TRP G-Spec Slate (2017)

N-ai auzit de TRP până acum? Înseamnă că nu ești fan Aaron Gwin! TRP este de fapt o divizie a celor de la Tektro care ne demonstrează că taiwanezii știu să construiască și frâne de calitate, în principiu aceste fiind produse ceva mai scumpe, dar mult mai performante. Ce-i mai important însă este faptul că TRP se plasează mai jos din punct de vedere al prețului decât ceilalți producători consacrați, oferind o calitate similară. Ceea ce m-a determinat să cer un astfel de set la test ca să le aduc în atenția voastră.

Modelul G-Spec Slate este dezvoltat în colaborare cu Aaron Gwin, de aici și mențiunea introductivă de mai devreme. Inginerii de la TRP n-au făcut altceva decât să respecte indicațiile Campionului Mondial, iar rezultatul a fost o frână care, între noi fie vorba, nu este atât de important că l-a dus pe Gwin pe podiumuri, dar este una ce reușește să concureze modelele de top, precum Zee-urile sau chiar Saint-urile. Ok, poate că pe partea de imagine nu strălucesc, iar auriul de pe Saint a fost mereu mai bling decât orice altceva, însă dacă nu ești maniac cu finisajele demne de o sculptură renascentistă sub semnătura lui Michelangelo, atunci o să fii câștigat din două puncte de vedere: obții o frână serioasă, de calitate și plătești mai puțin pentru ea. Mai precis, cu 50 de euro mai puțin pentru fiecare dintre cele două frâne, comparativ cu Saint. Un calcul scurt ne arată că faci o economie de 100 de euro, bani pe care tu știi cel mai bine cum îi poți cheltui.

Nu degeaba însă am adus Saint-ul în discuție, căci un ochi neavizat ar putea la un moment dat să confunde aceste frâne cu unele de la Shimano. Corpul manetei aduce cu forma prezentată de japonezi în urmă cu câțiva ani, fiind subțire și elegant. Levierul este însă mai lat decât în cazul frânelor Saint și oferă o aderență mai bună. Totodată, acesta este frumos perforat, adăugând un plus de aderență și reușind să arate în același timp sofisticat. Reglajul distanței levierului față de ghidon se face cu un robinet de dimensiuni generoase, pe care-l poți acționa și cu mănușile. Nu în ultimul rând, trebuie menționat că prindere de ghidon se face cu ajutorul unei cleme, care se desface cu imbusul. Ușor de tot.

Etrierul are 4 pistoane, așa cum era și de așteptat pentru o frână din această categorie, iar acestea sunt ceramice și metalice, așa cum le descrie producătorul. Unghiul conductei poate fi reglat rapid și facil cu ajutorul unui imbus, iar plăcuțele sunt semi-metalice. Întreg sistemul funcționează cu ulei mineral.

În ceea ce privește performanțele, acestea sunt acceptabile. Modulația este excelentă, fading nu există – deși trebuie să precizez că am utilizat discuri Shimano cu fante de aer și tehnologie Ice-Tech, iar încrederea oferită prin acționarea acelei manete late este priceless. La capitolul performanțe le-aș compara mai degrabă cu Zee-urile decât cu Saint-urile, însă în cazul acestora din urmă, în momentul testului, am utilizat plăcuțele cu radiator, ceea ce în cazul TRP-urilor nu există nici măcar ca opțiune. Cu toate acestea, frânele de la Shimano au putere simțitor mai mare.

Cred că ai înețeles în mare despre ce-i vorba cu aceste frâne. Reușesc să fie foarte echilibrate, nici brea brutale, nici prea moi, au un preț sub concurență și o greutate mai mică. Chiar dacă nu arată prea grozav sau prea sofisticat, exceptând poate levierul de frână, acestea mi-au lăsat o impresie foarte bună în cele câteva zeci de ture de coborâre. Le voi testa în continuare pe tot parcursul sezonului și voi reveni cu update-uri dacă va fi cazul.