Regrupare la 1900 de metri altitudine, în Bucegi

Toată aventura a început miercuri după-amiaza în magazinul Bikexpert Pantelimon, cu planificarea,  atunci când Cristian Cătana (Corrado) propune o tură de anduranță de o zi, în Munții Bucegi. Deja interesați erau Cristian Roșca, Palaghian Bogdan și Coțofană Ion. Spre seara, în formula echipei s-au alăturat și mecanicul Bikexpert Bucătaru Răzvan (alias Cocoș), Dragoș Andrei, Ionuț Tebeică și Cătălin Sprînceană.

Joi dimineața, în Sinaia, la 8.20 eram deja bine echipați (pentru că temperatura abia dacă trecea de 0 grade) și pregătiți să ne începem primul urcuș al zilei, de 15 kilometri pe asfalt până în Șaua Dichiu. Din primul foc aveam să urcăm aproape 1000 de metri diferență de nivel.

Cunoscând lungimea traseului, am început pe DN71 lejer, înconjurați de peisajul superb de pădure aurie care ne-a însoțit până mai sus de Cabana Cuibul Dorului, odată ce am intrat în golul alpin. Fascinați de priveliște și de dimineața perfectă de toamnă nici nu am simțit când am ajuns în Șaua Dichiu, unde n-am poposit prea mult. Am făcut câteva poze, ne-am pus foițele de vânt și am început prima coborâre, pe drum forestier,  până la Cabana Bolboci. Simțind că înaintăm în traseu și bucurându-ne de primele petice de zăpadă ale anului, pe drumul ce ocolește Lacul Bolboci, porțiunea dintre Cabana Bolboci și Cabana Padina am parcurs-o în mai puțin de 40 de minut cu un elan parcă muncitoresc.

În jurul prânzului am ajuns la Cabana Padina care din păcate era închisă. Speram să cumpărăm câteva dulciuri. Cu puțin noroc, la rugămintea lui Vali de la Salvamont, Ion ajutorul de cabanier ne-a deschis cabana doar pentru a ne alimenta cu apă.

După ce ne-am energizat cu sandwich-urile din rucsaci și ciocolata lui Corrado, am început urcușul mai abrupt presărat cu zone de push-bike, către Șaua Strungulița ce urma să devină cel mai înalt punct al traseului nostru.  Am ajuns sus în mai puțin de o oră și jumătate de urcat prin pășune alpină și după o pauză undeva lângă stâna din Colții Padinei.

Zona Șaua Strungulița-Șaua Strunga este locul în care trebuie sa poposești măcar câteva minute, pentru că este un punct extraordinar de belvedere asupra întregului Masiv Bucegi și al Masivelor Leaota, Piatra Craiului și Iezer Păpușa. De asemenea, aici încă se mai văd ruinele fostului pichet de grăniceri austro-ungari ce au străjuit granița dintre România și Transilvania până în anul 1918.

Lăsând în spate Bucegiul, intrăm în Masivul Leaota, cu o coborâre pe un single track abrupt. Încă o mică porțiune de urcare pe o potecă adâncă și înierbată și ajungem în punctul de unde începea adevărata coborâre înspre Moeciu.

Ceea ce a urmat a reprezentat punctul culminant al traseului. O coborâre lungă de aproximativ 8 kilometri pe single track de pădure cu zone de pământ tasat, presărat de rădăcini, poieni acoperite cu un strat subțire de zăpadă (suficient să te facă să derapezi), făgașe adânci în praguri și la final un drum forestier unde am reușit să ne murdărim din cap până în picioare fără prea mare efort. Cuvintele scrise în această prezentare cu greu pot descrie senzațiile și sentimetul unic de apartenență la mountain-bike, ce ni l-au oferit acest sector de downhill.

Pe coborâre, Cocoș (deschizător de traseu) și Ionuț s-au impus, la o distanță de câțiva zeci de metri de restul grupului. Ne mai regrupăm din când în când pentru a muta camera de luat vederi sau a mai face câte o glumă pe seama celor care “și-o mai furau”.

Odată ajunși în Moeciu de Sus și după ce adrenalina coborârii a dispărut, ne-am dat seama că suntem înfometați , așa că ne-am oprit la o pensiune, unde ne-am răsfățat cu ciorbe de fasole în pâine și prea-mult adulații mici.

Greu ne-am pus în mișcare după masă, dar în Bran eram deja încălziți așa că am profitat și până la Râșnov am format un veritabil pluton rutier ce a alergat constant cu peste 32 km/h. Ultima urcare a zilei, pe șosea, până la Pârâul Rece, s-a dovedit a fi puțin sadică. Tiruri, claxoane inutile, întuneric și mai ales oboseala acumulată în timpul zilei. După 11 ore și 31 de minute și 2062 de metri diferență de nivel, am revenit la Sinaia în jurul orei 20, lăsând în urmă coborârea lungă și plictisitoare de pe DN1.

În concluzie a fost una din cele mai reușite ture ale anului, în special datorită oamenilor ce au participat și a peisajului veritabil de munte. Ne-am putut bucura de o tură plină de bună dispoziție și glume, peisaje de munte în una din cele mai frumoase zile ale toamnei, urcări antrenante printre obstacole și coborâri senzaționale pe poteci de munte unde rar ajunge picior de om sau roată de turist. Din fericire, nu am avut probleme tehnice la biciclete sau de altă natură, așa că stresul a lipsit din ecuație.

Așteptăm să vedem ce ne rezervă vremea în următoarele săptămâni. Cu toții sperăm să ne regrupăm, din nou, la altitudine.

Sinaia (800m)- Cabana Cuibul Dorului (1000m)- Saua Dichiu (1700m)- cabana Bolboci – Cabana Padina (1450m)- Saua Strungulita (1900 m)- varful Bucsa (1848m)- Moeciu de Sus- Bran- Paraul Rece- Sinaia

Lungime: 112 km

Diferenta de nivel: 2062 m

Altitudine maxima: 1900 m

Durata: 11 ore și 31 de minute

Articol publicat pe site-ul Bikexpert.ro