Munții Bucegi sunt excelenți pentru mtb, în primul rând pentru că sunt la îndemână, aproape de câteva orașe mari precum Ploiești, Brașov sau București. În al 2lea rând pentru că sunt ciclabili, cu drumuri, forestiere și asfaltate, plus poteci, ușor abordabile de aproape oricine. În timpul săptămânii durează doar 1,5 ore să ajungi în Sinaia din București, conducând relaxat cu 80 la oră constant. Dar să fim bine înțeleși, sunt excelenți doar în timpul săptămânii pentru că din păcate, în weekend sunt inabordabili. Drumul cu mașina este imposibil datorită aglomerației, iar pe munte este la fel de aglomerat mulțumită turiștilor care iau cu asalt muntele. Nu ar fi asta un lucru rău, că „vin turiștii”, dar din păcate pleacă de pe munte lăsând în urmă alt munte, de gunoi.
Bucegii și vârful Omu sunt excelenți pentru că reprezintă maximum de efort pe care îl poți face „aproape de casă”. Urcarea din Sinaia spre vârful Omu este clasică și trebuie făcută cel puțin o dată pe an pentru că este accesibilă, oferă peisaje superbe și arde o grămadă de calorii. Pentru mine urcarea se face de fiecare dată din Sinaia. Dacă vii cu mașina o poți lăsa în parcarea “secretă”, unde găsești tot timpul loc. Este pe-o străduță la vale, imediat după primărie,cum vii dinspre București.
De-a lungul anilor am urcat pe bicicletă la vârful Omu de zeci de ori și deși este frumos și îți oferă un antrenament pe cinste traseul ăsta, întoarcerea nu mă mai satisface să o fac pe același drum tot timpul și anume poteca de vară până la Cerdac, Babele, Dichiu (sau pârtia de schi spre 1400). De cele mai multe ori traseele mele reușesc să le fac în buclă, să urc pe undeva și să cobor pe altundeva. În felul ăsta vezi mai multe lucruri și locuri. Așa că și de pe vârful Omu am început să caut alternative.
Am descoperit patru variante:
Acesta este traseul traseelor și obișnuim să-i spunem Turul Bucegilor. Este o tură lungă și grea care îți va ocupa întreaga zi. Fie vorba între noi, recomand să fie făcut în două zile, cu dormit în refigiul Strunga, recent renovat și aflat într-un peisaj pitoresc-mioritic.
Tura am făcut-o de mai multe ori și deși este potrivită pentru mtb, ultima oară am avut la test un gravel bike căruia am vrut să-i aflu limitele. Așa că l-am dus pe acest traseu. Bicicleta a fost Orbea Terra și recunosc că am fost mai mult decât impresionat de performanțe. E drept că nu puteai să „dai în ea” pe coborâri, la fel ca la mtb, dar per totalul traseului, ținând cont că este și mult asfalt, înclin să cred că am ieșit în avantaj.
Turul Bucegilor poate fi făcut mai multe feluri feluri, iar urcarea pe Omu poate fi facută în două moduri. Cu mtb-ul, ideal este s-o iei din Sinaia pe asfalt spre gondolă după care să faci dreapta pe forestierul care urcă spre Stâna Regală. Îți vei continua urcarea pe forestierul care continuă spre Cota 1400. Aici vei ajunge la stația de telecabină, gondola și scaun (da, au împânzit muntele cu cabluri și stâlpi…). Poți continua urcarea pe bicicletă, pe pârtia Drumul de Vară sau poți lua gondola. Dacă iei gondola scurtezi o oră din urcare. Este util dacă ai de gând să faci mai multe pauze sus pe platou. Aici traseul este cel cunoscut, și trece pe lângă Piatra Arsă, pe sub Babele, drumul spre Coștila, la Cerdac și apoi vârful Omu.
Când am fost cu Orbea Terra am pornit la fel, pe drumul spre gondolă însă la virajul de la Taverna Sârbului, am facut stânga în loc de drepata, pe forestier. Este un drum superb, în ușoară coborâre, care te scoate în DN71, ce urcă spre cota 1000 și mai departe Târgoviște. Aici urci serpentinele și înainte de cota 1000 faci dreapta pe asfalt, spre cabana Cuibul Dorului și șaua Dichiu. Din șa vei continua pe platou, pe asfalt spre Piatra Arsă, iar de acolo pe forestier accidentat spre Babele și vârful Omu.
Însă întoarcerea de pe vârf este cea care ne interesează. De la Omu vei coborâ pe poteca ce duce spre șaua Bătrâna, marcaj turistic bandă roșie. La început e destul de stâncos și vei avea inclusiv o traversare la care trebuie să fii mai atent. Fiind cu gravel bike-ul Terra, greutatea mică a bicicletei (9,06 kg) a venit foarte la îndemână. Dupa care se intră pe poteca ce urcă și coboară odată cu versanții pe care îi traversezi. Chiar și aici m-am simțit foarte bine pe Terra reușind să pedalez 90% din traseu până am ajuns la jnepenisul dinainte de Bătrâna. A trebuit să mai împing pe urcările abrupte pe care le-aș fi făcut cu mtb-ul însă Orbea Terra, fiind totusi și pentru asfalt, are rapoarte optimizate pentru viteză.
Ajuns la refugiul Strunga vei face dreapta și începe coborârea spre Bran. Aici a fost locul unde Orbea Terra și-a cam atins limitele. Deși puteam în continuare să merg pe ea, nu pedalam nici pe departe la fel de repede ca pe-un mtb. Lipsa suspensiei și poziția aplecată spre față, te fac să nu fii tot timpul în apele tale. Prima parte a traseului constă în potecă stâncoasă pe care trebuie s-o parcurgi cu atenție dacă nu ai suficientă experiență. După care te apropii de pădure, iar poteca devine mai prietenoasă. Este și locul de unde cu Terra nu a mai fost nevoie să descalec prea des. Cobori până ajungi în Bran unde poți face pauza de masă.
Din Bran începe iarăși urcarea, pentru că vom înconjura acum muntele pe partea lui nordică. Vei merge mult pe asfalt, pe străduțele din „spatele” comunei Bran, iar apoi intri pe forestier, un drum perfect pentru gravel bike. Vei ajunge într-un final iarăși la asfalt, dupa care vei continua pe forestierul Panicer cu destinația cabana Diham. Drumul este bun și absolut perfect pentru o astfel de bicicletă. Cu Orbea Terra se simțea cât se poate de clar că avansam mult mai repede și cu mai puțin efort decât dacă eram pe mtb.
Urcarea se încheie odată ajuns la Diham unde mai poți face o pauză de ceai, pentru a continua apoi pe alt drum forestier bun, traseu turistic marcaj triunghi albastru, spre cabana Gura Diham. Pe finalul coborârii drumul devine mai accidentat și se transformă în potecă. Și aici gravelul Terra și-a atins limitele fiind zone unde a trebuit să descalec. De la Gura Diham ai iarăși asfalt până înapoi în Sinaia.
După cum se vede, fără să fac o măsurătoare exactă, aș spune că acest traseu de 100 km cu 3.351 m diferență de nivel, are cam 50-50% asfalt cu forestier, fără să contorizez și potecile sau zonele dificile pe care le-am făcut la pas. Așadar foarte bun pentru un gravel bike.
Turul Bucegilor este un traseu greu, dar „rewarding”. Te va răsplăti cu peisaje superbe și plăcerea de a stii că ai dat gata cel mai greu traseu de bicicletă din Bucegi. Dar, așa cum spuneam la început, și mai frumos ar fi să împarți excursia în două zile și să dormi la refugiul Strunga. Îți va ieși o tură de „bike-packing” epică!
Acest traseu este mai usor și mai scurt, dar per ansamblu aproape la fel de greu. Desigur „greu” este relativ, pentru că nivelul antrenamentului face ca dificultatea unei ture să fie relativă.
De la vârful Omu începem coborârea pe aceeași potecă însă de data asta nu mai ajungem până la refugiul Strunga. După ce trecem de refugiul Bătrâna, mai pedalăm 2 km, iar la un moment dat „ne lăsăm” pe stânga pe o potecă de iarbă abia vizibilă. Coborâm spre niște stâne care se văd în stânga, în vale. De la stâne începe iarăși un drum bun, de pământ la început după care pietruit. Avem de urcat acum până ce trecem muntele pe partea celalaltă, însă rampa nu este de speriat. Se urcă ușor.
Pe partea cealaltă a muntelui suntem în zona cunoscută a cabanelor Padina și Peștera. Începe de aici o coborâre foarte frumoasă până când vom ajunge într-un final la telecabina Peștera. Mai pedalăm puțin până la hotel Peștera și de aici începe poteca „drumul lui Butmăloiu”, cu marcaj turistic bandă albastră, care urcă spre șaua Cocora și drumul asfaltat șaua Dichiu – Piatra Arsă. La picior, traseul durează 1,5 ore. Cu bicicleta în spate, dar și multe porțiuni pedalate, durează 1 oră.
Poteca este destul de abruptă la început și va trebui fie să împingi fie să cari bicicleta în spate. După care vei avea și porțiuni pe care poți pedala. Apreciez că per total cam 50% din potecă este ciclabilă. Așa cum am spus, traversarea drumului lui Butmaloiu îți va lua aproximativ 60 minute, mai puțin decât dacă ai face tot traseul la picior.
Ajuns la asfalt continui spre Piatra Arsă pentru a intra pe traseul clasic de urcare spre Omu. Este forestierul care merge spre Babele și care la un moment dat coboară abrupt pe pârtia de schi Drumul de Vară. De aici drumul este cunoscut, la vale până în Sinaia.
O altă variantă a coborârii de pe vârful Omu prin șaua Bătrâna și platoul Padina este că odată ajuns în vale vei continua pedalarea spre cabana Padina și nu spre Peștera așa cum am descris în traseul de mai sus. Există drum asfaltat până la Padina însă pentru un plus de aventură o poți lua pe treptele care coboară spre peștera și mănăstirea Ialomița. Odată trecut de acest punct ai o secțiune foarte frumoasă de forestier până la Padina. Aici poți face pauza de masă dacă dorești.
De la Padina drumul continuă pe asfalt spre coada lacului de acumulare Bolboci însă la intersecție nu o luăm pe drumul asfaltat de pe malul stâng ci ținem inainte, pe malul drept și continuăm spre cabana Bolboci. Aici avem drum forestier, foarte bun și pentru gravel bike. Într-un final ajungem la baraj după care începe urcarea până la intersecția cu drumul ce duce spre Moroieni, unde facem stânga. Urcarea merge mai departe până în șaua Dichiu de unde avem doar la vale până în Sinaia.
Acest traseu este și cel mai „extrem” dintre cele povestite aici, dar mai mult pentru că ai zone destul de mari fie de împins fie de cărat bicicleta în spate. Mie îmi place totuși, în ciuda „problemelor”, în primul rând pentru că este cu adevărat o aventură.
De la vârful Omu o vei lua pe poteca spre hornurile Mălăiești, marcaj turistic bandă albastră. Însă nu ajungi la hornuri pentru că vei face dreapta, tot pe bandă albastră, pentru a coborâ spre cabana Mălăiești pe drumul de vară. Să cobori cu bicicleta în spate pe hornuri este cam sinucidere .În schimb pe poteca de vară trebuie doar să mergi pe lângă bicicletă.
Într-un final vei ajunge în vale, în locul unde te întâlnești cu coborârea directă din hornuri. De aici panta potecii se mai îndulcește și cu cât cobori mai mult cu atât mai mult vei merge pe bicicletă. Ajuns la cabana Mălăiești poți face pauza de masă.
Mai departe poteca turistică merge tot la vale spre locul numit „Glăjărie”, marcaj turistic bandă albastră. Până aici vei avea și multe porțiuni lungi, la vale, pe care se merge foarte bine pe bicicletă. De la Glăjărie traversezi drumul forestier ce coboară spre Râșnov și un pârâu, după care începe iar urcarea. Este pieptiș și va trebui să împingi bicicleta. Până la Diham urci aproximativ 1 oră pe marcaj turistic cruce albastră. Este de preferat să faci pe lumină acest drum pentru că deși poteca e clară, sunt șanse să o rătăcești.
De la Diham avem iarăși coborârea clasică spre Gura Diham pe care o poți face fie direct, pe triunghi albastru, fie ocolit pe la cabana Poiana Izvoarelor pe marcaj turistic bulină roșie la început și apoi bandă roșie. De la Gura Diham avem doar asfalt până în Bușteni.
Pentru 2025 Riders Club anunță organizarea a 5 concursuri de ciclism cross country și mtb, însă în plus față de…
Dacă în februarie 2022, Bryton prezenta un nou model de ciclocomputer, mai precis Rider S500, azi avem lansarea următoarei versiuni,…
Disciplina gravel devine din ce în ce mai populară, iar producătorii nu se sfiesc să lanseze constant modele noi. Martor…
Vezi comentarii
Super-faine traseele descrise, o adevarata aventura sa le faci pe bikla. Felicitari pt. articol si multumim pt. informatii !
Bun articolul. O sa le incerc la vara traseele. Multam' de info si de track-uri
Consultați planul de management al PN Bucegi și harta cu trasee de bicicleta.
fain articol! am facut si eu o parte din aceste trasee si nu pot decat sa confirm ca merita.