Drag One (2018)

Bicicleta este unul dintre cele mai pure mijloace de transport, un mecanism simplu și ingenios care amplifică puterea picioarelor și permite deplasarea cu viteze mult mai mari decât mersul pe jos cu un efort similar. Însă bicicleta e și ea un mecanism uneori foarte complex… Cea mai simplă variantă a sa este însă bicicleta de velodrom, cunoscută în ultimii ani și sub numele de Fixie… Numele vine de la sistemul simplu de propulsie: angrenajul este legat direct de roata spate prin lanț, fără niciun mecanism între ele: pedalele se rotesc mereu împreună cu roata! Iar pedalatul este și el într-o formă pură: nu te poți opri niciodată, nu poți lua o pauză lăsând bicicleta să curgă liber! Ești parte din mecanism 100% iar bicicleta e una cu tine, face doar ceea ce faci și tu cu ea!

Am primit la test o astfel de bicicletă, un fixie de velodrom, dar cu accent urban: Drag One! În ultimii ani folosirea bicicletelor de velodrom în oraș a devenit o practică la modă, așa că mulți producători fac biciclete care sunt în primul rând destinate amatorilor. Asta înseamnă pe de o parte că nu se pune accentul pe componente de performanță ci pe o echipare robustă și mai ales estetică, dar pe partea opusă a balanței este prețul care e mult sub cel al unei biciclete speciale de pistă! Și da, nu e niciun motiv pentru care nu poți merge să încerci senzația velodromului cu o astfel de bicicletă: în afară de greutatea mai mare, e practic tot ce ai nevoie!

Drag One atrage toate privirile! Aspectul clasic este o necesitate la tipul acesta de biciclete: cadrul din aluminiu are țevi rotunde pentru un aspect clasic și o geometrie desprinsă parcă din cursele anilor 70, ghidonul este cât se poate de autentic și cool. Culoarea gri cu grafică portocalie e agresivă și atractivă în același timp și se regăsește pe toate elementele, în timp ce pe seat-tube avem un motiv race cu pătrățele.

Pe scurt

• fixie cu cadru din aluminiu
• butuc flip-flop
• preț de achiziție: 1.839 lei
• aspect deosebit
• pentru ture serioase în oraș și distracție pe velodrom

Echiparea

Primul semn că bicicleta nu e pentru oricine e… lipsa totală a frânelor. Folosirea unei biciclete fără frâne pe drumurile publice e interzisă, dar bicicliștii nu sunt mereu niște adaptați social, cu atât mai mult cei iubitori de fixie. De aceea mulți se bazează doar pe skidding, un procedeu de oprire a bicicletelor fixie prin blocarea pedalierului. Skidding-ul însă nu e chiar așa ușor cum pare, cel puțin mie mi se pare destul de greu și încă nu reușesc să îl stăpânesc la viteze prea mari. Oricum nu e genul de frână pe care să te bazezi între mașinile din trafic. Din acest motiv cadrul permite montarea de clești de frână standard de cursieră la ambele roți, împreună cu manetele aferente ce pot fi de tipul clasic de cursieră sau niște manete mici tip V-Brake. O mulțime de utilizatori de fixie folosesc o singură frână, de obicei pe față, pentru a nu încărca prea mult bicicleta. Cu o frână pe față și cu un pic de skidding se poate opri relativ în siguranță. Bicicleta noastră a venit însă la test fără nicio frână așa că ne-am descurcat cu ea așa.

Roțile sunt cu jante aero, specificațiile fiind doar că sunt duble și spițate manual. Aspectul este exact cum trebuie, clasic, cu butuci argintii cu flanșe mari. Trebuie specificat că butucul spate e de tip flip-flop, ceea ce înseamnă că roata se poate monta și invers, având în partea opusă pinionului fix un pinion cu mecanism cu clicheți care permite ”coasting”-ul, adică mersul fără a pedala. În schimb în modul acesta bicicleta nu mai are nicio posibilitate de frânare, fiind absolut necesară montarea măcar a unei frâne. Din această cauză nu am testat funcționarea în acest mod.

Anvelopele Schwalbe Delta Cruiser 700x28c sunt de calitate foarte bună și extrem de rezistente, dar părerea mea e că pe spate e nevoie de o anvelopă mai puțin aderentă pentru a facilita oprirea prin skidding.

Transmisia este evident fixă, cu o foaie de 48 de dinți și cu un pinion de 14 dinți și oferă fix raportul ideal pentru a te deplasa cât de cât sportiv pe plat. Evident, nu e o bicicletă de cățărări așa că dacă orașul are multe dealuri efortul devine mult mai mare. Pe partea opusă, cu mecanism cu clicheți, avem un pinion de 15, ceva mai puțin rapid dar nu e o mare diferență.

Șaua e comodă, ghidolina la fel, fiind ambele asortate estetic cu bicicleta. Pe angrenajul cu aspect clasic sunt montate pedale specifice retro, cu ratrape, pentru senzații complete. Eu personal am folosit ratrapele fără curelușe, încă mi se pare greu să bag picioarele în ele chiar și așa – pedalele se rotesc non-stop la bicicleta asta.

Pe traseu

Poziția pe Drag One este una extrem de sportivă, nefiind pentru oricine. Șaua e foarte sus iar ghidonul e foarte jos, rezultând o poziție extrem de aerodinamică și eficientă dar care poate deveni incomodă pentru unele persoane.

Bicicleta este vioaie, deși are în jur de 10.8 kg în mărimea L testată de noi. Accelerează rapid iar roțile își păstrează ușor viteza, din inerție. Din păcate lipsa frânei nu mi-a permis să fac concurs cu ea prin trafic (cum mi-aș fi dorit) dar e cu siguranță capabilă de niște ”reckless pedaling”.

Concluzie

Un fixie nu e pentru oricine, asta e clar. Cred că un ciclist își dă singur seama când vine momentul să se dea cu o astfel de bicicletă, e nevoie de multă experiență în spate. Senzația însă e deosebită!

Pe de altă parte, cu o frână (sau două) montate și cu butucul întors, One devine o bicicletă retro de oraș pentru oricine. Va arăta minunat sprijinită lângă terasa din Centrul Vechi al Bucureștiului, Sibiului, Brașovului sau în orice alt oraș, acolo unde se adună lumea mondenă. Va fi extrem de fotogenică la semafor (când trece pe roșu 🙂 ). Va atrage cu siguranță toate privirile!

Toate astea vin la un preț foarte bun, de doar 1839 lei, impresionant pentru calitatea execuției și a pieselor. Cu siguranță e o ofertă de luat în seamă pentru oricine dorește o bicicletă sportivă și arătoasă de oraș, cu specificația că va trebui să aloce niște buget pentru frâne.