Sălbăticia poate avea desigur multe interpretări și nu se referă neapărat la comportament, dar cu siguranță și la aspect. Poate lua de asemenea diferite forme. Una peste alta, cred că cei de la Bulls au nimerit-o cu denumirea pentru acest full-suspension, în cazul meu, fiind primul cu o suspensie atât de mare pe care am ocazia să-l testez de la producătorul german. 150mm înseamnă că reușește să adune laolaltă calități din segmentul All-Mountain și Enduro, câte un pic din fiecare pentru a construi o bicicletă capabilă care trebuie să satisfacă cât mai multe gusturi și nevoi, după caz.
Pe scurt, consider că Wild One poate rezolva dilemele tale XC-istice cât și pe cele de dat tare la vale, printr-o geometrie echilibrată, fără experimente și bazându-se pe niște valori clasice. Pornind de la această afirmație, să vedem cum s-a descurcat însă pe traseu.
Pe scurt
Cadru/Pe traseu
Așteptările pe care le ai în general de la un full din această clasă sunt bazate pe calitățile de cățărător decent și coborâtor capabil. Aș putea completa cu faptul că la urcare Wild One s-a descurcat mult mai bine decât m-aș fi așteptat, dat fiind faptul că poți bloca amortizorul și că transmisia 2×11 îți oferă o sumedenie de rapoarte astfel încât să te simți excelent și să nu simți greutatea de aproximativ 15 kg a bicicletei. Pipa de 70mm cu ghidonul de 740mm lățime oferă de asemenea o poziție confortabilă pe urcări și una decentă la coborâri, aici fiind necesar să luăm în calcul și unghiul headtube-ului amplasat la 68 de grade. Asta înseamnă că nu se va da în vânt după coborârile în cap, însă cele medii sau tehnice pot fi realizate cu succes. Pe de altă parte, suspensia spate lucrează atât de bine încât te face să uiți de orice alte unghiuri, fiind un deliciu mai ales pe porțiunile foarte tehnice (rădăcini, pietre, etc.).
Doresc să mai aduc în calcul și chainstay-ul relativ scurt, de 440mm, care face ca Wild One să răspundă foarte bine la comenzi la schimbările bruște de direcție sau la sărituri. Dacă ar fi să cuprind într-o singură frază comportamentul acestei biciclete, aș spune că este precum un full-suspension de Cross Country, dar cu rezerve infinite.
Echipare
Furca provine de la Suntour, deși poartă denumirea de Bulls Lytro. Este vorba despre modelul Aion cu brațe de 34, cu cartuș de aer și o cursă de 150mm, iar faptul că lucrează excelent este încă o dovadă în plus că cei de la Suntour pot construi și furci capabile dacă ești dispus să mai scoți ceva bani din buzunar. Și aceasta poate fi blocată, însă n-am făcut-o nici măcar pe urcări. În continuare sistemul de prindere al roții de faă, QLoc, mi se pare genial. Atât de simplu de folosit încât patentul ar trebui cumpărat de către toți producătorii de furci. În ceea ce privește suspensia spate, amoritzorul este prins de parte inferioară ca triunghiului frontal și de link-ul care face legătura cu seat stay-urile. Un pivot mare și alți 4 mai mici se ocupă ca totul să funcționeze în grafic, iar faptul că cei de la Bulls n-au optat pentru o construcție mai ușoară cu amortizor floating înseamnă că această bicicletă este o idee mai grea, însă va suporta mai multe abuzuri. Atât de simplu.
La nivel de transmisie Wild One stă foarte bine, transmisia Shimano SLX făcându-și treaba fără reproș. În plus de asta, arată și foarte bine. Singura componentă care trădează grupul este angrenajul MT500 (echivalent Deore), însă asta nu poate deranja pe niciun om normal la cap. Foile au 36/26 dinți, iar pinioanele 11-42, iar un calcul rapid ne arată că raportul maxim de urcare se apropie teribil de mult de un 1×12 cu 30-50. Așadar, mai bine nu se poate. Shcimbătorul SLX cu patină blocabilă își face treaba excelent, fiind de asemenea responsabil pentru funcționarea în liniște a întregii transmisii.
Laudele se opresc însă aici, căci la capitolul frâne bicicleta asta are de recuperat. Tektro M285 hidraulic nu au o modulație excelentă și nici măcar discurile de 180mm nu le dau o putere semnificativ mai mare. Nu ajungi în aria dramaticului, însă cu siguranță se poate mult mai bine, iar când observi echiparea peste medie, începi să te întrebi ce caută aceste frâne entry-level pe Wild One sau cel puțin, cum au ajuns acolo.
Anvelopele provin de la Schwalbe, modelul entry Smart Sam, cu o lățime de 2.25. Sunt foarte capabile pe uscat, însă Wild One a prins o zi foarte noroioasă la teste, prin urmare acestea s-au încărcat mult cu noroi. Mai mult decât atât, nu sunt pliabile, deci sunt responsabile pentru câteva sute de grame bune în plus pe această bicicletă. Înlocuirea lor cu unele pliabile, te-ar scuti de vreo 500 de grame, ceea ce înseamnă o valoare importantă. Avantajul incontestabil al lui Smart Sam, este pe lângă viteza de rulare decentă și aderența bună pe uscat, faptul că se tocesc chiar greu.
Șaua mi s-a părut comodă în tură, manșoanele de asemenea, iar șuruburile de prindere pentru un suport de bidon se află pe downtube.
Video
Concluzie
Dacă faci trecerea de la o bicicletă de XC la Wild One o vei percepe ca pe o extensie a capacității de a rula pe teren dificil. Vei urca aproximativ la fel de ușor, însă vei avea suficiente rezerve pentru a coborî la vale ca un nebun. Echiparea este foarte capabilă, mai puțin frânele, cu care va trebui să te obișnuiești asta dacă nu decizi să le schimbi imediat. Aspectul este de asemenea de nota 10, iar finisajele fără reproș. Dacă preferi turele montane cu un grad ridicat de dificultate și cauți o bicicletă echilibrată care să îmbine eficient mai multe calități, aceasta este bicicleta pentru tine.
La deal: 8/10
La vale: 9/10
Galerie foto
Pentru 2025 Riders Club anunță organizarea a 5 concursuri de ciclism cross country și mtb, însă în plus față de…
Dacă în februarie 2022, Bryton prezenta un nou model de ciclocomputer, mai precis Rider S500, azi avem lansarea următoarei versiuni,…
Disciplina gravel devine din ce în ce mai populară, iar producătorii nu se sfiesc să lanseze constant modele noi. Martor…