Alexandru Avram despre cursa I Wheel for Moinești-Zemeș

Imediat dupa ce competitia 4 Pedale s-a incheiat, toata echipa Focus-Freerider s-a urcat in Ambulanta de Biciclete si a pornit spre Moinesti cu sperante la noi rezultate bune. Drumul a fost unul destul de anevoios ce-i drept, datorita micilor erori de GPS, dar intr-un final am ajuns dupa 5 ore de stat in masina si la o ora destul de tarzie. Terminati de oboseala, am fost primiti foarte calduros de catre organizatori care ne-au pus totul la dispotie, insa nu prea am avut timp de foarte multe caci aveam nevoie si de odihna, asa ca stingerea a fost una relative rapida.

Cum unul dintre concursuri il bifasem cu succes, sperantele la nou rezultat bun erau promitatoare, chiar daca concurenta era una puternica. Ne-am asezat la start foarte increzatori, dar problemele au inceput sa apara inca din primele clipe ale cursei datorita unor concurenti care inca nu au invatat sa stea in pluton, in timp ce suntem escortati de politie.

Unii dintre ei s-au decis ca e mai simplu sa circule pe contrasens in sensul giratoriu, iar politia oarecum socata de acest lucru a franat incercand sa ii avertizeze pe cei nerabdatori ca trebuie sa mearga in spate. Eroare acestui lucru a fost ca unul dintre riderii de la BikeExpert s-a urcat pe masina politiei. Startul a fost unul dezastruos din cauza acestui eveniment. Politia a ramas in spate, iar pentru ca nimeni nu s-a oprit a fost destul de greu sa revina in frunte.

Desi ajunsa chiar la limita pentru a ne directiona pe traseu, lucrurile au inceput sa revina oarecum la normal, dar atmosfera era inca tensionata intre participanti. Eu unul nu am prins un start chiar favorabil, ramanand ceva mai in spatele plutonului atunci cand s-a inceput urcarea pe drum forestier, dar m-am prins repede de rotile celorlalti aflati in aceasi situatie si am reusit sa revin.

Pe prima parte a traseului am mers grupat cu Vlad Urzica, Duta Ionel, Antonio Vieru dar si alti juniori adversari: unul de la Tusnad Cycling Team si unul de la HPM. Desi speram sa obtin un loc cat mai bun, oboseala adunata si lipsa antrenamentelor din ultima saptamana si-au facut simtite prezenta, iar picioarele nu prea s-au invartit la capacitate maxima. Aveam langa mine alti doi juniori cu care trebuia sa lupt, asa ca pulsul a fost destul de ridicat, avand diferite intentii de a scapa de ei.

Cu toate ca prima portiune a traseului a fost relativ usoara pe drum forestier, coborarile de acest gen te forteaza sa iti impingi limitele, iar virajele sunt destul de greu de abordat la viteza, asa ca nici cazaturile si iesirile in decor nu au ezitat sa apara printre participanti. Cam dupa 20 de km de forestier in care am alergat de mi-au iesit ochii din cap ca la melc, si tot schimband pozitia cu adversarii, lucuruile s-au complicar usor usor si au inceput sa apara portiuni din ce in ce mai tehnice, lucru ce ma avantaja.

Desi cu un profil deloc impresionant, cursa nu a fost chiar una usoara, iar concurenta a fost una pe masura.

Deja epuizat spre finalul cursei, cand speram ca totul greul a trecut, unul dintre voluntari anunta ca urmeaza un push-bike. Era chiar exact ce imi trebuia pentru a dormi bine dupa cursa. Cum intre acel vouluntar si portiunea de push-bike a fost un single-trail destul de lung credeam ca am scapat, insa nu a fost asa. Desi nu prea imi venea sa cred, chiar a fost un push-bike sanatos, adica cireasa de pe tort a traseului. Spre uimirea mea am terminat push-ul in conditii bune si nu imi mai ramanea decat o coborare pana la final unde trebuia sa imi inving adversarul de la HPM care avea circa 500 de m in fata mea.

Cum adrenalina imi pompa in vene, neatentia si-a facut semnalata prezenta, nu doar in cazul meu, dar si a celor din fata care au ratat intrarea inapoi spre drumul forestier. Chiar daca ne-am dat seama rapid, deja ruptura intre concurenti se produsese asa ca era inutil sa mai fortez pana la final.

Per total cursa a fost una destul de bine pusa la punct, intr-o zona cu peisaje minunate care nu are trebui ratata. Desi mai fusesem in acea parte a tarii niciodata nu am remarcat faptul ca moldovenii sunt atat de uniti, iar asta s-a vazut de la o posta in numarul voluntarilor care a fost in numar de 250.

Locatia a fost foarte bine aleasa, iar zona chiar are potential, asa ca la anul sper sa particip din nou si poate pe viitor pe traseu vor aparea ceva poteci mai faine. Desi eu am reusit doar un loc 6 la categoria de varsta tin sa ii felicit pe colegii mei Andrei Banescu care a obtinut locul 2 si pe Bogdan Dumitru care a ocupat a 3-a treapta a podiumului din cauza unei pene.

Material editat de Alexandru Avram.