Vee Trail Taker 29×2.2 (2016)

Thailanda este o țară cunoscută în principal pentru masaj, plajă, cocktail-uri, vacanțe exotice… Dar iată că de acolo vin și produse interesante de calitate, cum ar fi anvelopele Vee, recent importate în România de Dimsim Anvelop din Suceava. Spre deosebire de alte companii asiatice care aduc în principal produse low-cost și eventual câteva mai performante, Vee sosește cu o ofertă de anvelope de top, care doresc să rivalizeze la caracteristici cu cele mai renumite modele de pe piață, cum ar fi gama RaceSport de la Continental sau Evolution de la Schwalbe, încercând să ofere o calitate apropiată la un preț mai avantajos.

În aceste linii se încadrează și anvelopele primite pentru test, Vee Trail Taker 29×2.2. Acestea impresionează încă de la ambalaj, fiind fără discuție cele mai elegant ambalate anvelope pe care am avut ocazia să le întâlnesc. Apoi caracteristicile lor de construcție le fac să intre direct în elită: structură foldable tubeless ready de 120 tpi, compus dual-compound cu concentrație foarte mare de cauciuc natural, o greutate de doar 680 g pentru această dimensiune și un profil destul de puternic cramponat.

O mică problemă a venit însă la montaj: pereții laterali ai anvelopelor au avut câțiva de pori pe care lichidul de etanșare trebuie să îi astupe. Am avut nevoie pentru montaj de mult lichid și foarte multă răbdare, cu câteva umflări succesive. Curioși de cum se comportă în teren, în prima fază am renunțat și le-am testat cu cameră.

Update: după câteva ture serioase și chiar un concurs, anvelopele nu au probleme cu etanșeitatea. Odată montate cu lichidul Fakir pe care îl testăm intensiv, ele au încetat să scape aer. După două săptămâni, presiunea a rămas constantă.

Un minus este lipsa oricăror indicații despre sensul de montaj. Dacă pe față acesta e evident dat de rampa crampoanelor, pe spate nu există nicio recomandare. Noi am preferat să le montăm identic pe ambele roți, pentru o rezistență minimă la înaintare.

Lucrurile se schimbă mult în bine însă odată ce anvelopele sunt montate. Acestea arată foarte bine, cu pereții laterali cu o textură interesantă și inscripții cu alb și albastru. Calea de rulare este potrivită pentru un XC mai agresiv și pentru trail rapid. Crampoanele de pe mijloc sunt agresive, dar cu înălțime destul de mică și cu o rampă în zona de tracțiune. Acest lucru le face rapide la înaintare dar aderente la frânare. Partea interesantă este pe lateral. Aici apare un prim rând de crampoane înalte dar de diametru mic, distanțate, acestea fiind primele care intră în contact cu solul în viraje sau în cazul unei poteci cu înclinație laterală. Urmează apoi o linie de crampoane agresive, destul de distanțate, care asigură aderență maximă la limită. Tot profilul sugerează că anvelopa are o aderență decentă și pe noroi, spațiile largi dintre crampoane făcând ca acesta să nu adere. Nu am avut însă ocazia încă de a le folosi într-un noroi adevărat lipicos. Anvelopele se încadrează clar în gama celor rapide, dar cu aderență laterală bună.

Le-am folosit pe un traseu variat și tehnic, destul de ud dar nu noroios. Pe urcări foarte abrupte aderența e bună cât timp solul e nisipos sau pietros, dar pe noroi au mici ezitări, normale pentru genul acesta de anvelope. Aderența lor la tracțiune este însă peste medie. Pentru cine dorește o tracțiune superioară, anvelopa spate se poate monta invers, cu penalizările de rigoare la rulaj.

La rularea cu cameră, pe coborâre punctul mai slab al anvelopei sunt suprafețele drepte și ude, unde crampoanele laterale nu reușesc să lucreze foarte eficient iar cele mediane fac o treabă doar modestă. Odată montate tubeless și umflate la o presiune mai redusă, ele au devenit foarte aderente și de încredere, recomandăm folosirea lor la presiuni mai mici de 1.8 bar. Crampoanele centrale asigură un echilibru bun între viteza de rulare și aderența decentă, dar atunci când intră în acțiune crampoanele laterale, lucrurile se stabilizează la maxim. Viraje, poteci, rampe artificiale, toate pot fi atacate cu cea mai mare încredere.

Un punct forte al lor este însă rezistența mică la înaintare, unde putem spune că se situează aproape de orice alt model asemănător de pe piață. Indiferent dacă se rulează pe asfalt sau pe drum forestier, anvelopele permit viteze mari iar zgomotul este redus.

În concluzie, Vee Trail Taker par să fie foarte aproape de anvelopele polivalente perfecte. Personal am fost încântat de ele și au rămas pe bicicletă pentru mai multe experiențe. Maratoane de XC foarte tehnice sau curse de XCO dificile, toate pot fi atacate cu succes înarmat cu aceste thailandeze.