De când cu „nebunia” bicicletelor fat, iarna mă găsește destul de des pe platoul munților Bucegi încercând irealizabilul. Mi-am propus o misiune destul de imposibilă care până acum nu s-a materializat. Să ajungi la Vârful Omu pe bicicletă este destul de greu și vara, d-apăi iarna.
Ultima tentativă am făcut-o cu un fat bike Rose The Tusker și, după cum și titlul spune, nu am reușit să ajung. De ce? Aș spune în primul rând pentru că m-am grăbit, iar iernile nu mai sunt ce erau pe vremuri. Nu prea mai este zăpadă. Iar fără zăpadă drumul spre vârf este cu adevărat periculos. Pentru că nu este uscat ca vara ci presărat cu zone întinse de zăpadă înghețată sau gheață de-a dreptul pe care orice anvelope, oricât de fat ar fi, nu au aderență.
Pe de altă parte bicicleta pe care am avut-o sub mine de data asta a fost deosebită. La prima vedere nu se observă, dar dacă te uiți de-aproape vezi că a fost gândită pentru chestii extreme. Pipă scurtă, ghidon cu diametru mare și (încă) rar de 35 mm, lipsă adaptor față pentru disc de frână mai mic de 180 mm, colier dublu pentru tija de șa, cadru cu geometrie variabilă și ampatament reglabil – poți scurta țevile chain stay făcând bicicleta să devină mai „snappy”, și nu în ultimul rând înălțime de încălecare extrem de mică a cadrului. Toate acestea te duc cu gândul la o veritabilă bicicletă de trail și chiar bikepark. Practic de dat tare la vale.
Însă eu am alterat ușor geometria pentru a se potrivi stilului meu și mai ales drumului pe care aveam să-l parcurg. O pipă mai lungă și o tijă de șa cu offset mai mare, mi-au permis să am o poziție mai confortabilă de-a lungul multelor ore de pedalat, de jos din Sinaia până sus pe platoul Bucegilor.
Toate planetele păreau aliniate: vremea era însorită, viteza de înaintare era bună, totuși ziua-lumină iarna nu este ca… vara. Așadar odată ajuns la cabana Babele mi-am dat seama că, deși încă era soare, continuarea spre Omu nu ar fi fost o alegere înțeleaptă. Întoarcerea s-ar fi făcut în cel mai bun caz pe crepuscul dacă nu chiar pe beznă totală. Și dacă pe un forestier sau potecă normală de munte poți merge cu bicicleta noaptea la lumina lanternei, o coborâre de pe Omu iarna, noaptea, pe bicicletă, nu este chiar indicată.
Cu alte cuvinte alegerea a fost făcută, iar tura scurtată la clasica coborâre pe trailul marcat cruce albastră de la Babele spre Peștera. Este o potecă turistică pitorească și ușor accesibilă vara, dar care iarna oferă câteva obstacole la care trebuie să fii atent. Din nou, dacă ar fi fost iarnă veritabilă, cu zăpadă adevărată, coborârea asta o faci pe bicicletă ca pe schiuri. Însă pentru că iernile nu mai sunt ce-au fost, alternanța zăpezii aderentă cu gheață și apoi iar pământ sau iarbă, au făcut din coborârea dinspre Babele să fie o nouă probă specială.
De-a lungul acestui traseu sunt câteva porțiuni foarte accidentate, adevărate rock garden-uri care, dacă ar fi acoperite cu zăpadă, le-ai traversa dintr-un foc. În situația de față însă era necesară o atenție foarte mare și de câteva ori chiar descălecat și traversat la pas.
Partea finală a traseului se încheie cu sosirea la stația de jos a telecabinei Peștera – Babele. De aici începe asfaltul care dacă îți dorești, nu se mai încheie până jos în Sinaia. Poți rămâne pe asfalt dacă o iei pe malul stâng al lacului de acumulare Bolboci sau poți merge pe forestier pe malul drept. Odată ajuns la baraj drumul este cel cunoscut spre șaua și cabana Dichiu. Desigur o poți lungi spre Moroieni și Glod dacă vrei. Pe aici nu este asfaltat însă odată ajuns la DN ai mai mult de pedalat la deal spre Sinaia. Mai întâi trebuie să urci până la Cota 1000 și abia de aici urmează coborârea spre oraș.
Una peste alta scopul turei nu a fost atins însă experiența pe Rose The Tusker a fost plăcută. Am apreciat în primul rând faptul că este o bicicletă versatilă și adaptabila. Cadrul dispune inclusiv de ghidaj intern pentru tijă de șa reglabilă. Poți folosi bicicleta așa cum o cumperi, pentru ture vijelioase la vale, sau o poți adapta ușor pentru a fi bună și la touring sau trekking.
După succesul incredibil pe care l-a avut organizarea Campionatului European de MTB anul acesta, în luna mai, la Cheile Grădiștei,…
Șaua bicicletei este un subiect sensibil, și la propriu si la figurat. Așa că este greu și pentru noi să…
Sezonul hibernal nu este deloc unul “mort”, pentru că este vremea concursurilor de ciclocros. Astfel, pe data de 12 ianuarie…
Vezi comentarii
Puteati face un test paralel cu fatbikul de la Pegas, ca tot are acela o echipare si o furca "versatile"!