un excelent…
Recent ne-am deplasat în Spania unde Merida tocmai a lansat cea mai mare și mai extremă bicicletă mtb electrică a…
Vezi comentarii
Buna,
Toate bune si frumoase dar vedeti ca au participat si copii din Romania. Despre ei nu spuneti nimic? Copii sunt viitorul, din cei cuprinsi in prezentarea D-voastra peste 5-10 ani nu o sa mai figureze nici unul pe listele de start. In schimb putem incuraja copii care participa.
Multumesc!