A mai fost vreun fat pe Trans?

Nu putem spune că febra bicicletelor fat a cuprins România, nici măcar Europa. Poate dacă discutăm despre America da, acolo lucrurile stau altfel, bicicletele fat sunt relativ populare. Dar asta nu înseamnă că în Europa nu găsim deloc acest tip de biciclete. Da, trebuie să căutăm mai adânc prin oferte însă acum aproape fiecare producător de biciclete are măcar un model în gamă.

În România situaţia este modestă, dar nu chiar atât de rău precum am crede. Există deja în jur de 10 mărci reprezentate oficial aici care au în ofertă şi biciclete fat. Una din ultimele pe care le-am descoperit este Lombardo, importantă de Rovelo Biciclete. La o primă strigare numele nu sună cunoscut însă pentru italieni Lombardo este o marcă populară, cu fabrici şi istorie care datează din 1952. Este o companie păstrată încă în familia Lombardo şi condusă de cei trei fraţi Emilio, Giuseppe şi Francesco. Este atât de populară încât însuşi primarul Romei, Ignazio Marino, a folosit un model electric atunci când s-a dus să depună jurământul.

Dar să revenim pe meleagurile noastre. Aflând de bicicleta fat Lombardo Ivrea disponibilă în oferta Rovelo ne-am dorit să o încercăm având plăcerea să fie alături de noi pentru câteva zile. Urma să facem un drum pe Transfăgărăşan acesta fiind o ocazie bună pentru un test care totuşi nu dorea a fi unul în adevăratul sens ci mai mult o plimbare şi o interacţionare cu ceva nou.

În ziua respectivă am făcut puţin peste 100 km cu această bicicletă de 16 kg urcând pe Transfăgărăşan dinspre Cârţişoara până sus la lac, coborând pe partea cealaltă până la Cabana Capra şi apoi retur. Desigur, asfaltul este ultimul loc unde îţi doreşti să duci un fat bike. Aceste biciclete sunt gândite în principal pentru nisip şi zăpadă suprafeţe pe care nu le-am întâlnit în ziua aceea. Dar am zis că dacă pot face 100 km fără efort deosebit pe o astfel de bicicletă atunci putem liniştiţi să ne punem „sigiliul de aprobare” pe acest tip de biciclete.

Aşadar asfaltul nu a fost alegerea ideală însă urcuşul până la Bâlea Lac, pot spune cu mâna pe inimă că, nu l-am simţit a fi mai anevoios decât cu un mtb obişnuit. Desigur nu se compară cu o căţărare pe cursieră, însă în afară de zgomotul specific anvelopelor extra late nu am simţit ceva anevoios. Dacă şi cadrul ar fi fost exact pe mărimea potrivită garantat ajungeam sus la fel de „fresh” ca şi cu mtb-ul meu. Iar faptul că pulsul maxim a fost doar 158, la fel ca la un antrenament simplu pe plat, este doar confirmare a faptului că efortul chiar nu a fost deosebit.

Şi asta te pune pe gânduri, faptul că în afară de distracţia specială pe care o primeşti când mergi cu o astfel de bicicletă pe zăpadă poţi pedala şi pe asfalt sau forestier drum lung până ajungi la zăpadă. Te face să te întrebi dacă bicicletele fat nu sunt totuşi mult mai versatile decât ai zice la prima vedere. Mi-a plăcut un clip cu biciclete fat pe care l-am văzut recent, era un tip, pionier al mtb-ului, care zicea „I get it, I understand what that bike can do. But until you ride it, you really don’t get it”.

Specific pentru aceste biciclete este ceva ce observi la vale, la viteză şi în special pe asfalt când suprafaţa fermă de rulare nu influenţează manevrabilitatea. Este vorba de inerţia roţii faţă. La toate bicicletele fat pe care le-am încercat până acum s-a confirmat acest aspect. La viteză mare când virezi, ghidonul fuge repede spre stânga şi dreapta. Nu te lasă să-l controlezi ci trage tare stânga sau dreapta odată ce ai trecut de un prag. La început te surprinde şi poate chiar te enervează, dar ca orice lucru în viaţă, îl înveţi până la urmă şi-l compensezi cât şi când este nevoie.

Un alt aspect pe care l-am observat la vale este amprenta anvelopei pe teren. Cu un astfel de cauciuc monstru, 26×4.0 în cazul de faţă, te aştepţi să ai o frecare demnă de un automobil, sau măcar motocicletă. Dar am fost impresionat când am văzut cât de puţin atinge roata solul. Desigur ştiind că voi pedala doar pe asfalt am umflat puţin mai mult roţile, la 1,1 BAR (normal pentru bicicletele fat fiind ceva de ordinul 0,8 – 0,9 BAR pentru a avea şi ceva suspensie). Anvelopa fiind uscată când intram pe asfalt ud vedeam exact cât de lată este zona care atinge asfaltul. Iar aceasta nu era mai lată decât un cauciuc obişnuit de mtb de 2.2 să zicem. Personal mi se pare extraordinar. Dacă nu ai şti acest lucru cu siguranţă ţi s-ar părea că tragi mult mai greu de bicicletă.

Închei pozitiv spunând că bicicleta fat este o alegere bună. Concluzia este pozitivă, iar un fat bike este o alegere bună chiar dacă nu ar fi prima ta alegre. Nu sunt putini cei care spun că fat bike-ul ar putea fi pentru tine a 2a sau chiar a 3a bicicletă după mtb şi cursieră. Cu alte cuvinte dacă vrei să ai o singură bicicletă mai mult ca sigur că aceasta nu va fi fat. Însă dacă îţi permiţi financiar şi ai inclusiv spaţiul de parcare acasă, merită să deţii o astfel de bicicletă. Pentru turele „epice” de iarnă, şi chiar de vară, fat bike-ul este excelent.