Sudul Făgărașului, un mic paradis al mountainbiking-ului

Asta am spus-o și acum doi ani, când am urcat pe culmea Podeanu, ce duce până aproape de măreția celor trei vârfuri: Lespezi, Călțun și Negoiu și sper să mai repet cât mai repede după ce o să parcurg și culmea Vălsan până aproape de Moldoveanu.

Puțini știu, dar Făgărașul e un munte incredibil de aproape de București, în maxim 3 ore de condus cu mici pauze și pe un drum surprinzător de bun între Mioveni și Slatina/Nucșoara am ajuns la poalele Făgărașului. Aici nu îți dai seama de imensitatea muntelui, ești mai mult într-o zonă de dealuri ce se lasă descoperită treptat.

Dupa 18 kilometri de pedalat prin frumoasele chei din Valea Cernatului, cu pauze la discreție pentru poze, hidratare și socializare, peisajul s-a schimbat în mod spectaculos în golul alpin. Aici totul e la o scară mai mare, iar creasta principală simti că îți face cu ochiul când ești la doi pași de vârful Malița. Ești în împărîția Făgărașului și pe cel mai mare munte din țară, în mijlocul naturii și la o aruncătură de băț de acoperișul României.

Noi nu am vrut să facem acea tură dus-întors spre Moldoveanu și, sincer, nu simt nicio plăcere să car bicicleta în cârcă timp de 5-6 ore pentru a puncta la impresia artistică, ci am continuat pe o culme secundară ce se desprinde de lângă Vârful Malița și coboară spre comuna Nucșoara. O drumeție perfectă pe două roți într-o lume ireală cu un apus greu de uitat spre masivul Iezer Păpușa… Și cu o mică aventură pe întuneric timp de două ore, fără frontale, dar cu multă ambiție și cu puțină nebunie frumoasă la vale. Fără GPS, drumeția noastră ar fi fost și mai interesantă, dar tehnologia ne-a ajutat să rămânem pe traseu deși frontalele zăceau frumos acasă.

Tura pe Malița face parte din acea serie pe care mi-am dorit mult să o fac într-un sezon și este, alături de ieșirea din munții Latoriței, cea mai frumoasă tură a anului. Sunt multe locuri speciale de mers cu bicicleta, dar aici simți că e altfel. Dacă ai și un peisaj de toamnă, rețeta succesului e garantată.

Pentru sezonul 2014 au rămas Grădișteanu din Iezer, Lacul Vulturilor din Șiriu, Vălsan din Făgăraș, traseul de la Rânca, dar puțin modificat: urcat cu mtb-ul pe Transalpina până creasta Parângului și coborât pe unde e urcarea clasică din concurs (pentru ca vrem ca o tura să fie aproape 100% ciclabilă). Și nu în ultimul rând o tură cu bicicleta în Munții Căpățânii, la peste 2.000 de metri și departe de orice urmă de civilizație și deja clasicele drumeții prin Dobrogea.

O să renunț la ideea de concursuri de mountainbike, recunosc că nu sunt pentru mine și nu m-au prins, dar o să încerc să fac cât mai multe drumeții pe două roți în locuri mai puțin umblate. Avem locuri de vis și vă invit să le descoperim împreună.

Material scris și publicat inițial pe blog-ul lui Marius Dumitrel, unde pot fi găsite și mai multe fotografii și track-ul Strava.