Ram XC Two (2012)

A spus cineva că o bicicletă cu suspensii de 100 de mm nu poate fi distractivă? Chiar dacă a fost rostită, afirmația este gata să fie combătută de Ram XC Two. Nu are prea mult sens să-ți bați capul cu textele de marketing de pe site-ul bulgarilor, pentru că îți voi explica pe larg despre cum stă treaba cu acest full suspension, în articolul de față.

Cadru/Pe traseu

Posibil să fi făcut deja cunoștiință cu producătorul RAM, așadar voi face economie de cuvinte și voi trece direct la subiect. Am spus în introducerea articolului că XC Two este o bicicletă distractivă. Ce presupune defapt această distracție? La deal, ca orice full suspension care nu beneficiază de lock-out pentru amortizor, care cântărește 14.8 kg și care este construit cu un seat tube al cărui unghi este de 72 de grade, cu siguranță nu va constitui un motiv inițial de bucurie. Însă după ce trebuie să urci pe porțiuni mai lungi de 10 km, nu doar că te obișnuiești, dar realizezi că urcarea rămâne singura cale către coborâre.

La coborâre însă începe XC Two să-și arate mușchii. Asemenea hardtail-ului Ram HT 2.2 testat anul trecut, XC Two parcă învie la coborâre, la sărituri sau la trecerea peste diferite obstacole mai mici sau mai mari, virajele fiind de asemenea un deliciu. 71 de grade pentru unghiul head-tube-ului înseamnă agilitate mare și viraje pe care uneori vei vrea să le abordezi cu un mic derapaj. Nu te grăbești nicăieri deoarece XC Two nu este o bicicletă de competiție, așadar îți vei putea permite să amâni cât mai mult plecarea acasă.

Calitatea sudurilor este bună, cu mici scăpări la suportul amortizorului. Sunt realizate corect, dar nu sunt perfect finisate, asemenea celorlalte suduri de pe cadru. Benefeciind de o suspensie de tip Four-bar, bascula este bine rigidizată în schimb se pot observa unele segmente destul de masive, care își aduc contribuția la greutatea de aproximativ 3 kg a cadrului.

Există o rigidizare suplimentară în zona headtube-ului, un suport de băutură pe seattube și cabluri trase pe sub țeava superioară, astfel încât să nu incomodeze. Deci, totul în ordine cu aceste mici detalii.

Echipare

Deși în timp ce coboram pe XC Two mă gândeam că aș fi preferat un angrenaj cu o singură foaie pentru acestă bicicletă, mi-am amintit rapid de porțiunea lungă de urcare și am renunțat la idee. Cu toate acestea, bicicletei i-ar sta bine cu un astfel de angrenaj sau poate chiar cu unul ce găzduiește două foi.

Furca, Rock Shox XC 30 provine din cu totul alt film decât surata ei mai mică, XC 28. Diferențele de sensibilitate la înghițirea șocurilor sunt mari între cele două modele specificate, XC 30 regăsit pe RAM fiind varianta fericită. Ai la dispoziție strictul necesar în ceea ce privește reglajele, adică Preload și Rebound (viteza de revenire) și ca bonus, Lock-Out-ul pe care va trebui să-l acționezi manual de pe brațul drept al furcii.

Frânele sunt de asemenea capabile și crede-mă, de o putere mai mare de frânare nu o să ai niciodată nevoie pe această bicicletă. Ca să te convingi, află că noile frâne Avid Elixir 3 vin livrate  cu disc de 180 de mm pentru roata din față și 160 mm pentru roata din spate.

La capitolul anvelope, RAM XC Two stă pe o pereche de Maxxis Cross Mark, oferite în varianta mai ieftină. Asta înseamnă un compound ceva mai rigid, dar o durată de viață mai mare. Reușesc să țină acceptabil bicicleta în virajele rapide, mai puțin pe porțiunile umede sau pe cele cu pietriș, unde intervenția umană pentru corectarea traiectoriei bicicletei este strict necesară. Am apreciat faptul că pe asfalt nu sunt deloc gălăgioase, oferind o viteză acceptabilă de rulare.

Sitemul de transmisie este alcătuit dintr-un schimbător de foi, unul de pinioane și manete, toate din gama Sram X5. Echivalentul lui Shimano Deore schimbă rezonabil, cel de foi fiind ceva mai lent și mai greu de acționat. Din păcate, Sram nu a introdus încă opțiunea 2-way-release pe manetele sale, care ar fi facilitat repreziele de schimbare acționând maneta cea mică atât din față cât și din spate.

În ceea ce privește roțile (jante și butuci), acestea nu au ridicat nicio problemă, iar în cazul lor, timpul este singurul în măsură în a se poate pronunța asupra durabilității.

Concluzie

Tot nu am înțeles de ce bicicleta poartă denumirea de XC, pentru că în practică nu are nicio legătură cu această disciplină. Este o bicicletă care face parte dintr-o clasă numai și numai a ei, un hibrid reușit al celor de la RAM. O bicicletă care știe să se te facă să te distrezi cu bani puțini. Iar astfel de produse sunt din ce în ce mai greu de găsit în zilele noastre.

Cu un control bun oferit pe coborâri și cu o echipare decentă, capabilă să facă față și unor trasee mai dificile, XC Two este o alternativă de luat în seamă din segmentul bicicletelor de 4.000 de lei. Nu este un bun cățărător, dar probabil că pe XC Two nici măcar nu-l interesează cum vei ajunge tu în vârful traseului.