Romaniabybike împlinește azi un an de cicloexistență

Astăzi este o zi specială. Romaniabybike împlinește un an de atestare documentară.

cu gândul la

Școală, facultate, competențe catalogate drept necomplementare de către ființe inepte, parvenite în funcții cu titulaturi bombastice – toate-s acum plasate la pupa. Trebuie să ne concentrăm la oameni și oportunități, am zis!

Acest copil firav, de numai un an, se dezmeticește, pe zi ce trece, și ce vede în jurul său? O familie disfuncțională, cu doi tați, Mircea Racoviceanu și Valentin Aldea, firi și caractere diferite, cu foarte multe idei, de cele mai multe ori aflate în contradicție. Iată că se fac aproape 6 ani de când pedalăm neobosiți prin viața trăită în România și nu întotdeauna reușim să ajungem la o concluzie. Ideile sunt de multe ori bune și, cu siguranță, de cel puțin două ori mai des, mai puțin bune. Învățăm din greșeli și, în timp ce ne desfășurăm activitatea, poate o să întâlnim un om providențial.

În tot acest timp, am construit un sistem de învățare pe bază de conflict mocnit. Este vorba despre un un soi de conflict generator de idei. Cu victime în toată regula, cu idei strivite sub roțile cursierelor, cu orgolii prăfuite și cu sentimente năclăite în zeamă de lanț.

în principiu…

Deși nu mi-am propus să deschid o discuție amplă pe tema personalității providențiale, voi spune, totuși, două cuvinte. Există totuși un regret, de care amintesc rar, cu oarecare reținere. Cicloturismul, termen atât de des întâlnit în ultima vreme, pronunțat și articulat pe internet și în mediile bici, trici, velo, mtb, și așa mai departe, nu se lasă lesne palpat și cuprins cu mintea. Este frumos să fii cu prietenii în natură, departe de urban, să ajungi la destinație sfârșit și mulțumit. Te bucuri, simți că te autodepășești, mai dobori o angoasă, mai calci peste temeri, dar ajungi acasă și te întrebi dacă asta este tot. Atunci te uiți în jur și cauți să ți se răspundă. Îmi amintesc că am ratat șansa de a începe acest bombardament de idei mai de timpuriu, acum trei ani. Încă mai sunt în căutarea unei figuri care să mă inspire, și aici nu vorbesc despre extratereștri, ci de oameni reali, care trăiesc în apropiere.

Acestea, întortocheat fiind spuse, descriu modul în care am decis să ne ocupăm de turism pe bicicletă, de cicloturism. Am făcut website-ul, am făcut pagina de Facebook, am scris textele, traseele le știam deja și ne-am aruncat în mediul online. Sunt câteva lucruri care ne plac și la care nu vom renunța chiar dacă necesită un efort suplimentar.

Suntem încă la început de drum, dar vrem să continuăm să producem conținut de calitate pentru website. Credem că este important să ne evaluăm corect și suntem gata să recunoaștem când greșim. Suntem deschiși la critică și întotdeauna când criticăm o facem având în minte imaginea de ansamblu. Nu ne veți auzi niciodată vorbind despre chirurgie estetică. De ce? Pentru că nu ne pricepem. Și nu trimitem oamenii în direcția greșită doar de dragul unui dialog la colț de stradă. Sună răsuflat, a discurs de om politic, poate din cauză că am absolvit Științe Politice. Dacă vreți să aflați ce este real și ce nu, intrați în vorbă cu noi! Este la fel de ușor precum aruncatul unul pliant în coșul de gunoi.

fără concluzie

Romaniabybike trebuie să evolueze pornind de la ideea unei relații între noi și ceilalți iubitori ai ciclismului. Iar această relație trebuie să crească încet, solid, pe o fundație reală, fără conservanți, E-uri și alte chimicale, atât de des întâlnite în sportul acesta.

Informații suplimentare: romaniabybike.com sau pe pagina de Facebook.

Mircea Racoviceanu