Prima Evadare 2.0: noroi, la pachet

„O să fie noroi, săracii de ei!”. Asta îmi spune cel care asigura paza, undeva în preajma startului, chiar când mă pregăteam să încep filmarea. Și avea dreptate, mai puțin partea cu compătimitul, căci nu este cazul. Prima Evadare din 2016 a fost livrată în versiunea 2.0, aceea cu noroi la pachet, unul care te face să arăți ca un războinic, însă care nu are proprietăți curative. De altfel, există doar două versiuni ale acestui concurs, primul fiind în varianta simplă, cu mult teren uscat și câteva bălți.

După ce organizatorii au schimbat traseul de mai multe ori înainte de ziua concursului, iată că azi-noapte s-a optat pentru varianta standard a acestuia, inițial fiind vorba de o reducere a numărului de kilometri. Și a fost o decizie bună și inspirată aș putea spune, căci altfel poate că s-ar fi pierdut din spiritul acestei competiții. Desigur, presiunile celor care în 2011 au trăit aici clipe de neuitat au fost probabil destul de mari, însă majoritatea celor prezenți cu care am discutat astăzi, mi-au spus că nu a fost chiar atât de rău, pe alocuri chiar incomparabil cu situația de acum 5 ani.

Așadar, cum a fost Prima Evadare de anul acesta? Aș spune, într-un cuvânt, una motivantă. Cel mai bun timp de pe traseu a fost de 2 ore și 17 minute, ceea ce nu este deloc rău pentru 55 de km în condițiile date. Nici nu s-a mai întâmplat ca cineva să termine în cursa în 12 ore, căci deja de la Palatul Ghica, trebuia să te încadrezi într-un timp limită, altfel erai tras pe dreapta. Cu toate acestea, ultimul concurent din cei 1632 care au luat startul, a ajuns după mai bine de 7 ore. Calculați voi media. Am aflat totodată că după primul checkpoint, erau deja cu 200 de concurenți în minus. Desigur, în condițiile date, participanții au fost rezervați și cel mai probabil, și-au făcut calculele realizând că această cursă s-ar putea să-i coste mult mai mult decât taxa de înscriere. Într-un final, 668 din cei care au pornit pe traseu au reușit să treacă linia de finish.

Spre final, cei care ajungeau nu mai erau atât de relaxați precum la edițiile anterioare, cel puțin nu pe ultimele porțiuni din pădure. Majoritatea erau foarte concentrați, cu privirea fixă, cu dinții foarte albi vizibili prin masca de noroi, cumva strângând din maxilar și din ghidon pe ultima sută. Surpriza competiției, cel puțin pentru mine care pariasem pe altcineva, a fost Ede Molnar, de la Dinamo-BikeXpert Racing, care a reușit să câștige cu ajutorul strategiei de echipă, așa cum am aflat de la Alexandru Stancu, care mi-a povestit pe larg cum s-au desfășurat ostilitățile. Cum rezumatul pe larg ar dura prea mult, voi fi succint: într-un anumit punct al cursei, după Palatul Ghica, în fruntea cursei se formase deja triada BikeXpert, din Molnar, Stancu și Madaras, însă aceasta a fost străpunsă de bulgarul Aleksandar Aleksiev, care nu doar că a fost mai puternic decât s-ar fi gândit cei trei, dar a alterat până la final și pozițiile pe podium, sportivul de la KK Nessebar-Shockblaze reușind să vină pe locul 3. Poate că nu a fost cea mai palpitantă ediție în bătălia pentru primul loc, dar a fost una în care și echiparea bicicletei cu anvelopele corespunzătoare, adică de noroi, căci despre el vorbim, a făcut diferența. Trebuie să transmit felicitări și fetelor de la Elite și de la Open, care s-au descurcat admirabil astăzi, Adrian Ceaușescu de la SportGuru-BCR Racing Team fiind cea mai bine plasată româncă în cadrul competiției.

De undeva mai din spate, Lucian Mîndruță relatează:

În ceea ce-l privește pe colegul nostru de redacție, Horațiu Campian, acesta a participat la categoria ciclocros și a reușit să ajungă pe poziția a 4a. La final a zis: a fost simplu! Mult mai simplu ca în 2011. Și tind să-l cred, căci nu părea obosit.

O idee foarte bună mi s-a părut că organizatorii au decis să pună punctul final al cursei pentru copii chiar la Palatul Ghica, distanța fiind mai ușor de parcurs. Altfel, am văzut ceea ce vedem în fiecare an: agitație, oameni care vin să-și susțină favoriții, participanți care râd sau care înjură de mama focului, elicoptere, motociclete, ATV-uri, lume fericită, lume tristă și lume care… face duș. Era de așteptat ca numărul celor prezenți să fie mai mic, însă cei care au participat cu siguranță au rămas cu o amintire care se va sedimenta bine de tot în sertarele memoriei și vor avea întotdeauna un argument în plus când va veni vorba despre cursele pe noroi. Și nu orice noroi, căci unul mai lipicios ca cel din pădurile de lângă București, mai rar să întâlnești.

Dragoș Mitroi
redactor FreeRider.ro
Snagov, Jud. Ilfov