Trei români străbat 14.000 de kilometri prin America de Sud

Motto-ul cicloturiștilor pare a fi „viața e prea scurtă pentru vacanțe convenționale” așa că nu ar trebui să ne mire prea tare când auzim prin ce aventuri trec. Dar chiar și așa, drumeția prelungită a lui Cristi, Răzvan și Silviu prin America de Sud are toate ingredientele unui povești care poate concura cu cele mai renumite romane de aventură.

Momentan, băieții se află pe drum de aproape 4 luni de zile și încă nu au ajuns la jumătatea distanței pe care și-au propus-o. Din fericire, am reușit să luăm legătura cu ei și ne-au oferit mai multe detalii despre periplul lor de până acum.

„Trebuie mai mult timp pentru scris, poate data viitoare când ajungem la un internet (acum suntem la o benzinărie) o să îți trimit mai multe informații și impresii. Momentan avem 6500km și suntem în ziua 114. Traseul nostru de pâna acum a fost: Buenos Aires – Mendoza – Chile – Los Andes – La Serrena ->autobuz până în Antofagasta – San Pedro de Atacama – Argentina Paso Sico – Abra el Acay (5000m) – Cafayate – San juan – Mendoza – Chos Malal – Esquel. De aici plecăm spre Chile prin pasul Futaleufu și intrăm pe Carretera Austral.

Defecte la biciclete nu prea am avut, în afară de de portbagajele față/spate ale lui Cristi și Răzvan, pe care le-am reparat cu șoricei și coliere de fier. Momentan stau bine. Cel mai greu drum a fost din Toconce (Chile) până la geiser El Tatio (via Linzor), din cauză că era drumul abrupt și foarte stricat (am fost atenționați de poliție că este închis) și altitudine mare (4000-4600m). Timp de 3 zile nu am avut niciun oraș, a trebuit să caram aproximativ 13 litri de apă fiecare. Drumul a fost scurt, de doar 30 de kilometri, dar greu.

În rest, dificil cu vântul din față, mai ales acum că am intrat în Patagonia. Ieri am avut rafale de 150km/h. Abia împingeam la biciclete… Am găsit adăpost sub un pod după un copac și am campat acolo. Sunt destule zone memorabile: Valle de la Luna (Chile), Parcul Aconcagua (Argentina), Deșertul Atacama \Lacurile din Altiplano și animalele specifice zonei, pasul Abra el Acay, valea Calchiques, Districtul 7 lacuri și ar mai fi, dar atât îmi vine în minte acum. Oamenii sunt foarte de treabă, mai ales argentinienii, care sunt mai tradiționali. Chile bate mai mult spre Europa de Vest. Ne place ceaiul mate și ritualul de facere al lui. Revenim cu vești!”

Despre întreaga lor aventură poți citi pe site-ul special creat pentru aceasta și îi poți urmări pe pagina lor de facebook Cycle on South America.