Cum să-mi fac de-acasă un traseu de bicicletă – Ghid de iniţiere

Nu sunt puţine situaţiile când în week-end vrem să ieşim la o tură de bicicletă şi nu ştim unde. Căutam pe net sau Facebook nişte ture însă parcă niciuna nu ne place sau nu este de nivelul nostru. Atunci tot ce poţi face este să-ţi creezi propria rută de acasă, din faţa calculatorului tău.

În afară de situaţiile când descarci de pe site-uri cum ar fi bikemap.net sau ridewithgps.com un traseu gata făcut trebuie practic să o iei de al zero şi să desenezi pas cu pas, metru cu metru, traseul pe care doreşti să-l parcurgi. Exista mai multe metode prin care faci acest lucru însă, la cererea publicului, îţi vom descrie aici metoda pe care o folosim noi.

Înainte de a te apuca de treabă ţine tot timpul cont de faptul că „socoteala de acasă nu se potriveşte (tot timpul) cu cea din târg”, în sensul că ce ai desenat acasă este posibil ca la faţa locului să nu existe. Vom vorbi mai jos şi despre situaţia asta.

Va trebui să lucrezi cu doua-trei programe software în paralel: Google Earth, GPSBabel şi MapSource dacă GPS-ul folosit de tine este Garmin. Pentru MapSource este recomandat să ai achiziţionată harta RO.AD care conţine mare parte din drumurile naţionale şi forestiere din România. Dacă nu o ai poţi descărca gratuit hărţi velo dedicate din toată lumea, inclusiv pentru România, de la VeloMap.org.

Îţi vor trebui câteva informaţii de început. Trebuie să ştii totuşi în ce regiune vrei sa mergi.  După care începi, ori cu MapSource ori cu Google Earth, să desenezi traseul (track-ul) urmărind un drum naţional, judeţean, comunal, de exploatare sau o potecă trasată pe hartă. Dacă faci acest lucru folosind MapSource ţine cont de faptul că nu ai „garanţia realităţii”. Nu toate drumurile sau potecile sunt parcurse fizic de cineva. Multe sunt preluate automat din vechi hărţi militare şi, din acest motiv, multe drumuri forestiere nu mai există. Am întâlnit de mai multe ori această situaţie când pe calculator apărea drum judeţean neasfaltat, iar la faţa locului era crescută pădure de 20 de ani pe drumul respectiv sau drumul era surpat cât 3 etaje de bloc.

Pentru confirmare trebuie să verifici tot timpul în paralel cu Google Earth. Fiind fotografii făcute din satelit aceste imagini sunt „mai reale” şi mai actuale decât traseele din MapSource însă nici acestea nu sunt 100% garantate întrucât nu tot timpul ai vizibilitate. De multe ori ai o zonă de nori care acoperă câţiva cm² pe harta de calculator arie care la faţa locului se traduce prim km². Sau drumul traversează o pădure moment în care îţi va fi mult mai greu, dacă nu imposibil, să vezi pe unde merge.

Foarte important este să nu confunzi o albie de râu, o cale ferată sau o linie de înaltă tensiune cu un drum. Albia de râu este caracterizata de multe coturi şi de variaţia lăţimii cursului de apă. Dacă de la înălţime cursul râului pare a avea o formă grafică constantă ce seamănă cu un drum, dacă dai zoom in şi te apropii la o altitudine de 2-3 km, sau chiar mai puţin, vei începe să observi detaliile unui râu.

Calea ferată este şi mai uşor de confundat cu un drum. Este ca o fata morgana care te ademeneşte să o urmezi. Merge atât de drept sau unduieşte atât de elegant fiind în acelaşi timp atât de clară încât este greu sa nu o urmezi. Tocmai aceasta este caracteristica cea mai importantă a căii ferate, este foarte clară, dreaptă sau unduită cu viraje largi, mult mai largi decât le face un DN sau forestier. Pentru a te convinge fă zoom in şi vei începe să desluşeşti umbrele stâlpilor electrici. O alta deosebire a căii ferata în comparaţie cu drumurile este ca drumurile forestiere sunt în general de culoare deschisă (de la pământ, praf sau pietriş), drumurile asfaltate sunt de un gri foarte bine definit, iar căile ferate sunt de culoare mai închisă.

Nu în ultimul rând sunt liniile de înaltă tensiune. Acestea sunt cele mai drepte linii de pe hartă. Şi acestea te pot păcăli în special când traversează o pădure. Daca în zonele de câmpie aceste linii de înaltă tensiune sunt aproape invizibile altfel stă treaba când trec prin pădure întrucât sunt însoţite, de obicei, de zone defrişate, drepte, de altă nuanţă verde faţă de pădurea din jur. Din acest motiv acest lucru poate semăna cu un drum.

Pentru a nu greşi asigura-te că drumul uneşte localităţi chiar dacă o face după zeci şi zeci de kilometri. Trebuie să te mai asiguri că atunci când traversezi râuri (mai) există pod. Din păcate nu poţi fi niciodată sigur dacă există. Însă te poţi orienta în funcţie de cât de principală este ruta respectivă. Cu cât mai mare (mai bine conturat pe hartă) cu atât mai sigur poţi fi că este circulat şi că există poduri. Dacă drumul este mai mic şansele sunt ca şi râul să poată fi traversat chiar dacă nu mai este pod.

Un alt ajutor din partea Google Earth sunt pozele Panoramio care te ajută să vezi cam ce vei găsi la faţa locului. Deşi multe poze sunt cu peisaje la fel de multe sunt cu drumul în sine. Îţi poţi face o idee foarte bună de felul drumului pe care doreşti să-l urmăreşti.

De cealaltă parte MapSource cu harta României RO.AD sau VeloMap.org îţi sunt de folos întrucât conţin o bază de date foarte mare cu puncte de interes (waypoints). Lucrând în paralel poţi transpune în Google Earth cabane, adăposturi sau peşteri asta dacă nu doreşti să înnoptezi în localităţi la pensiuni sau case particulare.

Ideal este să-ţi schiţezi traseul (deci nu varianta finală) în MapSource unde poţi marca toate punctele de interes cum ar fi izvoare, cabane şi adăposturi şi apoi alegi din meniu „View / View in Google Earth” pentru a-ţi transpune tot ce ai desenat deja în acest program. Folosind acum Google Earth poţi confirma drumurile, văile sau potecile desenate în MapSource, dacă există şi în realitate.

Apoi, daca nu doreşti să urmăreşti doar drumurile (relativ) mari din MapSource şi vrei să o iei şi mai prin sălbăticie poţi acum, din Google Earth, să analizezi drumurile desenate în MapSource şi să verifici ce alternative se mai văd din satelit. Spre exemplu poţi înlocui drumul naţional sau judeţean care leagă două localităţi cu un drum forestier, mai ocolit şi mai pitoresc, care nu apare în MapSource, dar se vede clar în Google Earth că uneşte aceleaşi două localităţi.

Trebuie să reţii faptul că trasarea, desenarea unui traseu de acasă, de la calculator, nu este o ştiinţă exactă. Vor exista întotdeauna erori. Ţine cont că pentru a obţine cea mai bună reprezentare grafică a traseului trebuie să-l desenezi în Google Earth privind harta perfect vertical. Aşadar nu o privi 3D, unde se văd frumos văile şi versanţii munţilor, pentru că dunga/track-ul desenat va conţine o mulţime de erori. După ce ai trasat track-ul revizuieşte traseul privindu-l 3D pentru a vedea ce urcări şi coborâri te aşteaptă.

În ajutorul tău mai pot veni traseele parcurse de alţii. Dacă cunoşti regiunea unde vrei să mergi poţi căuta pe bikemap.net trasee făcute în acea zona şi descărca în calculatorul tău. Le poţi deschide apoi pe toate în Google Earth sau MapSource şi începe să editezi propria ta variantă. Poţi uni traseele între ele sau le poţi modifica după bunul plac. Tot timpul însă trebuie să te asiguri că locul prin care vrei să treci este accesibil, dar în acelaşi timp să ţii cont de faptul că la faţa locului poţi găsi altceva. Spre exemplu o vale demult uitată plină de vegetaţie sau o vale recent folosită însă surpată masiv în urma unei viituri recente şi nereparate încă. Pe bikemap.net poate figura traseu clar însă la faţa locului acesta poate fi impracticabil. În aceste situaţii trebuie să-ţi menţii calmul, să te întorci din timp din drum şi să nu te prindă noaptea într-o regiune necunoscută.

Un alt lucru care te poate „păcăli” este diferenţa de nivel. De sus, din satelit, traseul arată bine, drept şi clar însă dacă eşti la munte fii conştient de faptul că acesta va traversa munţi şi văi. Vizualizează în Google Earth traseul desenat în 3D pentru a-ţi face o idee de efortul ce trebuie depus. La final fă clic dreapta pe traseu şi alege Show Elevation Profile pentru a afla o estimare a diferenţei de nivel. Evident sunt doar nişte cifre însă Google Earth îţi indică inclusiv rampa maximă şi medie (Max. Slope; Avg. Slope).

Totuşi ţine tot timpul cont de faptul că nu eşti singur pe munte, ai asupra ta un gps care îţi spune clar unde te afli, pe unde ai fost şi la ce distanţă este cea mai apropiată zonă de civilizaţie, evident, atâta vreme cât are baterie. O greşeală întâlnită la începători este sa faci prea mult zoom in pentru a descoperi detalii ale drumului. Din păcate, făcând acest lucru nu vei mai vedea “the big picture”. Încercând să vezi pe unde este drumul care pe gps este atât de clar însă la faţa locului nu este pe nicăieri, ai şanse să nu observi că de fapt eşti la 1-2 km de un DN sau DJ.

Dar să revenim la traseul proaspăt desenat în Google Earth. Formatul fişierului pe care ţi-l exportă acest program este KML sau KMZ. Pentru a-l putea încărca în gps-ul Garmin vei avea nevoie ca traseul să fie în format universal GPX sau proprietar GDB. Pentru a-l converti poţi folosi programul GPSBabel care transformă o mulţime de formate gps între ele.

La final deschizi track-ul gpx sau gdb în MapSource şi il încarci în dispozitiv. Atenţie însă că unele gps-uri mai vechi nu suporta track-uri formate din mai mult de 500 de puncte. Pentru a fi sigur că nu ţi se încarcă în gps doar o parte de track alege din GPSBabel opţiunea de filtrare a track-ului la 500 de puncte.

Aceştia sunt primii paşi spre crearea de acasă a primelor tale rute de la zero folosind calculatorul. Pentru a nu avea dezamăgiri prea mari la faţa locului, Cum ar fi blocarea drumului într-o alunecare de teren sau viitura, ţine tot timpul cont de proverbul „socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg” şi asigură-te că ai opţiuni de retragere din traseu. Totuşi, pentru a termina într-o notă optimistă aceste situaţii “limită” se întâlnesc rar şi mai mult atunci când te adânceşti “virtual” în pădure în zone ce par a avea drumuri. Dacă track-ul tău urmăreşte drumuri forestiere care trec prin sate atunci eşti mult mai în siguranţă.